Tot ce trebuie sa stii despre fertilizarea in vitro

Fertilizarea in vitro constituie o serie de proceduri complexe folosite pentru a tratata fertilitatea sau problemele genetice si a ajuta la conceperea unui copil. Aceasta presupune colectarea ovulelor mature din ovare si fertilizarea lor in laborator. Ce alte lucruri este bine sa stiti in legatura cu fertilizarea in vitro veti afla in articolul urmator.

Despre fertilizarea in vitro

Termenul a intrat in prezent in limbajul cotidian, insa nu cu mult timp in urma fertilizarea in vitro era privita drept o procedura misterioasa; primul copil conceput cu ajutorul sau este Louise Brown (nascuta in 1978).

Spre deosebire de procedura mai simpla a inseminarii artificiale in care sperma este introdusa in uter si conceptia are loc relativ natural, fertilizarea in vitro presupune combinarea ovulelor si a spermei in afara corpului, in cadrul unui laborator. Odata ce embrionul/embrionii se formeaza, acestia sunt introdusi in uter. Din punct de vedere statistic, doar 5% din cuplurile infertile apeleaza la ea, determinand nasterea a mai mult de 200 000 copii numai in SUA, desi este in mod concret cea mai eficienta forma de tehnica de reproducere asistata.

Cauze ale infertilitatii care te determina sa alegi FIV

Cand vine vorba de infertilitate, procedura poate fi o solutie pentru: endometrioza grava, numar mic de spermatozoizi (oligospermie), rezerva ovariana redusa, probleme cu uterul sau cu trompele uterine (insuficienta ovariana prematura, fibroame uterine, lipsa trompelor uterine), probleme cu ovulatia, probleme cu anticorpii care dauneaza spermei sau ovulelor, inabilitatea spermei de a penetra sau de a supravietui in mucusul cervical, inversarea vasectomiei/ligaturarea trompelor, varsta materna avansata (peste 38 ani), probleme inexplicabile de fertilitate, 2-4 cicluri de stimulare ovariana cu inseminare intrauterina esuate, boli genetice ereditare, pastrarea fertilitatii dupa cancer sau alte afectiuni.

Trebuie subliniat faptul ca fertilizarea in vitro nu reprezinta niciodata primul pas in tratarea infertilitatii. In schimb, este destinata situatiilor in care alte metode cum sunt medicamentele pentru fertilitate, interventia chirurgicala si inseminarea artificiala nu au functionat.

Etapele fertilizarii in vitro

Etapa 1 – stimularea superovulatiei

Presupune administrarea de medicamente pentru a imbunatati productia de ovule (maturarea lor, prevenirea ovulatiei premature, pregatirea mucoasei uterine). In mod normal, o femeie produce un ovul pe luna. Medicamentele de fertilitate transmit ovarelor sa produca mai multe ovule. Femeia va efectua in mod regulat ecografii transvaginale pentru a fi verificate ovarele si teste de sange pentru a verifica nivelele hormonale (daca corpul e pregatit pentru prelevare- etapa urmatoare).

Etapa 2 – recoltarea ovulelor

Presupune o interventie chirurgicala minora (in cabinetul medicului cu medicatie analgezica) cu durata 30 minute-1 ora, denumita aspiratie foliculara, pentru a indeparta ovulele din corpul femeii (momentul potrivit este cheia in aceasta etapa). Ea se realizeaza cu 34-36 ore dupa ultima injectie cu hormoni si inainte de ovulatie. Se apeleaza la tehnica imagistica (si eventual la teste de sange in prealabil) pentru orientarea unui ac subtire prin vagin, in ovare si saci foliculari (foliculi) care contin ovulele. Acul este conectat la un dispozitiv de suctiune care extrage ovulele si lichidul din fiecare folicul, cate unul pe rand; procedeul se repeta pentru fiecare ovar. In situatii rare, laparoscopia pelviana se poate impune pentru indepartarea ovulelor. Daca o femeie nu produce/nu poate produce ovule, pot fi folosite ovocite donate.

