20 Iunie 2018
Povestea unei tinere mame din Winsconsin, SUA a uimit o lume intreaga. Brenda din Racine a dezvaluit cum a nascut in ambulanta si ne-a convins ca nasterea ei a fost una cu adevarat uimitoare:
Cand am descoperit ca sunt insarcinata pentru a treia oara m-am simtit cea mai fericita din lume. Emotiile pe care le-am simtit la celelalte sarcini si nasteri m-au coplesit din nou. Data probabila a nasterii a fost desemnata 29 martie si stabilita dupa o ecografie.
Ca si la sarcinile cu Ioana si Maria, totul parea sa decurga perfect. Desi ne-ar fi placut sa avem un baiat, nu mi-am putut abtine bucuria cand am aflat ca va fi inca o fata. Am simtit imediat legatura care s-a format intre mine si Ana si ma intrebam constant cum va arata deoarece primele fete sunt albe…ca branza.
Dupa ce am avut parte de doua nasteri rapide, am decis inca de la inceput ca doresc o nastere acasa. Nu a fost vorba de bani, ci pur si simplu de faptul ca ma simteam in stare sa fac asta. In preajma datei probabile a nasterii, cateva contractii au dat tonul etapei de pretravaliu. Eram sigura ca voi naste rapid si usor, doar ara al treilea copil. Familia chiar ajunsese sa faca glume ca va iesi singura afara.
In ziua de vineri 27 martie am avut o intalnire cu moasa care mi-a verificat cervixul. Acesta se scurtase cu 1 cm si era dilatat cu 2 cm. m-a asigurat ca rata de succes a travaliului era ridicata, asa ca am plecat acasa bucuroasa si nerabdatoare ca voi naste in urmatoarele 24 de ore.
Pe 28 martie am avut contractii aproape toata ziua. Nimic intens, dar parea sa fie doar inceputul. Le-am trimis pe Ioana si pe Maria la parintii mei ca sa ma pot relaxa si pregati. Nu am reusit sa dorm prea mult in acea noapte, dar pana dimineata contractiile se oprisera aproape de tot. O mare dezamagire.
In urmatoarele cateva zile am avut cateva contractii aleatorii, dar nu progresau si nici nu deveneau mai puternice. Incepusem sa fiu dezamagita ca am depasit data probabila a nasterii. Marti, pe 31 martie, am avut din nou contractii. Pana la 7 seara erau la 7-8 minute si mai intense. Am stat pe grupul de mame de pe facebook pe parcursul noptii si am crezut ca bebelusa va ajunge pana dimineata la mine in brate.
La ora 2 noaptea in data de 1 aprilie am decis sa merg la spital deoarece contractiile erau mai apropiate si mai puternice. Am fost dezamagita sa aflu ca eram in continuare dilatata DOAR 2 cm. Bebelusul era situat prea sus (doar 1/5 din cap era in pelvis). Am acceptat ca este prea devreme si m-am intors acasa. La ora 9:30 dimineata lucrurile s-au animat. Contractiile erau la distanta de 4-5 minute, dar la intensitate dubla. Mi s-a spus sa ma intorc la spital pentru monitorizare. Contractiile erau dese, dar in continuare dilatatia de 2 cm si bebelusul sus. Moasa mea minunata, Anca, mi-a spus ca este in regula sa astept si sa vedem cum merg lucrurile. Am iesit la plimbare si am ramas activa desi imi era greu. In jurul orei 5 dupa-amiaza am simtit nevoia sa imping. Tot 2 cm eram dilatata. Mi-a sugerat ca senzatia are legatura cu corpul meu care vrea sa o impinga in pelvis. Mi-am pierdut controlul si am inceput sa plang. Eram un dezastru. Imi doream sa avanseze lucrurile, dar nu aveam decat medicamente care sa ma adoarma in spital sau care sa ma relaxeze si sa pot pleca acasa.
