Tații dorm când plânge bebelușul? Ce spune știința și cum schimbăm regulile jocului

Tații dorm — sau cel puțin așa se spune. Dacă ești mamă, probabil ai avut momente în care te-ai întrebat de ce tu te ridici noaptea la fiecare scâncet, iar partenerul tău… pare că nici nu aude. Ei bine, știința vine cu explicații și, mai important, cu soluții.

Studiul care a lansat discuția: tații dorm mai adânc?

Un articol publicat în Huffington Post UK atrage atenția asupra unui studiu care sugerează că, într-adevăr, tații au mai multe șanse să doarmă în continuare când plânge bebelușul. Dar asta nu înseamnă că nu le pasă sau că sunt biologic „defecți” la capitolul empatie.

• „Un bărbat are mai multe șanse decât o femeie să doarmă în continuare când bebelușul plânge.”
• „Mamele sunt de trei ori mai predispuse decât tații să se ocupe de bebeluș în timpul nopții.”

Aceste date nu vin cu judecăți. Ele doar reflectă un obicei de societate — și e bine să-l înțelegi înainte să-l schimbi.

Tații dorm, dar nu pentru că nu aud

Este adevărat că, din punct de vedere neurologic, femeile pot fi puțin mai sensibile la sunetele foarte slabe. Un studiu danez, citat de Earth.com și Newsweek, arată că femeile au aproximativ 14% mai multă sensibilitate la zgomote joase, dar diferența dispare complet la sunete mai puternice — cum este plânsul bebelușului.

The Times a confirmat acest lucru: „Când volumul crește, diferențele între sexe dispar.” Cu alte cuvinte, tații aud, dar nu au fost obișnuiți să reacționeze.

Cercetarea a mers mai departe și a folosit modele matematice care arată clar că motivul pentru care mamele sunt cele care se trezesc mai des nu are legătură directă cu biologia, ci cu obiceiuri și roluri sociale.

Tații dorm mai mult pentru că… așa a fost construit sistemul

Hai să fim sinceri: mamele, în majoritatea cazurilor, stau în concediu de maternitate, alăptează și dezvoltă un ritm nocturn mult mai strâns cu bebelușul. Asta nu e „vina” nimănui, ci o consecință logică a contextului social.

Dar nu înseamnă că tații nu pot învăța să reacționeze. Din contră, studiile arată că, atunci când tatăl este implicat activ — mai ales în primele săptămâni —, răspunsul său la plânsul bebelușului devine tot mai rapid și mai natural.

Un tată care își asumă schimbatul scutecelor, liniștitul copilului sau simpla prezență în cameră în timpul trezirilor de noapte își dezvoltă în timp „antenele” de alertă — exact ca mama.

Ce pot face familiile ca să nu mai fie nevoie să spunem că „tații dorm”

Există soluții reale și ușor de aplicat, care ajută întreaga familie:

• Concediu paternal echitabil — în țările nordice, tații primesc săptămâni întregi de concediu plătit. Rezultatul? Mai multă implicare și mai puține dezechilibre.
• Împărțirea pe ture — chiar dacă mama alăptează, tatăl poate prelua partea de liniștire, schimbat scutecul sau chiar ținut copilul în brațe după masă.
• Rutina de somn în echipă — alternarea responsabilităților ajută ambii părinți să se conecteze mai profund cu nevoile copilului.
• Fără rușine și fără judecată — fiecare familie găsește propriul echilibru. Important e să nu transformăm acest subiect într-o competiție.

Împărțirea echitabilă începe cu încredere

Poate că până acum ai avut impresia că „așa sunt bărbații” și că „tații dorm” pentru că nu pot altfel. Dar cercetările arată că nu e o problemă de capacitate, ci una de obiceiuri formate și contexte diferite. Fiecare gest de implicare paternă este un pas spre echilibru — iar acel echilibru ajută și copilul, și relația dintre părinți. Când înțelegi că diferențele de reacție la plânsul bebelușului nu sunt dictate de natură, ci de societate, ai libertatea să schimbi lucrurile. Nu e vorba doar de cine se trezește primul. E vorba despre a construi împreună un început de viață în care copilul simte, din primele luni, că ambii părinți sunt acolo. Prezenți. Împreună.

Surse:

• https://www.huffingtonpost.co.uk/entry/dads-sleep-through-babies-cries-study_uk_686b93bae4b0f186b60deeb6
• https://www.earth.com/news/crying-babies-wake-dads-too-but-moms-still-get-up-more
• https://www.thetimes.com/uk/science/article/no-more-excuses-men-crying-babies-7bmhzkr9l