Îmi este frică să mai am un copil. Am avut o naștere perfectă, dar aproape am murit din cauza unei afecțiuni: preeclampsie postnatală

Christina McDowell a avut parte de o naștere fără complicații, dar la doar câteva zile după externare, viața ei a fost pusă în pericol de o afecțiune gravă și prea puțin cunoscută: preeclampsie postnatală.

Acasă, primele momente cu nou-născutul păreau desprinse dintr-un tablou idilic. Christina, soțul ei și băiețelul lor se bucurau de liniște, alături de surorile ei venite din California. Umflăturile de la nivelul picioarelor păreau un detaliu banal. „E normal”, le-a spus ea celor din familie. „Doctorul a zis că poate dura câteva zile.” Dar ceea ce părea banal s-a transformat, în acea noapte, într-o urgență medicală.

Primele semne de preeclampsie postnatală au fost trecute cu vederea

În acea seară, Christina a început să aibă dificultăți de respirație și o durere de cap severă. „Simțeam o presiune uriașă în jurul capului. Am mai avut migrene, dar asta era diferit.” Umflăturile s-au accentuat. Și-a măsurat tensiunea cu ajutorul unui aparat primit întâmplător de la mama soțului ei, medic neonatolog. Valorile au fost alarmante.

Temându-se că exagerează, Christina i-a lăsat un mesaj doctorului și a plecat după o gustare. Când a revenit, avea două apeluri ratate și un mesaj vocal de la medicul său obstetrician-ginecolog: „Mergi imediat la spital. Am anunțat secția de nașteri. Te așteaptă.”

Foto: Huffpost.com PrintScreen

Diagnosticul rapid a confirmat preeclampsie postnatală

Ajunsă la spital, două asistente au intervenit imediat: perfuzii cu hidralazină, sondă urinară introdusă fără anestezie și o atmosferă de urgență totală. „Am țipat. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Ceream doar să facă ceva pentru durerea de cap.”

A fost pusă pe sulfat de magneziu, care reduce riscul de convulsii. Christina nu își putea ține copilul în brațe și abia mai putea deschide ochii. În colțul camerei, soțul ei plângea neputincios. „Îmi amintesc că am întrebat o asistentă: «O să mor?». Mi-a spus: «Te descurci bine. Nu ești în terapie intensivă. Trebuie doar să-ți stabilizăm tensiunea.»”

Puține paciente sunt avertizate că această preeclampsie postnatală poate fi mai periculoasă decât cea din timpul sarcinii. Iar primul control postnatal în SUA este programat la șase săptămâni – exact când femeia încă este expusă riscului.

Christina McDowell, soțul ei și copilul lor

Foto: Huffpost.com PrintScreen

Lipsa informării despre preeclampsie postnatală pune vieți în pericol

Christina nu avea factori de risc cunoscuți – nici tensiune arterială, nici diabet, nici obezitate. Avea însă 37 de ani și născuse prin cezariană. Deși medicii au observat o creștere a cazurilor după pandemia de COVID-19, nu există suficiente date pentru a stabili o legătură clară.

În documentele de externare nu era menționat diagnosticul de preeclampsie postnatală, ci doar o listă generală de simptome. „După tot ce am trăit, acea foaie părea complet inutilă. Nicio proaspătă mamă nu are timpul și claritatea mentală să identifice, dintr-o listă vagă, o amenințare atât de gravă.”

Statisticile subliniază o inegalitate dureroasă: femeile de culoare sunt de trei ori mai expuse riscului de a muri din cauze legate de sarcină și de cinci ori mai expuse la cardiomiopatie postpartum, una dintre complicațiile preeclampsiei postnatale. Iar datele despre legătura directă între preeclampsie postnatală și rata mortalității la femeile de culoare sunt insuficiente, din cauza lipsei cercetării în domeniu.

Christina McDowell a avut noroc. A primit tratament la timp și a supraviețuit. Dar nu toate femeile au acest noroc — sau acest privilegiu. Experiența ei arată că diagnosticul de preeclampsie postnatală nu este o raritate inofensivă, ci o afecțiune gravă, slab diagnosticată și puțin înțeleasă. „Nu ar trebui să-mi fie frică să mai am un copil. Dar îmi este. Ce se întâmplă cu femeile care nu sunt avertizate? Care nu au un tensiometru acasă? Ale căror simptome sunt ignorate?” Informația salvează vieți. Mai ales când sistemul medical nu o face.

Tradus și adaptat după My Son’s Birth Was Nearly Perfect, But Days Later I Almost Died. These Are The Symptoms You Should Never Ignore