Un bebelus este declarat mort, dar reinvie la atingerea parintilor sai

Desi medicii nu i-au acordat nici o sansa si chiar i-au constatat decesul, bebelusul Jamie, stimulat de atingerea pielii mamei sale a inviat si aniverseaza curand 5 ani alaturi de sora sa geamana.

Despre nastere – o atingere magica

Incercand mai multi ani fara succes sa devina parinti, Kate si David Ogg din Queensland au apelat la inseminarea in vitro (fara a urma vreun tratament de fertilitate) care a reusit dupa prima incercare si au aflat ca vor avea o pereche de gemeni: baiat si fata. Dupa numai 6 luni de sarcina, mama a fost internata in spital in data de 25 martie 2010 deoarece prezenta contractii Braxton-Hicks in crestere si la examinare s-a constatat ca ajunsese deja la dilatatie de 2 cm (travaliul a durat aproximativ o saptamana deoarece s-a straduit sa amane cat mai mult data nasterii pentru a creste sansele de supravietuire ale gemenilor). Data fiind sarcina gemelara si varsta gestationala mica, medicii i-au sugerat o cezariana de urgenta. Kate a insistat insa sa nasca natural, fiind convinsa ca ii poate proteja mai bine astfel.

Dorinta i s-a indeplinit si prima oara a venit pe lume baietelul despre care parintii isi amintesc ca era alb, letargic si nu a scos niciun sunet. Dupa ce s-a nascut si fetita care a plans din prima clipa, si-au dat seama ca ceva era in neregula cu primul nascut. Medicii l-au intubat si au incercat sa-l ajute cu medicamente pentru maturizarea plamanilor, insa fara succes.

Parintii au fost sfasiati de durere cand au aflat ca unul din gemenii lor (nascuti la 2 minute diferenta unul de altul la varsta de 26 saptamani) a incetat sa raspire (plamanul stang i se colabase, ii scazuse temperatura/ tensiunea, nu prezenta niciun semn de respiratie si nu raspundea la stimuli) si mai are de trait doar cateva clipe.  Ambii copii se aflau in sacul amniotic la momentul nasterii si cantareau  doar 1 kg, insa baietelul, dupa cum am mentionat, nu a reactionat in niciun fel dupa ruperea sacului. Kate si David Ogg priveau cu teama cum aproximativ 20 oameni din jurul sau incercau sa-l ajute (timp de 20 de minute i-au acordat primul ajutor). Kate isi aminteste ca la un moment dat in jur se facuse liniste, nimeni nu se mai misca si nu mai vorbea. Coplesita de vinovatia ca nu si-a putut pastra bebelusul in siguranta si gandindu-se ca ar putea fi singurul moment petrecut alaturi de copilul lor (pe care au decis sa-l numeasca Jamie), mama a dorit sa-si stranga la piept bebelusul fara viata si i-a spus si sotului sa i se alature intr-o imbratisare de ramas bun. Era furioasa ca medicii se comporta ciudat fata de copil de care pareau sa se teama si pe care i l-au oferit infasat. Mama i-a cerut sotului sa isi scoata bluza si sa urce alaturi de ea in pat, iar ceea ce s-a petrecut in continuare a fost nici mai mult, nici mai putin decat un miracol.

Atingerea mamei

Strans in brate de mama sa care il simtea rece si nu dorea decat sa-l incalzeasca, bebelusul a inceput sa se miste  dupa 5 minute si respiratia sa a devenit mai puternica. A deschis apoi ochii si si-a strans tatal de deget. Trecuse deja o ora de cand fusese declarat mort si personalul medical a incercat dupa inca o ora sa explice parintilor timp de 15 minute cum murise Jamie. Medicii au crezut ca bebelusul prezenta doar niste reflexe post mortem (respiratie agonala) ce indicau doar ca bebelusul se stinge incet si i-au sugerat tot timpul ca nu are rost sa nu se bucure. Mama lui Jamie insa simtea ca bebelusul are inca viata in el si nu dorea sa renunte usor la lupta. Voia sa-l convinga sa ramana alaturi de ei, asa ca i-a povestit ce nume poarta, ca are o sora de care sa aiba grija, cat de mult l-au dorit si ce planuri de viitor au pentru el. Desi le-a fost foarte greu sa-si pastreze cumpatul (nu-si doreau ca Jamie sa ii simta ca planga si ca sunt suparati), ambii parinti credeau cu tarie in puterea atingerii umane. Dupa un interval de 2 ore, baietelul a tresarit, a urinat, iar mama sa a crezut ca fost ultimul semn de viata. Imediat dupa insa a supt din laptele pe care mama sa l-a pus pe deget, iar medicilor nu le-a venit sa creada. Nu a mai existat nicio indoiala, asa ca l-au ridicat de pe pieptul lui Kate, moment in care a inceput sa planga. I-au verificat bataile inimii si apoi timp de 3 luni atat mama cat si copiii au ramas in spital pentru monitorizare. Kate Ogg realizeaza, privind in urma, ca daca i-ar fi permis medicului sa plece cu Jamie fara sa-si ia ramas bun, copilul lor nu ar mai fi acum in viata.

