Cum îți poate schimba experiența o doula la naștere – povestea lui Katie și sprijinul care i-a dat putere

Experiența lui Katie Stockdale arată cât de mult poate influența o doula la naștere felul în care o femeie trăiește unul dintre cele mai intense momente ale vieții. Pentru ea, ideea de naștere fusese dintotdeauna un motiv de teamă. „Nașterea mă îngrozea”, spune Katie în relatarea sa. Inclusiv înainte de sarcină își imagina că singura soluție pentru ea ar fi cezariana. Totul s-a schimbat însă odată cu două linii pe testul de sarcină. „Bebelușul tot trebuia să iasă cumva”, mărturisește ea.

Inițial s-a gândit la cezariană electivă în privat, dar costurile au eliminat această opțiune. Hipnonașterea părea mai accesibilă. Totuși, când privește în urmă, Katie spune clar: sprijinul oferit de doula ei, Sam, a fost elementul care i-a transformat travaliul într-o experiență pozitivă.

Cum a ajuns să aleagă o doula la naștere

Decizia a venit într-un moment neașteptat. Katie se întorsese dintr-o călătorie lungă, iar un picior i se umflase, trimițând-o la spital. Prima injecție i-a fost administrată acolo, iar reacția partenerului ei a spus tot: era palid și pe punctul de a leșina. „Poate că un pic de ajutor la naștere n-ar strica”, și-au spus atunci.

Căutarea unei doula a fost aproape amuzantă. Katie glumește că site-ul unde a căutat „era ca Tinder”. Printre numeroasele profiluri, Sam i-a atras atenția pentru că avea „ochi blânzi”. Întâlnirea față în față a confirmat instinctul: Sam a venit cu prăjitură, au vorbit despre pasiunea lor pentru gătit și s-a creat rapid o conexiune. „Nu aveam nicio urmă de îndoială”, spune Katie.

Pachetul ales includea două întâlniri prenatale, prezența la naștere și o vizită postnatală. „Vocea ei calmă a fost un sprijin constant”, explică Katie. Discutau despre emoții, temeri și preferințe pentru naștere.

Travaliul: sprijin practic, emoțional și multă omenie

La 40 de săptămâni și 10 zile, primele crampe au apărut în drum spre casă, după o cină cu pește și cartofi prăjiți. Sam a fost anunțată și i-a spus simplu: „Când ai nevoie de mine, sunt acolo.” Între timp, Katie luase o decizie importantă: își dorea o naștere acasă, mai ales că spitalul era la doar cinci minute.

Contracțiile erau dese, dar scurte, ceea ce nu i-a permis să se odihnească. Băile calde, respirația și Netflix au ajutat-o în primele ore. Partenerul ei dormea, dar la 7 dimineața au chemat-o pe Sam, marcând începutul a 12 ore intense împreună.

Sam s-a ocupat de toate: a verificat piscina de naștere, i-a pus comprese reci pe ceafă, i-a dat apă și gustări, și chiar a fugit la magazin ca să îi cumpere cele două băuturi după care tânjea: „o sticlă mare de Sprite și Lilt”. „A fost cea mai bună băutură din viața mea”, spune Katie.

Într-un moment de oboseală, au renunțat la vocea din înregistrările de hipnonaștere, care devenise enervantă, și au pus playlistul pregătit de prieteni la baby shower. Atmosfera s-a relaxat. Chiar și în plin travaliu, existau clipe în care râdeau împreună. Într-un moment memorabil, partenerul ei a trebuit să deschidă ușa unor persoane care făceau campanie electorală. „Încerca disperat să scape de ei, iar noi auzeam totul din sufragerie și râdeam.”

Foto: huffingtonpost.co.uk

La un punct de cumpănă, în jurul orei 17:00, Katie a cerut un examen vaginal. Rezultatul a venit ca o explozie de încurajare: era dilatată 10 centimetri. „A fost genial. Eram pe ultima sută de metri.”

Pentru Katie, lucrurile sunt clare: sprijinul unei doula la naștere poate transforma o experiență înfricoșătoare într-una puternică și profund umană. „Ziua în care naști este una dintre cele mai importante. Dacă simți că ai nevoie de sprijin, cere-l. Nu trebuie să faci asta singură.”

Tradus și adaptat după Birth Diaries: ‘This Is What It’s Like To Have A Doula At Your Birth’

Apa nu i se rupsese încă. „Vedeam sacul amniotic cum se bombează când mergeam la baie”, povestește ea. S-a rupt abia când fiul ei a venit pe lume, în jurul orei 19:00. „A fost absolut nebunesc.”

Easton s-a născut în piscina de naștere. Katie l-a ridicat singură și repeta printre lacrimi: „Am reușit. Am reușit.” „Îmi amintesc perfect cum i-a simțit pielea pe a mea”, spune ea.

După naștere, Sam a continuat să ajute: a instalat scaunul auto, a curățat casa până la ultimul detaliu și a venit să îi viziteze la spital. „Casa arăta ca și cum nu trecuse nimeni pe acolo, darămite să fi fost o naștere.” „Sam a fost un vis.”