Etapa 3 – fertilizarea ovocitelor

Presupune combinarea spermei de cea mai buna calitate donata in aceeasi zi cu ovulele (amestecul celor doua poarte denumirea de fertilizare) si are loc imediat dupa prelevare. Amestecul este apoi depozitat intr-un mediu controlat, sperma fertilizand adesea ovulul in decurs de cateva ore. In cazul in care medicul considera ca sansa de fertilizare este redusa (numarul de spermatozoizi este extrem de mic), sperma (prelevata uneori chiar din testicule) poate fi direct injectata in ovul (injectie intracitoplasmatica cu sperma), procedura realizata ca rutina de unele clinici.

Etapa 4- cultura embrionarea

Cand ovulul fertilizat se divide devine un embrion (poate dura pana la 5 zile pentru ca embrionul sa ajunga in stadiul de blastocist). Personalul de laborator va verifica embrionul in mod regulat pentru a se asigura ca se dezvolta corespunzator. In decurs de aproximativ 5 zile embrionul normal contine mai multe celule care se vor divide in mod activ. Cuplurile cu risc mare de boli ereditare pot lua in considerare un diagnostic genetic preimplantare, procedura realizata cu 3-4 zile dupa fertilizare. Presupune indepartarea unei singure celule de pe fiecare embrion si testarea materialului pentru anumite boli genetice.

Etapa 5- transferul embrionar

Presupune amplasarea embrionilor in uterul femeii la 3-5 zile dupa recoltarea ovulelor si fertilizare. Procedura are loc in cabinetul medical, nefiind necesara sedarea. Medicul insereaza un tub subtire (cateter) ce contine embrionii in vagin prin cervix si apoi in uter. Daca un embrion se lipeste (implanteaza) in mucoasa uterina si creste, apare sarcina (poate fi vorba de mai multi in acelasi timp-pentru sanse de reusita sporite- ce determina sarcini multiple in procent de 20%). Dupa procedura, trebuie sa ramaneti in pat timp de mai multe ore (pana la 6 ore); vi se va administra un test de sarcina in decurs de 10 zile- 2 saptamani. Embrionii nefolositi pot fi congelati si implantati/donati in functie de necesitate.

Rate de succes pentru fertilizarea in vitro

Ratele de succes ale fertilizarii in vitro depind de o serie de factori, inclusiv de cauza infertilitatii, locul unde are loc procedura si varsta meterna. Conform Societatii de Tehnologii Reproductive Asistate, sansa aproximativa de a da nastere unui bebelus viu dupa fertilizare in vitro este dupa cum urmeaza:

• 41 – 43% pentru femeile cu varsta sub 35 ani
• 33 – 36% pentru femeile cu varsta 35 – 37 ani
• 23 – 27% pentru femeile cu varsta 38 – 40 ani
• 13 – 18% pentru femeile de varsta 41 ani si peste

Un raport tot din SUA, anul 2009, atesta urmatoarele: sarcina a fost obtinuta in medie in 29,4% din cazuri in toate ciclurile, procentul de cicluri care au determinat nasteri vii fiind in medie de 22,4%.

Ce se intampla dupa procedura

Dupa ce are loc transferul embrionar, femeia este sfatuita sa se odihneasca in restul zilei (in cazul in care exista sindromul de hiperstimulare ovariena se impune repaus complet la pat), iar activitatile obisnuite pot fi reluate chiar de a doua zi. Este necesara de asemenea urmarea unui tratament cu administrare orala sau intravenoasa ce contine progesteron (8-10 saptamani dupa transfer) care ajuta la ingrosarea mucoasei uterine (embrionul se implanteaza mai rapid); in cazul in care progesteronul are un nivel prea mic poate aparea pierderea sarcinii. Apoi, la un interval de 12-14 zile dupa ultima etapa a fertilizarii in vitro se efectueaza la clinica de fertilitate un test de sarcina. Este indicat sa comunicati medicului daca: temperatura corporala este mai mare de 38 grade, apare sangerare vaginala masiva, sange in urina.