Am decis sa merg la casa parintilor unde erau si fetele si sa incerc sa ma odihnesc. Am ajuns la 5:30. Nu mai puteam de oboseala si contractiile erau ingrozitoare, tot la 4-5 minute. Am facut un dus, am luat medicamentele si am incercat sa ma relaxez. Ioana, cea mare, de 3 ani jumatate, a inceput sa imi faca masaj pe spate si sa ma aline. Bunica, unchiul si matusa erau si ei acolo si m-au sustinut. Sunt foarte apropiata de familia mea, asa ca a fost minunat ca am putut impartasi cu ei procesul nasterii. La ora 7:15 am intrat pe internet si am vorbit cu cativa prieteni, inclusiv cu sotul meu. Ma simteam epuizata. I-am spus ca nu mai pot sa resist si ca trebuie sa ma intorc la spital ca sa ma opereze sau sa imi dea medicamente. In timp ce Liviu incerca sa vorbeasca la spital, am simtit nevoia sa merg la toaleta. In timp ce stateam am simtit ca trebuie sa imping.
Am strigat sa cheme ambulanta. Iata si discutia cu operatorul:
Operator: vreo complicatie? Al catelea copil este? Ce interval este intre contractii?
Eu: copilul al treilea. Nicio complicatie, dar trebuie sa imping chiar acum.
Operator: OK. Am trimis o ambulanta si va ajunge curand. Intre timp nu va opriti din impins si nu va asezati pe toaleta. Sunati din nou daca iese capul bebelusului.
Ambulanta ajunge cateva secunde mai tarziu. Observa ca iese capul.
Paramedic: ce interval este intre contractii?
EU: nu conteaza! Trebuie sa imping chiar acum!
Paramedic: OK. Cel mai bine mergeti cu noi la spital.
EU: nu pot sa fac asta. Vine acum!
Sotul si paramedicii m-au carat afara.
Eu: nu mai pot sa merg. Iese acum!
Paramedic: luam targa si va ducem in ambulanta si apoi la spital.
Asta se intampla pe la ora 8 pm. Tipetele mele si ambulanta au reusit sa agite putin vecinii. Eu eram in rochie de noapte si chiloti, dar nu imi pasa. Paramedicii au reusit sa ma ridice pe targa si chiar atunci mi s-a rupt apa. In vazul cartierului. Au urcat targa in ambulanta si pe Liviu si usile s-au inchis.
EU: Iese. Trebuie sa imping acum.
Paramedic: ajungem imediat.
Simteam ca nimeni nu ma aude. Am decis sa le arat ca bebelusul chiar vine. M-am intins pe spate si cu urmatoarea contractie, i-am impins capul afara. Paramedicul a strigat la sofer sa opreasca masina. Au tras pe dreapta si l-au scos pe Liviu afara ca sa aiba loc. Niciunul din ei nu mai adusese pe lume un copil, asa ca au apelat la ajutoare. La urmatoarea contractie am impins si Ana a iesit urland. Amandoi s-au uitat la mine fara sa le vina a crede. A aparut intre timp si o alta ambulanta, iar paramedicii au taiat cordonul ombilical si au asezat-o la pieptul meu. S-a atasat imediat de san si am continuat drumul pana la spital. Baietii de pe ambulanta mi-au multumit pentru prima nastere in masina lor si au spus ca nu le vine sa creada cat de repede a decurs (eram doar la 300 m de casa parintilor mei). Ana a cantarit 3.800 g, 51.5 cm, circumferinta craniana 36 cm, scor Apgar 10 si a venit pe lume pe 1 aprilie, ziua pacalelilor. Cand am ajuns la spital am eliminat placenta si m-au curatat. Se pare ca era meconiu in lichidul amniotic, asa ca ceea ce planuisem sa fie o sedere scurta in spital a durat 24 de ore ca sa se asigure ca nu exista efecte adverse. La cateva saptamani un reporter m-a contactat si am putut intalni paramedicii care m-au ajutat cand Ana s-a nascut. A fost putin jenant cand ma gandeam ca ma vazusera in toata splendoarea, dar le-am putut multumi ca au fost alaturi de mine. Ana si-a gasit locul in familie si nu-mi pot imagina un copil mai fericit si mai multumit. Nu pot sa nu ma intreb ce ne rezerva in viitor, caci inca dinainte de a se naste stia deja cand si cum vrea sa vina pe lume.
Sursa: Parents.com
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.