Oxitocina functioneaza si la tati

Un studiu realizat recent de catre Universitatea Emory a demonstrat faptul ca oxitocina nu este un hormon specific mamelor, ci si tatii o prezinta si ii ajuta in multe privinte. Iata mai multe informatii despre concluziile studiului in randurile urmatoare.

Studiu despre oxitocina si tati

Cercetatorii stiu de mult timp faptul ca atunci cand femeile raman insarcinate experimenteaza schimbari hormonale dramatice care le pregatesc pentru ingrijirea copiilor. Oxitocina, produsa la nivelul hipotalamusului, a fost considerata in special un hormon matern deoarece este eliberata in fluxul sanguin in timpul travaliului si al alaptarii si faciliteaza procesele nasterii, conectarea cu bebelusul si producerea de lapte. Recent totusi a devenit clar faptul ca si barbatii pot suferi modificari hormonale atunci cand devin tati, inclusiv o crestere in nivelul de oxitocina. Conform dovezilor, in randul tatilor oxitocina faciliteaza stimularea fizica a bebelusilor in timpul jocului, precum si abilitatea de a-si sincroniza emotiile cu cele ale copiilor.
Conform studiului realizat de catre Universitatea Emory tatilor care li s-a oferit hormonul oxitocina au prezentat o activitate crescuta la nivelul regiunilor creierului asociate cu recompensa si empatia atunci cand au privit poze ale copiilor lor.

James Rilling, autor sef al studiului, antropolog in cadrul Universitatii Emory si director al Laboratorului pentru Neurostiinta Darwiniana a declarat urmatoarele: “descoperirile noastre se adauga dovezilor de pana acum ca tatii si nu doar mamele trec prin schimbari hormonale care in mod posibil faciliteaza o stare crescuta de empatie si motivatie in ingrijirea copilului. Acestea sugereaza de asemenea faptul ca oxitocina, cunoscuta a juca un rol in conectarea sociala, ar putea fi folosita la un moment dat pentru a normaliza deficitele in motivarea paterna, precum in cazul barbatilor care sufera de depresie post-partum. “

Pentru a investiga mecanismele neuronale implicate in oxitocina si comportament patern, laboratorul cercetatorului Rilling a folosit imagistica de Rezonanta Magnetica Nucleara functionala pentru a compara activitatea neuronala la barbati cu si fara doze de oxitocina, administrate prin intermediul unui spray nazal. Participantii la experiment au fost doar tati cu stare buna de sanatate, cu copii de varsta intre 1-2 ani. In timpul scanarii RMN, fiecarui participant i s-a aratat o fotografie a copilului sau, o fotografie a unui copil pe care nu il cunostea si o fotografie a unui adult pe care nu il cunostea. Atunci cand au privit la fotografia propriului copil, participantii care au beneficiat de oxitocina, au demonstrat o activitate neuronala crescuta semnificativ in sistemele creierului asociate cu recompense si empatie, comparativ cu placebo. Activitatea crescuta (in nucleul caudal, cortexul cingulat anterior dorsal si cortexul vizual) sugereaza faptul ca dozele de oxitocina pot creste sentimentele de recompensa si empatie in randul tatilor, precum si motivarea lor de a acorda atentia cuvenita copiilor. In mod surprinzator, rezultatele studiului nu au demonstrat un efect semnificativ al vasopresinei asupra activitatii neuronale a tatilor, contrar descoperirilor unor studii anterioare desfasurate asupra animalelor. In trecut studiile au demonstrat faptul ca vasopresina stimuleaza atat legatura de semeni cat si ingrijirea paterna. In acest sens autorul sef al studiului subliniaza “poate fi vorba despre evolutia umana care a determinat diferite strategii pentru a motiva ingrijirea paterna in cazul diferitelor specii.”

Revista Hormoni si Comportament a publicat rezultatele studiului, primul care a analizat atat influenta oxitocinei cat si a vasopresinei, un alt hormon asociat conectarii sociale, asupra functiei creierului in randul tatilor. Exista numeroase studii care demonstreaza ca implicarea paterna joaca un rol in reducerea mortalitatii si morbiditatii infantile, si imbunatatirea rezultatelor sociale, psihologice si educationale. Dar nu toti tatii opteaza pentru o astfel de abordare in ingrijirea copiilor sai. Antropologul James Rilling subliniaza in acest sens ca “este interesat sa inteleaga de ce unii tati sunt mai implicati in ingrijirea copiilor decat altii. Pentru a intelege pe deplin variatia in comportamentul de ingrijire, este necesara o imagine clara a mecanismelor neurobiologice si neuronale care sustine comportamentul.

Studiu din 2013 despre oxitocina si crearea unei legaturi tata-copil

Un studiu publicat in noiembrie 2013 in publicatia Progres in Neuro-Psihofarmacologie si Psihiatrie Biologica a demonstrat o crestere in nivelul oxitocinei in randul proaspetilor tati, asociata cu o mai buna legatura tata-copil. Implicarea in cresterea si ingrijirea copiilor din partea tatilor este urmata de un interes in crestere in neurobiologia paternitatii. Activitatea experimentala cu privire la baza neuroendocrinologia ingrijirii paterne la oameni este limitata. Steroidul testosteron si neuropeptida oxitocina au fost implicate in comportamente sociale complexe, inclusiv in parenting. Insa nici un studiu pana in prezent nu a explorat interactiunea dintre acesti doi hormoni in contextul paternitatii. In acest studiu s-a testat relatia dintre glanda salivara T bazala a tatalui si tata si comportamentele sociale ale copilului in timpul interactiunii parinte-copil. Apoi au fost examinat efectele administrarii intranazale oxitocinei asupra productie tatalui de T si in final adresarea relatiilor dintre schimbarea indusa oxitocina la T al tatalui si comportamentul social tata-copil. 35 de tati si copiii lor au participat in cadrul studiului, iar interactiunea tata-copil a fost microcodata pentru comportament patern si infantil social, iar sincronia a fost masurata precum si coordonarea dintre uimire, emotie si vocalizari. Nivelul salivarei T a tatalui a fost masurat la baza si de trei ori dupa administrare. Rezultatele au indicat ca un T de baza mai mic a fost corelat cu comportamente mai bune tata si copil. Administrarea oxitocinei a influentat productia T in randul tatilor, asociat tiparului de T in afectiunea placebo. In cele din urma schimbarea indusa de oxitocina in nivelul T corelata cu comportamente sociale parinte-copil, inclusiv afect pozitiv, uimire sociala, atingere si sincronie vocala. Descoperirile sprijina perspectiva ca sistemele endocrine in cazul barbatilor au evoluat pentru a sustine parentingul implicat si sunt primele care descriu interactiunile dinamice dintre oxitocina si T cu un model comportamental de sincronie.

Surse: www.sciencedaily.com; www.medicalnewstoday.com; www.ncbi.nlm.nih.gov