Bebelusii subponderali au sanse mai mari de a deveni adulti nevrotici

Copiii nascuti extrem de prematur sau cei care au fost subponderali la nastere sunt expusi riscului de a deveni adulti introvertiti, nevrotici si cu aversiune fata de asumarea riscurilor, conform unui nou studiu stiintific.

Studiu: copiii subponderali/prematuri si nevroza

Adultii care au cantarit la nastere mai putin de 1500 g sau care au fost nascuti mai devreme de 32 saptamani gestationale sunt mai predispusi a fi nevrotici si introvertiti, conform unui studiu publicat de cercetatorii de la Universitatea din Warwick in revista Arhivele Imbolnavirii in Copilarie, parte din grupul BMJ, sustinand ca in cazul lor este vorba de un risc de “personalitati retrase din punct de vedere social.”

Cercetarea intreprinsa in acest sens a descoperit o corelatie stransa intre prematuritate si greutate foarte mica si interactiuni incordate, anxioase si timide. Persoanele care au intrunit aceste caracteristici au beneficiat de sanse mai mari de a dispune de “trasaturi autistice” cum ar fi respingerea modificarilor de tip social, intalnirea unor persoane noi sau asumarea riscurilor (vor depune eforturi mai mari in relatiile personale si in cariera).

Studiile desfasurate anterior au relevat o tendinta catre un IQ mic (abilitati cognitive reduse) si autism la copiii cu greutate foarte mica la nastere, insa cercetarea mentionata este prima care a analizat personalitatea bebelusilor ajunsi la maturitate, cand s-au confruntat cu o rata mai ridicata de diagnostic din spectrul autistic. Au fost implicate 200 persoane din Bavaria, Germania, cu varsta de 26 ani, nascute cu mult inainte de termen sau cu greutate foarte mica (in perioada 1985-1986) care au fost comparate cu alte 197 persoane nascute la termen si cu greutate incadrata in parametri normali.

Adultii prematuri au demonstrat mai multe simptome de nevroza, ingrijorare usoara (neuroticism/nevroza), implicare sociala mai redusa(introversiune) si nivele mai reduse de constientizare si apropiere de cei din jur (mai rigizi si mai saraci in comunicare), conform raportului. O serie de factori posibili au fost luati in considerare in legatura cu modul in care se dezvolta creierul si experientele asociate copilariei. Modificarile din dezvoltarea creierului in cazul bebelusilor prematuri poate conduce la o structura a creierului si mod de functionare modificat, in special in cortexul frontal orbital care este implicat in situatiile de natura sociala si intelegerea celor din jur. De asemenea, complicatiile de la nastere pot conduce la un stil de parenting supraprotector cu nivele ridicate de control si restrictii (implicare excesiva a parintilor), care pot afecta modul in care evolueaza copiii ulterior. Nu in ultimul rand, bebelusii prematuri sunt expusi unei cantitati considerabile de stres in unitatea de ingrijire neonatala (tuburi si ace le sunt introduse si extrase in mod constant) ceea ce poate cauza alterari in functiile endocrine si metabolice care, conform cercetatorilor, pot avea un impact pe termen lung asupra personalitatii.

Impresii asociate studiului

Conform profesorului Dieter Wolke din cadrul departamentului de psihologie al universitatii, autorul studiului: “acest aspect poate influenta tendintele de retragere, anxietate, timiditate si trasaturi autistice. Acestea in schimb determina ca prematurii sa devina mai adesea tinta actiunilor de hartuire. Copiii retrasi de obicei nu sunt problematici, iar in situatii scolare si sociale ajung sa fie neglijati sau neobservati (sunt uitati de societate). Este important ca parintii si profesorii sa afle despre aceste concluzii si sa ii ajute sa se integreze din punct de vedere social.” In incheiere insa, profesorul subliniaza faptul ca trasaturile de personalitate au variat in cadrul grupului de studiu: “prematuritatea nu prezice modul in care va fi individul. O multime de copii prematuri se dezvolta normal.”

Profesorul Celso Arango, presedinte al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie a completat: “personalitatea este o expresie a functionarii creierului, prin urmare daca un creier functioneaza anormal, va avea un impact asupra personalitatii. La extremele sale, dezvoltarea creierului poate fi suficient de anormala pentru a conduce la tulburari de personalitate. Asadar, nu este surprinzator fatpul ca un creier expus la conditii extrauterine prea devreme sau care a suferit perinatal alte injurii este mai predispus sa prezinte comportamente care se indeparteaza de cele ale populatiei generale. In acest studiu in mod special, acele comportamente includ introversiune, probleme de comunicare sau ingrijorare excesiva. In prezent, nu cunoastem mecanismele exacte prin care prematurii sau bebelusii subponderali prezinta un risc crescut de personalitate retrasa social. In acest studiu copiii afectati au demonstrat un IQ mai redus, desi autorii au controlat din punct de vedere statistic acest aspect, adevarul este ca acesti copii se pot simti mai nesiguri si pot avea o abordare diferita fata de viata ca raspuns la dificultatile experimentate.”

Doctor Chiara Nosarti, din partea Institutului de Psihiatrie, Psihologie si Neurostiinta de la King College Londra a afirmat ca: “acesta este un studiu important care ofera dovezi insurmontabile ca evenimentele care apar timpuriu in dezvoltare contribuie la aspecte specifice de personalitate. Cercetarile viitoare ar trebui sa se concentreze asupra oferirii de perspective mecaniciste in relatia dintre trasaturile de personalitate si alterarile creierului la copiii nascuti prematur sau cu greutate mica. Asemenea informatii ar putea ajuta in conceperea unor interventii tintite asupra atenuarii impactului unei personalitati retrase social, asupra succesului in viata, dupa cum sugereaza autorii, prin exploatarea plasticitatii retelei neuronale, procesul de pe tot parcursul vietii prin care creierul se adapteaza la schimbare.”

Surse: http://fn.bmj.com; www.telegraph.co.uk; www.independent.co.uk; www.theguardian.com