„Am fost prea speriată ca să-mi privesc fiica atunci când s-a născut”: Povestea unei mame care a născut în pandemie

Shomoy Dormer a născut în pandemie, într-un context medical și social care a testat limitele fizice și emoționale ale mamelor din întreaga lume. Însă dincolo de restricții, frică și epuizare, nașterea fiicei sale rămâne una dintre cele mai intense experiențe din viața ei.

În iulie 2020, după cinci luni de sarcină petrecute în izolare și incertitudine, Shomoy era nerăbdătoare să își țină copilul în brațe. Cu toate acestea, visul de a naște acasă i-a fost refuzat din cauza indicelui de masă corporală (BMI). A cerut apoi acces la o unitate „home-from-home”, dar și această opțiune i-a fost respinsă. Salvarea a venit după ce cineva i-a recomandat să discute direct cu moașa consultant-șef — iar aceasta i-a aprobat accesul într-un centru de naștere cu piscină.

Cum a născut în pandemie: fără sprijin, cu restricții

În noaptea în care a intrat în travaliu, Shomoy era acasă și tocmai terminase de montat pătuțul bebelușului. La ora 5 dimineața au început contracțiile. Și-a lăsat partenerul să doarmă, a mers singură în sufragerie și a folosit tehnicile de hypnobirthing pentru a-și calma durerea.

În cursul zilei, familia a venit să o susțină moral și fizic. A folosit o minge de naștere, a făcut dușuri și a primit masaje din partea partenerului. După 24 de ore de travaliu, a decis să meargă la spital. A fost consultată și i s-a spus că are doar 3 cm dilatație — insuficient pentru ca partenerul să o poată însoți. A primit un calmant, dar imediat ce a ajuns acasă, l-a eliminat prin vărsături, iar durerea a revenit în forță.

La ora 2 dimineața s-a întors la spital, dar nu i s-a permis o nouă verificare a dilatației. A fost trimisă singură în sala de naștere, unde contracțiile au devenit extrem de intense. La ora 7 dimineața i s-au rupt parțial membranele, iar la ora 10 i-au fost rupte complet. Avea 6 cm dilatație — în sfârșit, partenerul a fost chemat.

„Ceream gaz și aer și simțeam că nu mă ascultă nimeni. A trebuit să le spun asta clar”, povestește ea. A fost apoi mutată în piscina de naștere, cu condiția să poată merge până acolo. A reușit. A fost prima femeie care a născut în piscină în acel centru de la începutul lockdown-ului.

Epuizată, dar hotărâtă

Shomoy a născut în piscină, pe genunchi, cu fiica venind pe lume în spatele ei. „Eram atât de obosită, simțeam că nu mai pot. Dar știam că trebuie să o scot afară și să mă asigur că e bine.” I s-a spus să se întoarcă și să își privească fiica. „Eram speriată. Le-am spus asta. Atunci, partenerul meu m-a privit și mi-a zis: ‘Uită-te la fiica noastră’. Așa că am făcut-o.”

Sursa foto: https://www.huffingtonpost.co.uk/

„Am intrat în șoc. Nu am putut vorbi câteva minute. Dar a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea.”

Ce înseamnă, cu adevărat, că a născut în pandemie

Faptul că Shomoy Dormer a născut în pandemie nu a fost doar un detaliu de calendar — a fost un factor care i-a influențat profund experiența: izolarea de partener, refuzurile inițiale, lipsa de sprijin în momentele cheie. A trebuit să ceară, să insiste și să negocieze pentru drepturile ei.

În final, experiența ei este o lecție despre informare și perseverență. „Documentați-vă. Știți ce vi se cuvine. Eu am obținut dreptul de a naște în centru. Vorbiți, cereți, insistați.”

Pentru Shomoy, faptul că a născut în pandemie a însemnat luptă și vulnerabilitate, dar și o reușită emoționantă, în ciuda tuturor obstacolelor.

Tradus și adaptat după ‘I Was Too Scared To Look At My Daughter When I Gave Birth To Her’