Aspecte pro fertilizarea in vitro

• Este cea mai veche procedura de tehnologie de reproducere asistata si nu au fost identificate probleme medicale asociate ei
• Nu cauzeaza cancer ca urmare a tratamentului de inducere a ovulatiei
• Modul in care se realizeaza se perfectioneaza constant (crioprezervarea a condus la rate de sarcina identice cu cele asociate embrionilor proaspeti)

Aspecte contra fertilizarea in vitro

• Este costisitoare si necesita alocarea de timp si energie (vizite la cabinetul medical, testari etc.). Multe cupluri se pot confrunta cu stres si chiar depresie
•  Deoarece mai mult de un embrion este introdus in uter, sansa de a naste gemeni sau mai multi copii este de 20%. Sarcinile multiple au asociate riscuri de avort spontan sau nastere prematura si alte complicatii
• Risc de sarcina ectopica- embrionul se implanteaza intr-o trompa uterina sau in cavitatea abdominala (poate provoca leziuni grave mamei)
• Risc de sindrom de hiperstimulare ovariana ca urmare a modului in care raspunde corpul la medicamente de fertilitate (un procent de 10-20% observa crestere in greutate rapida – 4,5 kg in 3-5 zile, senzatie de balonare, urinare redusa si in unele cazuri scurtarea respiratiei, ameteala, durere pelviana, greata si varsaturi), ovarele marindu-se de cateva ori fata de normal (de obicei se impune doar odihna, insa in cazuri grave trebuie extras lichidul din ele). Mai apar uneori si simptome ca: schimbari de dispozitie, dureri de cap si chiar echimoze la locul injectiei
  – Recoltarea ovocitelor are si ea riscuri asociate cum sunt reactii la anestezic, sangerare, infectie si lezarea structurilor adiacente ovarelor (intestine si vezica urinara)
  – Complicatii potentiale pentru bebelus cum sunt nastere prematura, greutate mica la nastere si risc usor crescut de defecte la nastere
  – Poate sa nu functioneze – un procent de 20% din ciclurile FIV sunt anulate inainte de recoltare deoarece nu se dezvolta suficienti foliculi sau ca urmare a riscului de sindrom de hiperstimulare ovariana

Medicul Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu competențe în infertilitate, laparoscopie, ecografie, histeroscopie, colposcopie, reprezentant in Romania al Clinicii Genesis Atena (Grecia), membru al Societatii Elene de Obstetrica si Ginecologie si al Federatiei de Medicina Fetala din Londra (Marea Britanie) www.vythoulkas.ro ne-a raspuns la urmatoarele intrebari:

1. Ce categorii de femei pot beneficia de fertilizare in vitro?

Cred ca aici este vorba de cine are NEVOIE de fertilizare in vitro. In primul rand, trebuie spus ca, un cuplu care incearca sa conceapa un copil pe cale naturala si nu reuseste acest lucru timp de un an, este bine sa se prezinte la un medic specialist in infertilitate. Acesta va recomanda cuplului anumite analize pentru a putea avea un diagnostic corect si un tratament in consecinta. Nu toate problemele de infertilitate sunt rezolvabile cu ajutorul fertilizarii in vitro. Unele se pot rezolva cu tratament medicamentos, cu operatie laparoscopica, totul depinde insa de diagnostic.

Exista insa si anumite patologii pentru care este necesara in mod clar fertilizarea in vitro si nu exista alte variante prin care sa se poata obtine o sarcina. Problemele trompelor uterine sunt una dintre acestea. Deteriorarea sau infundarea trompelor fac imposibil ca spermatozoizii sa se intalneasca cu ovulul si atunci nu are cum sa aiba loc fecundarea. De asemenea, in cazul ligaturii trompelor uterine, o decizie care se poate lua la un moment dat in viata, este necesar FIV-ul pentru obtinerea unei sarcini. Fertilizarea in vitro este necesara si in anumite cazuri cand lipseste ovulatia sau atunci cand exista problema de mobilitate, calitate si cantitate a spermei.

Un caz aparte cand este nevoie de FIV este atunci cand unul din parteneri sau amandoi sufera de o boala genetica ce ar putea fi transmisa mai departe fatului. In acest caz, inainte de implantare, se efectueaza PGS (preimplantation genetic screening) sau PGD (preimplantation genetic diagnosis), analize ce permit alegerea embrionilor sanatosi si implantarea acestora.