Abia de curand parintii le-au povestit istoria nasterii miraculoase gemenilor Emily si Jamie. Dupa ce a aflat povestea, Emily a izbucnit in lacrimi si si-a imbratisat fratele. Adora amandoi sa povesteasca despre cum era cand erau bebelusi. In prezent Jamie este un copil sanatos (nu a avut niciun fel de problema medicala de la nastere, desi parintii se temeau de paralizie cerebrala din cauza lipsei indelungate de oxigen) care povesteste tuturor cum a fost mort si acum traieste. Ei au si un frate Charlie, in varsta de 4 ani acum, care a prezentat la nastere o greutate de 2 ori mai mare decat gemenii (5 kg) si pe care parintii l-au alintat din acest motiv micul luptator de sumo.

Familia OGG a infiintat o comunitate online denumita Cadoul lui Jamie care strange constant fonduri pentru o organizatie ce ajuta prematurii si nou-nascutii bolnavi. David Ogg se antreneaza la momentul de fata pentru un triatlon care de asemenea strange fonduri si apreciaza la maxim impreuna cu sotia sa fiecare zi petrecuta alaturi de cei mici. Faptul ca si-au facut publica povestea a condus insa si la consecinte emotionale nedorite; astfel o femeie i-a acuzat ca provoaca suferinta in cadrul unui grup de sprijin pentru parintii care si-au pierdut bebelusii. De aceea Kate si David subliniaza ca prin impartasirea experientei lor nu au dorit decat sa arate lumii ca daca iti iubesti suficient copilul il poti aduce din nou la viata.

Contactul piele-pe-piele, atingerea necesara

Dupa nastere, acest tip de atingere este recunoscut drept un simplu pas pe care mamele il pot face pentru a-si primi bebelusul. Procesul nasterii este stresant si epuizant pentru copil, iar Unicef sfatuieste mamele din acest motiv sa isi stranga in brate copilul prin atingerea reciproca a pielii pentru a-i ajuta sa se adapteze noului mediu. Ritmul lor cardiac si respiratia vor fi mai bine controlate si s-a demonstrat ca bebelusii tinuti astfel cel putin 1 ora sunt mai putin stresati in urma nasterii (plang mai putin iar cand incep sa se hraneasca digera mai bine hrana). In plus, exista multe beneficii pe toate planurile pentru bebelusii prematuri.

Portiunea pieptului unei femei este mult mai calda decat alte parti din corp, gata sa intampine copilul si sa-l impiedice sa se raceasca, un risc important pentru multi copii. Bebelusii s-au aflat in uter la o temperatura de aproximativ 37 grade, camera de nastere este evident mai racoroasa, iar ei sunt uzi, asa ca trebuie uscati si incalziti rapid. Prima data beneficiile contactului piele-pe-piele au fost observate de medicul Edgar Rey Sanabria, profesor de neonatologie in Columbia. Acesta a introdus initial metoda pentru a ameliora deficienta de personal de ingrijire/lipsa de resurse din spital, considerand ca pieptul mamei confera cea mai apropiata asemanare cu mediul uterin. Specialistii au observat curand ca ratele de supravieturire erau mult mai ridicate pentru bebelusii tinuti aproape de pieptul mamelor pentru perioade extinse de timp.

Cu privire la cazul lui Kate si Jamie Ogg, asistenta medicala cercetatoare Susan Ludington (si profesor de asistenta medicala pediatrica la Universitatea Case Western Reserve din Cleveland) a initiat ingrijirea de tip piele-pe-piele in Statele Unite ale Americii si avertizeaza ca aceasta procedura nu invie mortii. Ea speculeaza ca Jamie ar fi prezentat de fapt batai ale inimii, insa acestea erau dificil de identificat de personalul medical. Iar contactul piele-pe-piele cu mama sa l-a ajutat sa dobandeasca vigilenta sporita. Conform specialistei, in anul 2005 cercetatorii au identificat un set special de nervi in bebelusi care sunt extrem de sensibili la atingerea umana agreabila; de asemenea contactul piele-pe-piele al copiilor cu mamele elibereaza oxitoxina, hormonul apropierii, care afecteaza multiple zone ale creierelor nou-nascutilor. Acest hormon stimuleaza bataile inimii si reglarea respiratiei.

In final trebuie sa stiti ca desi contactul piele-pe-piele ofera atat de multe beneficii bine documentate, el nu este incurajat si nici macar permis in multe spitale.