Ce este gazul ilariant si cum te ajuta sa nasti fara dureri?

26 Noiembrie 2014

de admin

Gazul ilariant este tot mai des folosit ca metoda de analgezie la nastere. Ce este acesta mai exact, ce beneficii confera alaturi de o multitudine de studii care ii confirma eficacitatea puteti descoperi in continuare.

gazul ilariant

Despre protoxidul de azot sau gazul ilariant

Experienta nasterii difera de la o femeie la alta, raspunsul fata de aceasta fiind individual. Insa in statele cu standarde ridicate privind siguranta si eficacitatea oricarei proceduri medicale (Canada, Australia, Finlanda, Suedia si Marea Britanie) un amestec inhalat de protoxid de azot medicinal si oxigen medicinal, in proportii egale, este folosit ca principala metoda de analgezie in decursul nasterii. De fapt, in pofida introducerii unor modalitati de anestezie mult mai potente, protoxidul de azot persista si in zilele noastre (este utilizat de mai mult de un secol, mai exact din 1847 – James Simpson, Marea Britanie prima analgezie inhalatorie, iar oxidul de azot in 1881 de Stanislav Klikovich; initial a fost controversat-chiar si religios- deoarece durerea era considerata normala in timpul nasterii) si continua sa fie unul dintre cele mai folosite din intreaga lume. Este lipsit de culoare, miros si gust, noninflamabil, insa sustine combustia si exista sub forma de lichid sub presiune. De asemenea ia temperatura camerei (se vaporizeaza cand oxigenul este barbotat prin el sub presiune). Deoarece in trecut a fost folosit in scop de amuzament, a dobandit denumirea de gaz ilariant. Cu toate ca prezinta o multitudine de intrebuintari (inclusiv in industria auto), se pare ca aproximativ 35% din stomatologii americani il folosesc in cabinete; paramedicii apeleaza la el pentru gestionarea durerii in ambulanta si la locul accidentului/incidentului, iar in camerele de urgenta este intrebuintat pentru a augumenta alte tipuri de analgezii. Un aspect interesant de remarcat este faptul ca nu este pe deplin inteles modul in care actioneaza.

Beneficii ale gazului ilariant

– cu toate ca protoxidul de azot nu este lipsit de efecte adverse si nu va fi tolerat sau eficace pentru fiecare femeie aflata in travaliu, constituie o modalitate ieftina, sigura si, nu in ultimul rand, un analgezic eficace;
– cu toate ca initial medicul anestezist era singurul care putea realiza aceasta procedura, intre timp si moasele au fost instruite cu privire la modul sau de intrebuintare (tocmai pentru a evita intarzierile care survin uneori din cauza anestezistului care nu este intotdeauna prezent la momentul oportun);
– poate fi si autoadministrat in timpul travaliului (cu ajutorul unei masti faciale), abuzul fiind prevenit. Nu afecteaza contractile, evolutia travaliului, abilitatea de a impinge si nici nu conduce la pierderea starii de constienta. Nu exista dovezi ca ar putea afecta nou-nascutul sau alaptarea;
– poate intarzia/evita utilizarea narcoticelor/anesteziei epidurale, precum si a efectelor adverse; constituie o optiune excelenta pentru gravidele care nu doresc/sunt contraindicate pentru o nastere cu anestezie, cele care au nivel trombocitar scazut/alte contraindicatii;
– in urma studiilor comparative (cu privire la efectul asupra copilului al diverselor tipuri de analgezie-in special este vorba de hipoxie si acidoza metabolica progresiva) intre gazul ilariant, petidina, tricloroetilena, primul s-a dovedit mai sigur, copiii prezentand scoruri Apgar mai bune la nastere, au fost mai putin acidotici si mai bine oxigenati;
– este usor de administrat, are un efect rapid/efectul sau dispare usor (in 5 minute dupa ce nu se mai inspira). In comparatie cu analgesia epidurala ofera o analgezie similara blocajului paracervical si probabil mai buna decat cea oferita de opioide. In urma unui studiu, s-a dovedit de ajutor in indepartarea durerii la cel putin 50% din pacienti.

