Dezlipirea de retina la nastere: mit sau adevar – specialistul raspunde

29 Iunie 2018

de Irina Olteanu

Dezlipirea de retina la nastere este considerata de catre multi specialisti in domeniul oftalmologic doar un mit. Altii insa sunt de parere ca anumite afectiuni preexistente sarcinii pot sa creasca riscul aparitiei acestei probleme de sanatate. Iata ce informatii ne ofera medicul cu privire la acest subiect.

Dezlipirea de retina la nastere – sfatul specialistului

Doamna doctor Cristina Patentasu, medic primar oftalmolog in cadrul Clinicii Hexamed ne-a oferit urmatoarele informatii:

Modificarile ochilor in timpul sarcinii ar putea fi impartite in 3 mari categorii:

  • Modificari fiziologice ale tensiunii intraoculare, sensibilitatii si grosimii corneene
  • Modificarile patologice descrise pe parcursul sarcinii se refera la retinopatia seroasa centrala, retinopatia hipertensiva si alte suferinte vasculare, precum si melanomul uveal.
  • De asemenea, sarcina poate influenta suferinte oculare preexistente, cum ar fi retinopatia diabetica, tumorile, bolile autoimune si poate avea efecte benefice asupra unor boli preexistente cum ar fi glaucomul.

Efectele sistemice ale sarcinii sunt bine cunoscute – modificari hormonale, metabolic, hematologice, cardiovascularesi imunologice.

Modificarile fiziologice aduse de sarcina si retina

In ceea ce priveste modificarile fiziologice, cu foarte rare exceptii presiunea intraoculara scade in timpul sarcinii si tinde sa se mentina scazuta cateva luni postpartum. Glaucomul pre-existent este mai bine controlat in timpul sarcinii.  Sensibilitatea corneana scade la femeile insarcinate, mai marcant spre sfarsitul sarcinii si revine la normal in 6 – 8 saptamani postpartum. Creste de asemenea grosimea corneana, probabil datorita edemului. Cresterea grosimii nu pare legata de gradul de scadere a sensibilitatii. Ca o consecinta a cresterii grosimii cornene precum si a modificarilor filmului lacrimal, pacientele insarcinate pot avea neplaceri cu lentilele de contact cu care se simteau confortabil inainte. Datorita modificarii grosimii si curburii corneene, se poate modifica refractia, de aceea ar trebui sa asteptam cateva saptamani dupa nastere pentru a prescrie o noua corectie.

In legatura cu modificarile functiei vizuale, studiile nu au demonstrat modificari specifice ale campului vizual, insa in situatiile in care s-au intalnit modificari pe campul vizual, nu au existat plangeri subiective. De aceea orice modificare a campului vizual pe care o raporteaza o femeie insarcinata, trebuie luata in serios si investigata. A fost descrisa pe parcursul sarcinii si postpartum  pierderea tranzitorie a acomodatiei sau astenopie acomodativa.

Modificarile pigmentare ale pielii “cloasma” si telagiectaziile se datoreaza tulburarilor hormonale si in general se remit dupa sarcina.

retina

Modificarile patologice aduse de sarcina si retina

In ceea ce priveste modificarile patologice, unii medici au raportat cazuri de corioretinopatie seroasa centrala (CRSC) la gravide, in cazul unor sarcini de altfel normale. In toate situatiile, simptomele s-au rezolvat si acuitatea vizuala a revenit la normal dupa nastere, ramanand doar mici modificari ale epiteliului pigmentar. Din moment ce CRSC este mai frecvent la barbati decat la femei (10:1), am putea sa nu luam in considerare acest diagnostic la o femeie insarcinata.

S-a scris foarte mult despre relatia dintre melanoamele cutanate si modificarile hormonale, inclusiv sarcina. Exista insa un mic numar de cazuri de melanoame uveale diagnosticate in timpul sarcinii si de crestere rapida a unor tumori preexistente sarcinii. S-a observat ca exista o crestere a cazurilor diagnosticate in timpul sarcinii si asta pare sa se datoreze cresterii nivelului de hormon stimulant al melanocitelor. Nu au fost gasiti receptori pentru estrogeni la nivelul melanoamelor oculare studiate. Nu exista dovezi ca intreruperea sarcinii ar fi benefica.