Fertilizarea in vitro: riscuri

2. Ce categorii de femei nu ar trebui sa apeleze la aceasta procedura? Din ce motiv?

Exista o categorie destul de restransa de femei carora nu le este recomandata procedura de fertilizare in vitro si acestea sunt cele care sufera de afectiuni endocrine grave. Acesta este unul dintre motivele pentru care inainte de orice procedura in vitro sunt necesare anumite analize, care sa excluda categoria care nu poate apela la FIV.

3. In ce mod se realizeaza/in ce consta?

Procedura FIV are mai multi pasi

– Stimularea ovariana. Incercam sa stimulam ovarele, printr-o terapie medicamentoasa specifica, astfel incat acestea sa produca mai multi foliculi, cu scopul de a obtine mai multe ovule.

– Colectarea ovocitelor – se realizeaza dupa incheierea monitorizarii maturarii foliculare, prin punctie foliculara transvaginala. Extragerea ovocitelor se realizeaza cu ajutorul ecografului. Este o procedura scurta, nedureroasa, care poate fi urmarita si de catre sot. La cerere, se poate face o anestezie usoara (sedare) sau o anestezie totala.

– Fertilizarea – Ovocitele, colectate de embriologi din lichidul folicular, sunt depozitate intr-o cultura speciala, în incubatoare. Imediat după recoltarea ovocitelor, sotul va trebui sa doneze materialul seminal. FIV-ul clasic presupune faptul ca ovulul este pus in contact cu un numar mare de spermatozoizi (se selecteaza cei cu motilitate buna), iar unul dintre ei va penetra zona pellucida a ovulului. FIV-ul cu ICSI presupune ca fertilizarea este controlata. Este injectat un singur spermatozoid pentru fiecare ovul, numai cei de calitate foarte buna. Este o procedura indicata mai ales atunci cand sunt probleme cu sperma.

– Transferul embrionar – dupa fecundare, embrionii sunt trnasferati in uter. In functie de anumiti factori, sunt transferati unul, doi sau trei embrioni. Transferul embrionar este o procedura complet nedureroasa. Rezultatul procedurii de fertilizare in vitro se afla la 14 zile dupa ce se realizeaza transferul embrionar.

4. Care este rata sa de succes? Cat de eficienta este in comparatie cu alte tehnici de fertilizare?

Rata de succes a procedurii depinde foarte mult de clinica unde este efectuata. La clinica Genesis din Atena, din a carei echipa fac si eu parte, rata de reusita este una dintre cele mai bune din intreaga Europa, 57,3%, si asta datorita laboratorului de embriologie care are una dintre cele mai performante tehnologii existente la ora actuala pe piata. Procedura nu poate fi comparata cu alte proceduri de fertilizare in vitro, pentru ca, asa cum am spus, ea este indicata in anumite cazuri clare, in care nu exista alta varianta de reusita. Fiecare procedura de fertilizare este indicate pentru un anumit diagnostic.

5. Ce efecte adverse/probleme de natura medicala pot aparea in urma sa?

Cel mai de temut efect negativ este hiperstimularea ovariana. Acest lucru poate fi insa evitat cu succes cu o monitorizare atenta si frecventa in timpul procedurii de stimulare ovariana.

De retinut

Embrionii care nu sunt folositi in primul ciclu de FIV pot fi congelati pentru o data ulterioara (se reduc proportional si cheltuielile), dar pot fi si donati. In cazul in care doriti sa-i distrugeti/donati, ambii parteneri trebuie sa consimta. Varsta femeii joaca un rol esential in succesul procedurii; o femeie sub 35 ani are sanse de 39,6% de a deveni mama, in timp ce una peste 40 ani are numai 11,5% sanse. Rata de succes creste constant pe masura ce procedura este perfectionata si specialistii dobandesc experienta.

Multumim domnului doctor Andreas Vythoulkas pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse:

www.webmd.com; www.nlm.nih.gov; www.advancedfertility.com; www.babycenter.com; www.mayoclinic.org; http://americanpregnancy.org