Femeile impartasesc experientele negative ale nasterii intr-un proiect foto emotionant

29 Octombrie 2015

de Irina Olteanu

Un proiect foto emotionant le-a oferit mai multor femei oportunitatea de a discuta despre experientele negative ale nasterii si a incurajat discutia despre problemele cu care se confrunta prea multe mame in timpul nasterii, in America una din trei femei avand parte de o nastere traumatica.

Despre proiect foto

Chiar si in prezent nasterea poate fi resimtita ca o experienta brutala, iar acest proiect demonstreaza modul in care unele femei se confrunta cu reale traume in timpul nasterii, aspect trecut de multa lume sub tacere. Expunerea tacerii este numele poiectului care contine o serie de portrete insotite de povestile femeilor care au resimtit nasteri traumatice si au ramas cu o perspectiva dezumanizata, fiind initiat de fotograful si doula Lindsay Askins si de Cristen Pascucci, de meserie avocat. Lindsay a venit cu ideea campaniei care urmareste sa dezvaluie povestile mai putin placute despre nastere, despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca, dar si sa incurajeze aceste femei, respectiv sa le ajute sa nu se mai simta atat de singure; proiectul foto a implicat 45 femei din 23 state din SUA pe care cele doua le-au intervievat intr-o excursie de peste 2 luni (mai-iunie 2015) in care au fost insotite si de cei trei copii. Povestile cuprind atat interventii cezariene, cat si avorturi devastatoare insa, cel mai important, relateaza ce au simtit femeile care nu au beneficiat de niciun fel de control asupra propriei nasteri.

Alaturi de fotografiile alb-negru ale protagonistelor capturate intr-o maniera ce subliniaza gravitatea trairilor (fotografa a declarat ca portretele alb-negru accentueaza mai bine emotiile intiparite pe chip, fiind realizate imediat dupa ce femeile au povestit prin ce au trecut), proiectul releva si o parte intunecata din sala de nasteri, mamele oferind detalii despre modul in care au fost hartuite de medici in timpul nasterii si fortate sa consimta proceduri invazive impotriva propriei vointe. Din pacate, multe persoane tind sa invalideze experientele acestor femei, considerandu-le exagerate (li se spune cel mai adesea sa se bucure cel putin ca au un copil sanatos si sa nu se mai planga) si de aceea o mare parte din femeile incluse in proiect nici nu au povestit nimanui prin ce au trecut, Lindsay si Cristen considerand ca le este necesara tuturor o platforma pentru a discuta liber ceea ce simt.

Inspiratia acestui proiect a fost reprezentata de campaniile Humans of New York si 4th Trimester Bodies, iar femeile pe care le-au cunoscut initiatoarele au resimtit un stres fizic si mental pe care nu l-au putut inlatura, multe fiind nevoite sa apeleze la terapie. Una din initiatoare detaliaza “nu a fost intotdeauna vorba despre urgentele medicale experimentate, ci de modul in care au fost tratate”.” Aceste povesti trebuie relatate in contextul unui sistem de ingrijire materna care este cel mai scump din lume si care totusi conduce la aceste rezultate alaturi de o crestere sumbra a ratei mortalitatii materne”, completeaza cea de-a doua. Desi ambele femei au avut parte de nasteri placute, au intalnit si personal medical cu mai putina compasiune, Cristen renuntand la medicul ei cu o zi inainte de travaliu pentru ca o presa sa accepte lucruri pe care nu le dorea. Fondatoarele campaniei au discutat si cu specialisti in drept cu privire la evolutia proiectului lor, realizand ca sunt doar cativa avocati care ar accepta sa sustina asemenea cauze in instanta; ceea ce conduce la concluzia logica ca pentru multe nici nu exista un precedent juridic.

Desi au avut parte si de comentarii negative ca reactie la proiectul lor, in general a fost vorba de un feedback pozitiv si din ce in ce mai multe femei si-au facut curaj si au dorit sa-si impartaseasca experientele, urmand ca in continuare cele doua femei sa-si continue periplul in adunarea unor noi povesti.

Povestile din proiectul foto

1. “Abilitatile de ascultare de baza si cred ca eu- o femeie-care imi cunosteam istoricul medical si corpul, m-ar fi putut salva de trauma unei si-asa destul de inspaimantatoare nasteri prin interventie chrirurgicala. In schimb, un anestezist lipsit de respect si incompetent m-a condamnat la o maternitate ciuruita de amintiri neplacute si anxietate.” – Mandy, Pittsburgh, PA

proiect1
2. Dupa ce am planificat si m-am pregatit pentru o nastere naturala pe intreaga durata a sarcinii, la consultatia de la 37 saptamani, medicul meu obstetrician a realizat o examinare vaginala. A cautat cu insistenta cervixul meu si cand nu a reusit sa ajunga la el, cu mana inca in interiorul meu, a intrebat: “Ti-a spus cineva cuvantul C pana acum?” – Jen, Denver, CO

proiect2
3. “Sunt trista ca un asemenea moment de importanta maxima din viata mea s-a transformat intr-o amintire atat de distanta. Cred ca am incercat cu putere sa-l uit, sa ma bucur de prezent si sa nu par intristata de un eveniment pe care nu l-am putut schimba pentru ca nu am dorit sa par nerecunoscatoare. “-Brittany, Wheeling, WV