Studii despre gazul ilariant

In ciuda utilizarii protoxidului de azot pentru ameliorarea durerii travaliului in decurs de mai mult de un secol, exista putine studii controlate care ii demonstreaza clar eficacitatea (le lipseste rigoarea stiintifica necesara). Un studiu timpuriu in 1963 desfasurat de McAneny si Doughty in 1963 a observat ca nu exista nicio diferenta in eficacitate intre 50-80% in inhalarea intermitenta a gazului ilariant, aparand completa ameliorare a durerii intr-un procent de 10%. Rosen et al in anul 1969 au constatat completa eliminare a durerii in cazul a 11% din femei, in timp ce 30% au raportat o ameliorare minima sau deloc (subiectii au trebuit sa clasifice durerea). Un studiu similar desfasurat de Holdcroft si Morgan in 1974 a demonstrat ca numai 4% din femei au obtinut o ameliorare completa a durerii, in timp ce jumatate din femei au observat un efect minim sau inexistent analgezic. Alte studii ulterioare au demonstrat faptul ca o saturatie prea mare de oxid de azot (70%) a crescut numarul de pacienti inconstienti sau dificil de tratat. Cand s-a solicitat sa evalueze eficacitatea analgeziei, aproximativ 70% au considerat-o buna sau mai buna, iar 90% au evaluat ca a ajutat. In anul 1993, un chestionar a implicat mai multe mii de femei, din care 43% au afirmat ca a fost de ajutor. Prin comparatie, procentele de satisfactie pentru petidina si tricloretilena au fost de 28% si respectiv 22%.

Exista si doua studii recente, bine conduse, aleatorii. Astfel Westling et al care a comparat inhalarea intermitenta de oxigen si inhalarea de 40% sau 70% intermitent de protoxid de azot la 24 femei in timpul primei parti a travaliului a constatat modificari semnificative in scara analoga vizuala pentru durere. Concentratiile crescute au condus la analgezie mai buna si la stabilitate cardiovasculara in timpul contractiilor.
Apoi Carstoniu et al a desfasurat un studiu similar comparand inhalarea intermitenta autoadministrata a fie 50% protoxid de azot in oxigen; pacientii au preferat sa-si administreze gaz pentru urmatoarele 5 contractii. Acest studiu din urma a implicat 26 femei, iar scara de durere a fost inregistrata cand subiectii au solicitat prima oara analgezie (de obicei la inceputul travaliului cand durerea era usoara si relativ variabila) si nu s-a comparat concentratia de varf a oxidului de azot si durerea maxima a contractiei.

In cadrul unui studiu comparativ asupra a 152 pacienti (cu risc crescut de hipoxie intrapartum in timpul travaliului; primipare de 35+ani, multipare 40+ ani, cu pierderi de sarcina anterioare datorate hipoxiei intrauterine, cu sarcina peste 41 saptamani, diabet matern, preeclampsie, pericol de avort sau hemoragie antepartum, fat insuficient dezvoltat sau excretie urinara redusa) au fost observate efectele asupra fetusului a petidinei, petidinei+tricloroteilena sau petidina+protoxid de azot (cele mai des folosite), fiind evaluate prin prelevare de sange din scalpul fetal; au fost masurate si pH-ul, Pco si Po2 si excesul de baze si au fost prelevate probe capilare la 45-60 minute dupa nastere la 88 din bebelusi pentru a estima rata de recuperare neonatala. Gazul ilariant s-a dovedit mai sigur decat tricloroetilena si bebelusii tratati cu el si-au mentinut Po2 inainte de nastere, au prezentat scoruri Apgar mai bune la nastere si o ora mai tarziu au fost semnificativ mai putin acidotici si mult mai bine oxigenati (a doua faza a travaliului este asociata cu hipoxie fetala relativa si acidoza progresiva metabolica; analgezia materna poate creste pericolul in special in cazul fatului cu risc crescut din cauza insuficientei placentare), prin urmare rata de recuperare neonatala este mult mai ridicata (la o ora de la nastere). Concluziile studiului sunt ca protoxidul de azot este mai sigur si cu beneficii mai multe.

Studii suplimentare privitoare la gazul ilariant
11 studii randomizate controlate au fost desfasurate pentru a determina eficacitatea protoxidului de azot: 1 comparativ cu administrarea de placebo, 4 studii incrucisate cu privire la perioada de control compusa din administrarea unui agent inhalator diferit, 5 studii in care grupul de control a primit un alt agent inhalator si 1 incrucisat care a comparat 2 tehnici si 2 concentratii de administrare. In plus, 19 studii au vizat efectele adverse. Iata concluziile celor mai importante.
Astfel Jones et al a studiat 48 femei ce au primit fie protoxid de azot continuu, fie metoxifluran, concentratia fiind crescuta la durere si scazuta la ameteala excesiva. Femeile au raportat o amelioarea semnificativa sau completa a durerii.

Bergsjo si Lindbaek au comparat protoxidul de azot si metoxifluranul si s-a constatat o preferinta pentru primul a gravidelor; pacientele au fost extrem de multumite.
Abound et al a studiat efectele ale protoxidului de azot in concentratie de 30-60% cu enfluran si 86% din femei au declarat ca ar opta din nou pentru primul la o alta nastere.
McGuinness si Rosen au evaluat cu privire la scorurile de durere protoxidul de azot tot cu enfluran si raportul a fost mai mult decat dublu in favoarea primului.