Hipertensiunea indusa de sarcina, desi mai rara ca in trecut, poate cauza modificari oculare care pot duce la scaderea vederii in timpul sarcinii si postapartum. In aceasta categorie intra preeclampsia (HTA, edeme, proteinurie dupa 20 de saptamani de sarcina) si eclampsia (se adauga convulsiile, de obicei mai tarziu in cursul sarcinii). Hipertensiunea agravata de sarcina este preeclampsia sau eclampsia suprapusa peste hipertensiunea cronica. Tulburari ale vederii cum ar fi scotoamele, diplopia si incetosarea vederii apar la 30-50% din pacientele cu eclampsie si la 20-25% din pacientele cu preeclampsie. Tulburarile de vedere pot fi semn ca urmeaza o criza convulsiva, mai ales in perioada postpartum. Desi stimulii luminosi au fost incriminati in declasarea crizelor convulsive la pacientele susceptibile, riscul e mic in comparatie cu beneficiul obtinut in urma examinarii oftalmoscopice a fundului de ochi. Modificarile retiniene sunt specifice retinopatiei hipertensive. Multe studii au gasit o corelatie intre gradul retinopatiei si severitatea preeclampsiei. De asemenea, mortalitatea fetala a fost corelata cu severitatea modificarilor retiniene.

Cand are loc dezlipirea de retina?

Decolarea exsudativa de retina poate apare la 10% din pacientele cu eclampsie si la 1- 2% din pacientele cu preeclampsie severa. Este de obicei bilaterala si buloasa si se remite spontan cu revenirea la normal a functiei vizuale la cateva saptamani postpartum. Ocazional, unele paciente pot avea modificari ale epiteliului pigmentar macular ce duc la scaderea acuitatii vizuale, iar unele atrofie optica.

Au fost raportate cazuri de cecitate corticala tranzitorie in eclampsie sau in cazuri severe de preeclampsie tarziu in cursul sarcinii sau imediat postpartum. Aceasta se datoreaza edemului cerebral la nivelul lobilor occipitali (documentat pinr CT cranian), cu revenire la normal in cateva saptamani.

Alte cauze de cecitate sau acuitate vizuala foarte scazuta, in timpul sau imediat dupa sarcina, includ: ocluzia arteriala sau venoasa, tromboza venoasa intracraniana, neuropatia optica ischemica sau nevrita optica, ischemia retiniana ce urmeaza unei hemoragii severe recurente, hemoragia vitreana si tulburarile psihogenice.

In eclampsie au mai fost raportate cazuri de midriaza cu paralizie pupilara si proza palpebrala.

Hipertensiunea craniana idiopatica este caracterizata prin cresterea  presiunii intracraniene ce duce la cefalee, edem papilar si tulburari vizuale (inclusiv pareza de nerv VI), fara semne neurologice de localizare. Este o afectiune caracteristica femeilor fertile obeze. Acuitatea vizuala si campul vizual trebuie monitorizate atent. In timp ce declansarea nasterii sau intreruperea sarcinii pot duce la ameliorarea semnelor si simptomelor, sunt la indemana si alte modalitati de tratament.

Tulburarile de coagulare in sarcina si riscul detasarii de retina la nastere

In ceea ce priveste tulburarile coagularii in cursul sarcinii, putem intalni cazuri de coagulare intravasculara diseminata (CID) – formarea de trombi in vasele mici (cazuri obstetricale complicate: eclampsie severa, abruptio placentae, retentia fatului mort). La nivelul ochiului, coroida este tesutul cel mai afectat, modificarile fiind in general limitate la zona maculara si peripapilara. De aceea, tulburarile de vedere se instaleaza rapid in cursul evolutiei CID. O alta tulburare a coagularii este purpura trombotica trombocitopenica care implica formarea de trombi in multe vase, cu consum plachetar anormal, ce duce la trombocitopenie, anemie hemolitica, tulburari neurologice, suferinta renala si febra. Simptomele vizuale apar in 10% din cazuri, probabil datorita decolarii seroase a retinei senzoriale, constrictiei arteriolare si edemului papilar. Alte modificari oculare includ: anizocoria (diferenta de dimensiune a pupilelor), hemoragiile subconjunctivale, anomalii ale muschilor extraoculari si scotoame scintilante. In cazul implicarii sistemului nervos central apare hemianopsie omonima (tulburare de camp vizual).

Embolia cu lichid amniotic (alaturi de trombembolismul pulmonar) reprezinta o cauza importanta de mortalitate in timpul sarcinii si imediat postpartum. Datorita efectelor sistemice devastatoare nu s-a acordat mare atentie complicatiilor oculare. S-a raportat un caz de ocluzie arteriala bilaterala. Autorii atrag atentia asupra detectarii precoce a acestei suferinte, mai ales datorita cresterii ratei de supravietuire prin imbunatatirea ingrijirilor acordate.

