ADN-ul partenerilor mamei poate fi transmis la copil

10 August 2017

de Irina Olteanu

Desi pare de domeniul stiintifico-fantastic, adevarul este ca un studiu stiintific a demonstrat ca ADN-ul partenerilor mamei poate fi transmis la copil. Cum se intampla acest lucru in mod concret, alaturi de alte informatii interesante despre studiu vei afla in continuare.

Rolul pe care ADN-ul il are in crearea unui copil

Este binecunoscut faptul ca ADN-ul mamei si al tatalui ajuta la formarea zestrei genetice a copilului, insa cercetatorii au descoperit recent un lucru in plus care poate conta in procesul de conceptie. Astfel, in urma studierii mustelor de fructe, s-a observat ca marimea progeniturilor acestora poate fi influentata de marimea unui partener anterior. Se intampla acest lucru deoarece chimicalele din lichidul seminal al masculului primordial pot dispune de un efect persistent, iar cercetatorii au sugerat chiar ca un proces similar poate aparea si in cazul fiintelor umane.

Aceasta teorie poarta denumirea de telegonie si a fost prima data propusa chiar de Aristotel in Grecia antica, reprezentand unul dintre motivele pentru care regilor li s-a interzis sa se casatoreasca cu femei divortate. Teoria a fost discreditata gratie aparitiei domeniului geneticii. Insa in prezent, conform atestarilor din revista Ecologie si Evolutie, cercetatorii au sugerat ca diversi parteneri anteriori ai mamei pot influenta procesul de conceptie al progeniturilor cu viitori parteneri.

ADN

Mai multe informatii despre studiu cu privire la modul in care se transmite ADN-ul

Profesorul Russell Bonduriansky, de la Universitatea din New South Wales din Australia a declarat urmatoarele: “in mod traditional, ideea este cand acest tip de imperechere are loc, nu exista niciun transfer de resurse si nicio ingrijire de tip patern. Masculii contribuie cu ADN la fertilizarea unui ovul, insa consideram ca exista un proces mult mai complex in realitate.” Echipa de cercetatori a inceput sa ia in considerare preferintele evolutionare cu privire la lichidul seminal incepand inca din anul 2014, cand studiau progeniturile musculitelor de fructe care s-au imperecheat cu masculi de marimi diferite. Ei au descoperit ca daca un mascul, fie mare sau mic, s-a imperecheat cu o musca femela inainte de a deveni fertila, i-ar putea transmite si sperma, insa ovulele imature nu ar fi fertilizate. Surpriza a survenit la un interval de doua saptamani mai tarziu cand s-a descoperit faptul ca marimea puilor a fost determinata mai degraba de marimea primului mascul cu care mama s-a imperecheat, decat de al doilea mascul care a fost tatal acelei progenituri. Efectele persistente par sa existe ca urmare a chimicalelor din lichidul seminal al primului mascul, chiar daca acesta nu era tatal.

Profesorul Bonduriansky a afirmat ca daca lichidul seminal joaca un rol esential pentru viitoarele progenituri, indiferent de identitatea reala a tatalui, in acest caz femelele au evoluat pentru a exploata la maxim aceste beneficii.

Pe langa situatiile in care sperma doar trece prin organism (nu conduce la conceperea unei progenituri), unele femele animale dispun de capacitatea de a depozita sperma de la parteneri multipli inainte de a permite oricaruia din ei sa le fertilizeze ovulul, iar acest sistem ar putea dispune de avantaje in plus fata de pastrarea celui mai bun ADN.

In acest sens profesorul Bonduriansky a afirmat: “femelele pot sa se dovedeasca dificile chiar daca nu au ovule pregatite pentru fertilizare. Ele ar putea pastra cate ceva pentru viitoarele progenituri care va fi ulterior folosit in fertilizare sau ar putea pastra cate ceva pentru ele insele.” Aceasta idee a fost vehiculata timp de mai multe decenii cand imperecherile erau bazate pe resurse evidente. De exemplu, femelele gibonilor si ale soimilor, au evoluat sa aleaga masculi care le ofera hrana, teritoriu sau promisiunea de ingrijire parentala, chiar daca nu sunt pregatite sa aiba progenituri. Insa profesorul Bonduriansky a afirmat ca acest rationament nu a fost aplicat sistemelor unde nu exista nimic mai mult decat o simpla ejaculare care este transferata.

Iar marimea s-ar putea sa nici nu conteze atat de mult pe cat se credea in trecut. Lichidul seminal este complex din punct de vedere chimic, cu proteine si mesageri tip denumiti ARN care plutesc in lichidul din exteriorul spermei. Asadar, efectele si ale unei cantitati mici de sperma ejaculata pot fi semnificative, oferind femelelor un bonus in mare parte neexplorat de la sex.

Profesorul Bonduriansky a afirmat: “este clar modul in care lichidul seminal este plin cu ARN patern. Iar acest lucru este valabil cel putin in randul oamenilor, al soarecilor, al musculitelor de fructe si al viermilor nematozi.” El a adaugat “in unele sisteme, la majoritatea nematodelor si a soarecilor exista dovezi ca aceste ARN-uri pot juca un rol in dezvoltarea embrionica timpurie. Dar expertii sunt inca indecisi cu privire la efectele exacte pe care le pot avea aceste molecule.” Profesorul Bonduriansky a afirmat ca cercetatorii se gandesc in general ca lichidul seminal ejaculat in cantitate mica joaca roluri diferite, insa nu il privesc ca pe o resursa care este cautata in mod intentionat de catre femele, adaugand ca poate sa nu fie aceasta situatia reala.”

Un alt studiu, desfasurat de catre imunologii din cadrul Centrului Fred Hutchinson Caner in anul 2004 a presupus prelevarea unor mostre de la 120 de femei care nu au fost niciodata insarcinate cu baieti si s-a descoperit faptul ca 21% dintre ele aveau in organism ADN masculin. Acestea au fost impartite in patru grupuri: grupul A a avut doar fiice, grupul B unul sau mai multe pierderi de sarcina, grupul C avorturi provocate si grupul D a inclus femei care nu au fost niciodata insarcinate. Prevalenta microchimerismului fetal masculin a fost considerabil mai mare in grupul C, insa prezenta in fiecare grup, dupa cum urmeaza: grupul A cu 8%, grupul B cu 22%, grupul C cu 57% si grupul D cu 10%. Pornind de la aceste rezultate, cercetatorii au emis ipoteza unor surse posibile de microchimerism fetal masculin, printre care este inclus si un simplu act sexual care poate conduce la depozitarea de ADN masculin in organe si fluxul sanguin intreaga viata.

Chiar daca o multime de viitoare mame pot ajunge sa se simta incredibil de vinovate cu privire la faptul ca vor da nastere, fara voie, uneor copii care nu se aseamana absolut deloc cu actualul partener, nu inseamna neaparat ca este un lucru rau. Indiferent ca ne place sau nu, persoanele care au facut parte din trecutul nostru ne reflecta pe noi insine.

Surse:
ww.theguardian.com; www.collective-evolution.com; www.dailymail.co.uk; www.collective-evolution.com

Menu

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close