Am născut acasă, în piscină, cu soțul de mână și dureri sfâșietoare

Rachael a născut acasă, într-o piscină gonflabilă, ghidată de instinct, cu sprijinul soțului și al echipei de moașe – o experiență intensă, obositoare, dar profund transformatoare. Deși credea că va naște mai repede, ca la prima sarcină, nașterea fiului ei Flynn a durat mult mai mult și a adus provocări neașteptate.

„Am început să simt primele contracții cu șapte zile înainte de naștere. Mă așteptam să nasc repede, cum s-a întâmplat cu fetița mea, dar m-am înșelat”, povestește Rachael.

Un plan curajos: a născut acasă

Sarcina a decurs bine, în ciuda unei mici sângerări la 30 de săptămâni. La al doilea control, moașa i-a propus o variantă pe care nu o luase serios în calcul: să nască acasă. Deși soțul ei era reticent, l-a invitat la consultații, au discutat riscurile și beneficiile și au decis împreună să pregătească totul pentru o naștere la domiciliu.

„Am închiriat o piscină și am decis că, dacă în ziua nașterii mă răzgândesc, nu-i nimic.”

Travaliul a început miercuri, 6 aprilie, cu contracții neregulate. După o noapte fără progres, joi la prânz durerile s-au intensificat. „Am făcut o baie, am folosit respirația controlată – nu mai puteam vorbi în timpul contracțiilor.”

Totuși, o îngrijorare le-a dat planurile peste cap: o moașă a suspectat că poziția pelviană a copilului nu era în regulă și a trimis-o de urgență la ecografie. Din fericire, Flynn era cu capul în jos. Dilatația era tot mică – doar 2 cm – dar acasă, contracțiile au devenit de nesuportat.

„La 10 seara a sosit moașa mea principală – ce ușurare să o văd! Am vorbit despre momentul potrivit pentru a umple piscina.”

Rachael a intrat în apă la miezul nopții, dar la ora 2 dimineața avea doar 3 cm dilatație. A ieșit, s-a plimbat prin casă, apoi s-a întins pe canapea, ținând mâna soțului și respirând printre valurile de durere. „Îmi doream altă formă de calmare și le imploram pe moașe să mă ducă la spital. Eram epuizată.”

Nașterea acasă – între instinct, durere și eliberare

La 3:30 dimineața a reintrat în piscină. O oră mai târziu simțea nevoia de a împinge. „La 5:00 dimineața am început să împing natural – nu puteam controla. Moașa a vrut să mă verifice, dar am refuzat. Îmi cunoșteam corpul.”

La 5:32, Rachael a născut, iar capul lui Flynn încă era în sacul amniotic. Două minute mai târziu, l-a ținut în brațe, în apă. „Totul a dispărut în clipa aceea – durerea, oboseala. A fost un miracol.”

Sursa foto: PrintScreen thepositivebirthcompany.com

Placenta a fost eliminată natural la 11 minute după naștere, iar cordonul a fost tăiat de moașe, soțul refuzând din cauza fobiei de sânge. A urmat o problemă neașteptată: o ruptură suspectată de gradul 3 a necesitat transportul la spital.

„Pentru unii pare traumatizant, dar pentru mine a fost doar o etapă. M-am bucurat de bebelușul meu în ambulanță, echipajul a fost extraordinar.”

În spital, ruptura a fost diagnosticată ca fiind de gradul 2 și cusută rapid. „Moașele ne-au făcut ceai și toast – exact ce aveam nevoie! Apoi am sunat familia să dăm vestea.”

Născut acasă, în ciuda îndoielilor altora

Rachael a fost judecată de prieteni și rude când a spus că vrea să nască acasă. Dar sprijinul echipei medicale și încrederea în corpul ei au făcut ca acest vis să devină realitate.

„Deși nu a fost exact cum îmi imaginam, sunt recunoscătoare că am putut să nasc acasă. Mulți nu înțeleg că poate fi sigur și profund vindecător.”

Pentru Rachael, să fi născut acasă nu a fost doar un act de curaj, ci o alegere asumată, o lecție de încredere în sine și un exemplu că, uneori, locul ideal pentru a aduce pe lume un copil e chiar casa ta.

Tradus și adaptat după Birth story – Rachael and baby Flynn