In ceeea ce priveste alte suferinte ce pot aparea pe parcursul sarcinii, a fost descrisa ptoza palpebrala de tip aponevrotic (probabil cauzata de cresterea fluidului interstitial si de efectele hormonale, exacerbate de stresul travaliului si nasterii). La pacientele cu hyperemesis gravidarum au fost raportate cazuri de encefalopatie Wernicke (nistagmus, pareze ale muschilor extraoculari, ce se rezolva in timp prin tratament cu vitamine), neuropatie optica, hemoragii retiniene.

Diabetul si sanatatea vederii materne

Sunt doua mari intrebari in ceea ce priveste diabetul si sarcina: cum afecteaza sarcina evolutia retinopatiei diabetice si daca exista o legatura intre retinopatia diabetica si starea de bine materno-fetala. Exista un acord universal asupra faptului ca este foarte important controlul glicemiei pentru starea de bine a mamei si fatului. Femeile diabetice ar trebui sa aiba copii cat mai devreme posibil deoarece durata diabetului este principalul factor de risc pentru prezenta, severitatea si progresia retinopatiei diabetice la gravide. Toate femeile cu diabet ar trebui sa faca o consultatie oftalmologica in timpul primului trimestru, urmand ca ritmul de vizite ulterioare sa fie stabilit in functie de gravitatea fiecarui caz. Efectul sarcinii depinde in mare parte de statusul retinopatiei pacientei la debutul sarcinii. Concluzia studiilor actuale este ca daca la pacienta diabetica gravida se poate mentine glicemia in limite normale, prezenta retinopatiei si nefropatiei nu modifica cursul sarcinii si nici sarcina nu afecteaza retinopatia sau nefropatia. Diabetul gestational nu are risc de retinopatie diabetica.

Adenoamele pituitare pot creste in timpul sarcinii si pot duce la cefalee, tulburari de vedere, defecte bitemporale de camp vizual si rareori diplopie. In marea majoritate a cazurilor, semnele si simptomele se remit dupanastere. Ca si tratament, s-au folosit bromocriptina, corticosteroizii, chirurgia si radioterapia. In ceea ce priveste urmarirea unei gravide cunoscute cu adenom pituitar, se recomanda evaluarea lunara a campului vizual, acuitatii vizuale si oftalmoscopia pupilei. Recomandarile pentru o femeie cu adenom pituitar stabil sunt controvesate: unii sustin tratamentul definitiv al adenomului inainte de inducerea ovulatiei, in timp ce altii permit conceptia sub observatie atenta.

Legatura dintre diverse afectiuni anterioare sarcinii si retina

Boala Graves poate fi agravata sau poate debuta la inceputul sarcinii. Se poate observa o ameliorare in a doua jumatate a sarcinii cu recurenta postpartum. Semnele si simptomele oculare sunt aceleasi ca la femeia neinsarcinata. Tratamentul bolii trebuie condus cu grija de catre un endocrinolog experimentat.

Prezenta retinocoroiditei toxoplasmice focale sau cicatricilor de toxoplasmoza reflecta infectia congenitala la toti pacientii. Fetusul unei gravide cu retinocoroidita activa sau cicatriciala nu are risc in contractarea toxoplasmozei.

De retinut

In trecut, existau ingrijorari in ceea ce priveste permiterea nasterii naturale in cazul miopiilor mari, mai ales atunci cand existau degenerari retiniene. Un studiu recent a urmarit de-a lungul sarcinii, travaliului si nasterii femei cu dioptrii mai mari sau egale cu – 4,5 dsf (cu fund de ochi normal sau cu modificari degenerative) si a concluzionat ca poate fi permisa nasterea naturala in cazul miopiilor mari.

In ceea ce priveste farmacologia oculara si sarcina, sunt studii care arata ca se pot administra fara efecte teratogenice, picaturi cu anestezic si pentru dilatarea pupilei, precum si picaturi cu steroizi. De asemenea, se poate efectua angiografia cu fluoresceina (trece bariera placentara, dar nu are efecte teratogenice). Medicamente cunoscute cu efect teratogen in administrarea sistemica nu ar trebuie administrate unei gravide sub nicio forma. Acestea includ tetraciclina si agentii antivirali pentru herpes simplex.

In concluzie, sarcina are o gama larga de efecte sistemice si poate avea un potential impact practic asupra oricarei patologii oculare. Tratamentul acestor suferinte este asemanator cu cel aplicat atunci cand nu exista o sarcina, cu multa grija pentru a nu efectua o interventie sau administra un medicament care sa dauneze fetuslui.

Multumim doamnei doctor Cristina Patentasu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Menu

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close