Am născut gemeni fără epidurală, într-o sală de operație, după 24 de ore de travaliu

Povestea nașterii Veronikăi este o mărturie de curaj, reziliență și încredere în propriul corp. Deși planurile i-au fost date peste cap când a aflat că va avea gemeni, a reușit să transforme o experiență medicalizată într-una profund personală și pozitivă.

Povestea nașterii – începutul neașteptat

Veronika, deja mamă a unui copil, a fost luată prin surprindere când a aflat că este însărcinată cu gemeni. Deși sarcina a decurs fără complicații majore, a fost una extrem de solicitantă fizic și emoțional. „Când am aflat că sunt gemeni, am simțit că tot ce îmi doream pentru nașterea asta s-a năruit”, povestește ea. Visul unei nașteri în apă a fost anulat din start, iar protocolul impus pentru sarcinile gemelare o obliga să nască într-o sală de operație, într-un spital cu secție de terapie intensivă neonatală.

Această schimbare bruscă a planurilor a dus la o perioadă de refuz și frustrare. „Am făcut tot posibilul să nu mă gândesc deloc la naștere, pentru că mă durea să știu că nu va fi cum visam.” Momentul de cotitură a venit într-o discuție sinceră cu moașa, la 28 de săptămâni, când a izbucnit în lacrimi. Atunci, și-a dat seama că are de ales: ori continuă să evite totul, ori preia controlul emoțional asupra situației.

A urmat o perioadă intensă de pregătire: meditații cu aplicația Freya, playlisturi pentru travaliu, discuții cu doula, întrebări detaliate pentru echipa medicală. Veronika a început să creadă din nou în șansa unei experiențe pozitive, chiar dacă povestea nașterii ei nu ar semăna cu ce își imaginase la început.

Un travaliu în pași mici și multă răbdare

Contracțiile au început la 38 de săptămâni, dar s-au oprit brusc. Trei zile mai târziu, ele au revenit, exact când mama ei – esențială în planul de sprijin – a putut sosi după o expunere la COVID. Analizele au arătat un risc serios de preeclampsie, iar echipa medicală a recomandat inducerea travaliului. După două amânări din lipsă de paturi, Veronika a fost internată și s-a început inducerea cu cervidil.

Refuzând epidurala, a trecut prin contracții tot mai intense. „Am folosit tot ce învățasem – meditații, respirație, poziții active, sprijinul doulei. Chiar și când simțeam că nu mai pot, mantra mă relaxez și îmi las corpul să nască m-a ținut în echilibru.” Travaliul s-a prelungit, iar progresul părea lent. Când în sfârșit i s-a rupt apa, lucrurile au avansat.

La 9 cm dilatație, cu primul bebeluș coborând rapid, a fost dusă de urgență în sala de operație. „Nu puteam nici măcar să mă mișc, simțeam capul copilului. M-au ajutat să mă mut pe patul din sala de operații și câteva împingeri mai târziu, Alexander a venit pe lume la 21:11.”

După 27 de minute, a sosit și Benjamin. „Acea naștere a fost altfel – a trebuit să împing fără să respir, cu bărbia în piept, pentru că pulsul lui scăzuse.” Amândoi s-au născut sănătoși și au fost ținuți în brațe imediat.

Sursa foto: PrintScreen the positive birth company

Povestea nașterii – între travaliu și triumf

La scurt timp după naștere, Veronika a suferit o hemoragie serioasă din cauza uterului suprasolicitat și a oboselii acumulate. „Am leșinat, iar moașa a extras manual un cheag mare de sânge.” A fost stabilizată cu medicamente și a primit o perfuzie cu fier, dar a reușit să evite transfuzia.

Chiar și cu acest episod dificil, nu asociază momentul cu travaliul sau nașterea. „Pentru mine, povestea nașterii a fost una pozitivă. M-am simțit sprijinită, în control și mândră că am putut naște gemeni fără nicio intervenție medicală pentru durere.”

O poveste a încrederii și a forței interioare

Povestea nașterii Veronikăi nu este una ideală, dar este autentică, profundă și înălțătoare. A reușit să-și asume fiecare etapă, să transforme frustrarea în concentrare și incertitudinea în putere. „Mi-am propus o naștere frumoasă, chiar și cu gemeni, și – cu mult noroc și o echipă minunată – am reușit.”

Scris și adaptat după Birth story – Veronika and twin boys