McLeod et al a comparat protoxidul de azot cu izufluran 0,75% si s-a constatat ca, desi acesta din urma a oferit o analgezie mai buna, gazul ilariant a avut efect asupra a 5 contractii (isofluran nu a reusit).
Wee et al a comparat la 17 femei reactiile la durere in ce priveste protoxidul de azot si 0,2% isofluran. Se pare ca administrarea celor doua a condus la o eficacitate crescuta.
Nu in ultimul rand, Vasicka si Kretchmer au masurat presiunile intraamniotice si frecventa contractiilor uterine inainte si dupa administrarea mai multor anestezice, insa protoxidul de azot nu a avut nicio influenta. Zelcer et al au realizat un studiu privitor la saturatia de oxigen materna si utilizarea protoxidului de azot nu a condus la o scadere a sa in comparatie cu femeile care au nascut fara analgezie.

De asemenea, in cadrul unui studiu pentru Consiliul Medical de Cercetare al Marii Britanii nu s-a constatat nicio diferenta in scorurile Apgar. Si Stefani et al au evaluat scorurile Apgar si comportamentul neurologic la 18 mame dupa ce au primit concentratii de 30 si 50% de protoxid de azot continuu si nu a fost identificata nicio diferenta in scorul Apgar, scorul neurologic si de capacitate adaptiva si scorul neonatal neurocomportamental la 15 minute, 2 ore si 24 ore de la nastere.

Iata si alte concluzii pe scurt: ameliorare semnificativa a durerii, preferinta pentu acest agent in comparatie cu altii, lipsa mirosului specific. In incheiere, se pare ca specialistii considera ca, avand toate aceste studii la activ, cuantificarea efectelor analgezice ale oxidului de azot in cursul travaliului nu este posibila, insa este evident de natura benefica.

Analgezia inhalatorie cu gaz ilariant este usor de folosit pentru viitoarea mama:

Nu limiteaza miscarea mamei in timpul travaliului;
Acest tip de analgezie este ideal pentru femeile care vor sa experimenteze un control total asupra propriului travaliu și, daca acest lucru este posibil, sã experimenteze nașterea pe cale naturala;
Analgezia inhalatorie actioneaza nu numai contra durerii, dar si contra fricii si are efect de liniștire;
Nu are nici o influenta asupra duratei travaliului si nici un efect asupra uterului
Nu afecteaza sistemul respirator, sistemul circulator, capacitatea de a impinge sau alte functii importante

… si nu are efecte nedorite pentru nou nascut:

Nu influenteaza scorul Apgar;
Nu este asociat nici un risc de complicatii la noul nascut;
Nu are nici o influenta asupra crearii legaturii dintre mama si copil;
Nu influenteaza inceputul perioadei de alaptare.

Doamna doctor Raluca Grigoriu – Medic Primar Obstetrica-Ginecologie – Spitalul Judetean de Urgenta Bacau:

“Beneficiile sunt numeroase:
-poate fi folosit inca de la inceputul travaliului cand apar primele contractii sustinute si mai puternice
– poate fi dozat si folosit de insasi gravida, dupa ce i se explica cum se administreaza. Este foarte usor de administrat in sensul ca se aspira printr-o piesa de gura sau o masca gazul respectiv ori de cate ori pacienta simte durerea
– scade incidenta si frecventa folosirii anesteziei peridurale care implica un cost mai mare, o manevra cu potential septic pentru mama si cu risc crescut de blocare a nasterii in special in perioada de expulzie, cand mama nemasimtind contractiile duce la cresterea aplicarii de forceps sau de vacuum extractor cu risc crescut asupra fatului. In cazul gazului aceste lucruri nu se intampla deoarece mama percepe durerea dar e mult scazuta in intensitate; aceasta percepere face ca mama sa poata coopera cu medicul in aceasta perioada a nasterii, expulzia.
– este o metoda moderna, folosita cu succes in tarile din vestul europei
-pretul accesibil pentru oricine
Ca mod de folosire, la butelia de gaz este atasat un tub si la capat este prevazut cu o masca inhalanta / piesa de gura cu filtru antibacterian de unica folosinta. Aceasta are un buton pe care gravida apasa si pe masca inspira de 2-3 ori gazul. Il poate folosi ori de cate ori simte o contractie puternica.

Nu are reactii adverse; se pot instala usoare ameteli imediat dupa inhalare, dar care trec rapid; pacienta simte o usoara stare de euforie si de buna dispozitie ceea ce este benefic pentru relatia medic-pacient printrr-o buna colaborare pe perioada travaliului.
Si un lucru foarte important, nu are efect asupra bebelusului in timpul travaliullui; acesta nu este afectat de inhalarea gazului de catre mama.
Din experienta, eu l-am folosit si in manevre ginecologice, nu numai in travaliu; il folosesc la curetajele biopsice sau in histeroscopii cu rezultate foarte bune.

Deci, il recomand cu incredere si l-am introdus pe lista de achizitii a Maternitatii Bacau in 2015 pentru a beneficia toate gravidele care vin sa nasca.”

Multumim doamnei doctor Raluca Grigoriu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Menu