proiect3
4. “Nu am fost tratata cu respect de profesionistii medicali si deciziile mele cu privire la ingrijirea mea au fost ignorate si trivializate. Pentru o mama sanatoasa cu o sarcina sanatoasa, nasterea naturala ar trebui incurajata…nu luata peste picior si descurajata” -Angela, Richmond, VA

proiect4
5. “Nu stiam cum este sa nasti. Nu am stiut ca voi regreta sa am in jur oameni in care nu aveam incredere. Nu am stiut ca mi se permitea, ca femeie, sa am controlul asupra propriei persoane. Am avut nevoie de moasa mea sa ma incurajeze. M-am simtit singura in spital. M-am simtit slaba. M-am simtit ca o ratata. Inca ma simt. Chiar si cand scriu asta, la aproape doi ani mai tarziu, inca simt ca mi-am dezamagit fiica. Imi doream sa o nasc acasa, unde m-ar fi putut vedea prima oara si s-ar fi simtit in siguranta. Spitalul a parut o alegere mai sigura, dar m-am inselat.” – Bri, San Diego, CA

proiect5
6. “Nu am stitu ca am posibilitatea de a alege, nu am cunoscut procedurile de rutina sau protocolul sau modul in care merg lucrurile in sala de nasteri. Am inceput sa ma simt exclusa, ca si cum nu eram in realitate mama ei deoarece nu mi s-a permis sa fiu. Am intrat in acel centru de nastere in travaliu, mai fericita decat am fost vreodata. Am iesit schiopatand dintr-un spital si apoi in altul, cu un sentiment de infrangere si goliciune in loc de un copil sanatos. Am dezamagit pe amandoi si am suferit impreuna din cauza asta.” – Megan, Baltimore, MD

proiect6
7. “Cand te afli intr-o dispozitie atat de vulnerabila si nu ai niciun control sau putere, poti fii in regula sau dimpotriva, sa te gasesti la extrema cealalta. Imi doresc ca ei sa inteleaga modul in care fiecare cuvant sau actiune – sau inactiune – face diferenta. Este corpul unei persoane, copilul, viata si totul trebuie sa conteze. Mi-au lasat o cicatrice pe viata de familie pentru totdeauna.” – Meghan, New Jersey

proiect7
8. “ Poti fi recunoscatoare si sa apreciezi faptul ca ai un copil sanatos si totusi sa fii complet traumatizata de experienta nasterii. Trauma nu este acelasi lucru cu lipsa de recunostinta-sunt doua lucruri complet diferite.” – Kimberly, Columbus, OH

proiect8
9. “Vorbesc pentru atat de multe femei plus size care nu au fost tratate corect in timpul nasterii; de la fortarea in sensul luarii unor decizii care nu sunt intemeiate pana la a ni se spune ca vaginurile noastre sunt prea grase pentru a naste copii. Este destul! Rusinea nu este un instrument eficient si nu vom mai tolera aceasta hartuire. ” – Jen, Denver, CO

proiect9
10. “Trezirea sub respiratie artificiala in salonul de terapie intensiva la mai putin de 12 ore dupa ce mi-am nascut fiica nu era ceva la care m-am asteptat. Mi-am pierdut constienta in acea noapte incercand sa inteleg ce s-a intamplat si sa-mi gestionez durerea. Femeilor li se comunica adesea riscurile unei nasteri vaginale dupa cezariana, dar nu cred ca am inteles pe deplin riscurile unei cezariene repetate. Chiar nu am realizat ca asta mi se poate intampla. Au fost niste provocari sa ajung concret la trauma unei hemoragii postpartum masive si a unei histerectomii de urgenta care mi-a salvat viata, dar imi impartasesc povestea pentru ca vreau ca femeile sa stie ca nu sunt singure si nu trebuie sa traiasca izolate. Sunt extrem de recunoscatoare fata de echipa mea de ingrijire medicala si vreau ca cei cu profesie medicala sa stie ca un dram de compasiune conteaza mult mai mult decat realizeaza.” – Marianne, Durham, NC

proiect10
11. “Chiar si cand nasterile nu decurg conform planului, femeile cu care colaborez ca doula si prietena la nastere sunt semnificativ mai fericite cu privire la experientele nasterilor cand se simt respectate si sustinute de echipa medicala. Cele din noi care sprijina femeile in momentul nasterii trebuie sa isi aminteasca ca acest proces nu se petrece in vid. Modul in care tratam si respectam femeile in sarcina, nastere si la inceputul maternitatii afecteaza atat mamele cat si familiile lor pe termen lung. Trauma asociata nasterii are legatura cu modul in care sunt tratate, nu cu nasterea in sine. Poate daca am inceta sa privim ingrijirea din maternitate mai putin o problema feminina si mai mult o fundatie pentru familii sanatoase, am putea trata sarcina si nasterea cu seriozitatea pe care o merita ” – Emily, New York, NY

proiect11

Surse:

www.dailymail.co.uk;www.huffingtonpost.com; www.exposingthesilenceproject.com

Menu

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close