Ce se intampla in creierul unei femei cand devine mama

8 Martie 2017

de Irina Olteanu

In momentul in care o femeie devine mama creierul sau se modifica in modalitati nebanuite. Care sunt aceste modificari constatate de catre oamenii de stiinta vei afla din articolul urmator.

Informatii despre ce se intampla in creier atunci cand devii mama

Atunci cand o femeie devine mama exista o serie de factori care le determina sa se comporte in modul binecunoscut. Emotiile sale se intensifica, fiind vorba despre o serie de reactii neurologice complexe, inclusiv in ceea ce priveste bebelusul.

Oamenii de stiinta au devenit constienti de structura creierului din timpul sarcinii, observand faptul ca materia cenusie isi mareste volumul (nu in mod semnificativ, dar observabil, conform unei cercetari din anul 2010) si ca exista activitate crescuta in zonele creierului ce au legatura cu anxietatea, empatia si interactiunea sociala. Hormonii ajung pana la pragul epuizarii in zilele de dupa nastere; acestia stimuleaza crearea unei legaturi mama-copil, vizibila prin manifestarile de dragoste neconditionata, dorinta excesiva de protejare a bebelusului si continua ingrijorare cu privire la binele acestuia. Aceste schimbari se reflecta in sens negativ cand este vorba despre depresia postpartum; in aceasta perioada de timp femeile exprima anxietate, depresie si comportament obsesiv caracterizat de verificarea respiratiei bebelusului si o respectare exagerata a regulilor de igiena.

mama

Explicatii stiintifice ale modificarilor din creier asociate cu modul in care se comporta o mama

1. Creierul dispune de un manunchi de neuroni de forma unei migdale denumiti amigdala, care sustine memoria si provoaca reactii precum agresiune, teama sau anxietate. Activitatea amigdalei se intensifica in saptamanile premergatoare nasterii. Activitatea intesificata a acestei structuri din creier este de fapt cea care face o mama extrem de sensibila la nevoile bebelusului sau.
2. Mamele au o amigdala de marime mare, responsabila pentru comportamentul “mamos”.
3. Modul in care creierul unei mame este interconectat ar putea explica de ce actiuni simple precum privitul copilului se poate dovedi extrem de stimulant pentru ea. Din acest motiv mama gangureste la bebelusul sau, este extrem de alerta la nevoile si siguranta acestuia si il copleseste cu o afectiune inegalabila.
4. Orice leziune la nivelul amigdalei mamei poate declansa depresia. Conform statisticilor, una din 6 femei sufera de depresie postpartum. Este caracterizata printr-o serie de comportamente obsesiv-compulsive. Cercetatoarea Pilyoung Kim, psiholog de la Universitatea Yale sustine ca “mamele raporteaza nivele ridicate ale unor tipare in gandire cu privire la lucruri pe care nu le pot controla. Se gandesc neincetat la bebelusii lor, daca sunt sanatosi, bolnavi, satui”.

5. De asemenea, orice leziune a amigdalei poate influenta functionarea legaturii dintre mama si copil, dupa cum reiese dintr-un studiu din anul 2004 al Revistei de Neurostiinta in care puii de maimuta cu leziuni ale amigdalei au prezentat sanse reduse de a-si experima panica sau disconfortul resimtit in anumite circumstante sau de a demonstra vreo preferinta pentru mamele biologice, comparativ cu alti semeni adulti.
6. Mecanismul de functionare al amigdalei este de asemenea responsabil pentru sensibilitatea mamei la propriul copil, comparativ cu orice alt copil. Un studiu din anul 2011 cu privire la raspunsul amigdalei la noile mame a demonstrat faptul ca se simt bine cand privesc portrete ale propriilor copii care zambesc, comparativ cu privitul copiilor unor straini. Raspunsul creierului a fost cartografiat la nivelul amigdalei si in alte regiuni ale creierului (talamus) pe masura ce mamele priveau imagini ale propriilor copii. Studiul a demonstrat faptul ca mamele cu un raspuns ridicat al amigdalei au prezentat un nivel redus de anxietate si o dispozitie mai buna, prin urmare simptome mai putine de depresie.
7. Amigdala primeste hormoni deoarece dispune de un flux ridicat de receptori hormonali, precum oxitocina, care este extrem de activa in timpul si dupa sarcina. Nivelul de oxitocina creste la mame in momentul in care isi privesc bebelusii sau cand acestia reactioneaza la stimuli exteriori. De asemenea, alaptarea declanseaza la mame eliberarea de oxitocina, care le face mai receptive la plansul bebelusului, in comparatie cu mamele care nu alapteaza in prima luna dupa nastere (isi hranesc bebelusii cu lapte praf).
8. Oamenii de stiinta considera de asemenea ca creierul unei mame se comporta la fel ca stunci cand se indragostesc. Anumite regiuni din creier sunt sensibilizate, iar retelele de dopamina ajuta la prioritizarea nevoilor copilului (aceleasi schimbari in creier au fost observate si la partenerii implicati intr-o relatie romantica). De asemenea, circuitele din creier ii fac pe bebelusi sa miroasa bine pentru mame, dupa cum sugereaza o cercetare din anul 2013.
9. Nu este inca clar daca creierul unei femei revine la modul in care functiona inainte de nastere. Totusi schimbarile nu privesc doar proaspetele mame si se pare ca persista un timp indelungat.
10. Femeile par sa aiba o predispozitie pentru un comportament de ingrijire si matern chiar inainte de a deveni mame. Tiparul devine activ odata cu momentul in care devin mame. Cercetatorii au afirmat ca “desi doar mamele experimenteaza sarcina, nasterea si alaptarea, toate acestea oferind o baza solida pentru exprimarea comportamentului matern prin sensibilizarea amigdalei, evolutia a creat alte modalitati de adaptare la rolul de parinte in cazul tatilor si acestea se activeaza odata cu practica, atasarea si ingrijirea zilnica a copilului”. Cu alte cuvinte, simpla actiune de ingrijre a unui copil da nastere unor noi trasee neuronale, esentiale pentru creierul de parinte.
11. Astfel, cercetatorii au descoperit faptul ca in vreme ce mamele isi manifesta afectiunea si ingrijirea fata de bebelusii lor prin sensibilizarea amigdalei, in cazul tatalui exista trasee alternative de adaptare de ingrijirea copilului, adaptate de altminteri unor tipare socio-cognitive. Astfel, barbatii au prezentat modificari similare cand au fost profund implicati in ingrijirea copiilor. Oxitocina nu declanseaza insa la ei dorinta de protejare si ingrijire cum se intampla la femei.

Surse:
www.momjunction.com; www.theatlantic.com; www.livescience.com

Menu