Naștere activă – cum am trăit experiența care mi-a schimbat viața

O naștere activă a fost alegerea clară a lui Holly Pither, o dorință construită după ani întregi în care a visat să devină mamă, dar s-a lovit de dificultăți medicale. Deși voia un copil de mult timp, endometrioza a ținut-o departe de această șansă până după o intervenție chirurgicală. Când în sfârșit a rămas însărcinată, entuziasmul s-a împletit cu teamă: nu de travaliu, ci de ideea de a-și pune cariera pe pauză și de riscul de a-și pierde identitatea.

Planul pentru o naștere activă

Cursurile NCT au ajutat-o să-și clarifice ce își dorește: o naștere activă, fără să fie imobilizată la pat și conectată la aparate. „Mi-am dorit o naștere în care să fiu în mișcare. Cred că vine din faptul că sunt o persoană activă”, spune Holly. În săptămâna de dinaintea travaliului, a avut mai multe „false starturi”, contracții care păreau începutul, dar dispăreau brusc.

Când travaliul s-a instalat cu adevărat, într-o noapte, Holly a așteptat până când contracțiile au devenit regulate, apoi a plecat spre spital în jurul orei 5 dimineața. Știa că ajunsese devreme, dar nu voia să riște să fie prinsă în traficul de dimineață.

Mișcare continuă în sala de travaliu

Primele ore au trecut lent, lucru obișnuit pentru un prim copil. Holly însă nu și-a schimbat strategia. A mers pe scări, pe holuri și prin toată secția, împreună cu partenerul ei, doar ca să rămână în picioare cât mai mult timp.

Avea la dispoziție o cameră cu bazin de naștere și o minge, iar alternanța dintre plimbare, poziții diferite și intratul în apă i-a structurat aproape toată ziua. Moașa schimba constant apa pentru a menține temperatura potrivită. „Apa ajuta cu durerea până la un punct, dar cred că poziția și mișcarea continuă au contat cel mai mult”, povestește Holly.

Foto: www.huffingtonpost.co.uk

Planurile inițiale – filme, cărți, cuvinte încrucișate – s-au evaporat rapid. „Ai toate aceste planuri… dar concentrarea mea nu era suficient de bună. Și toate cer să stai nemișcată, lucru pe care nu-l voiam.”

Momentul în care corpul decide pentru tine

În jurul orei 17, contracțiile s-au intensificat, iar Holly a intrat în etapa de împins. Deși folosise mai multe ore gaz ilariant, moașa i-a cerut să renunțe: „Ești prea concentrată pe asta și nu pe împins.” „Probabil avea dreptate”, recunoaște ea.

Durerea a devenit greu de descris. „Corpul meu a preluat controlul, ca atunci când știi că urmează să ți se facă rău și nu te poți opri. Nu ai cum să controlezi asta, dar corpul uman este incredibil.”

După două ore, fetița nu apăruse încă. Moașa a fost fermă: „Trebuie să o naști în următoarele două împingeri sau va fi nevoie să ieșim din apă.” Atunci, Holly a găsit un ultim val de forță și și-a văzut fiica născându-se sub apă, înainte ca moașa să o ridice imediat.

Nu a avut parte de clipele obișnuite cu bebelușul pe piept, pentru că echipa trebuia să facă verificări rapide. Apoi, după eliminarea placentei, micuța i-a fost pusă pe piept. „A fost incredibil. Emoția a fost copleșitoare”, povestește Holly. La fel a simțit și când și-a văzut soțul ținând copilul piele-pe-piele.

Holly își rezumă experiența într-un sfat simplu: alege cu grijă gustările, rămâi în mișcare și ai încredere în corpul tău. „Batoanele cu cereale au fost groaznice; o acadea sau o înghețată au mers mult mai bine.” Povestea ei arată cum o naștere activă poate deveni o experiență profundă atunci când îți asculți corpul și îți urmezi instinctele.

Tradus și adaptat după Birth Diaries: ‘I Chose To Have An Active Birth – This Is What That Means’