Naștere acasă pusă la încercare: povestea reală a unei mame rămase fără gaz și aer în travaliu

Naștere acasă este expresia care definește începutul poveștii trăite de Sian Dando, o experiență pornită cu mult calm și încredere, dar care avea să se transforme într-un drum lung și imprevizibil spre aducerea pe lume a fiicei sale.

Sian Dando era convinsă că va naște mai devreme decât termenul stabilit. Toate femeile din familia ei avuseseră nașteri înainte de data estimată, iar acest lucru i-a întărit convingerea că și ea va avea aceeași experiență. A decis chiar să își încheie activitatea profesională mai devreme, pregătindu-se pentru sosirea copilului. Totuși, ziua probabilă a nașterii a trecut fără niciun semn. Au urmat trei proceduri de stimulare, fără rezultate. Abia în ziua în care era programată pentru inducerea travaliului, la două săptămâni peste termen, contracțiile au început în mod natural.

Travaliul a debutat sâmbătă dimineața, la ora 7. Sian plănuise o naștere acasă, iar sosirea moașei în jurul orei 11 a confirmat că evoluția era bună. Moașa a rămas cu ea, oferindu-i sprijin constant. Pentru Sian, acest tip de naștere însemna libertate și confort: putea sta unde dorea, putea mânca și bea ce simțea că o ajută. În primele ore, era relaxată, se uita la filmul Miss Congeniality și își ținea pisicile aproape.

Primele ore de naștere acasă și un travaliu care promitea să fie scurt

Pe parcursul după-amiezii, contracțiile s-au intensificat. Moașa a adus canistrele de gaz și aer din mașină, iar Sian a început să alterneze dușurile, băile și plimbările prin casă. Căuta instinctiv poziții și locuri care să îi ofere un minim de confort, ajungând la un moment dat să stea goală în camera utilitară, considerată cel mai răcoros spațiu din locuință.

Inițial, moașa era optimistă și a spus că bebelușul „va veni înainte de sfârșitul zilei”. Cu toate acestea, dilatația s-a oprit la aproximativ 6 centimetri. Timpul a trecut, miezul nopții a sosit, iar o altă moașă, cunoscută deja de Sian, a preluat tura. Travaliul continua, dar fără progrese reale.

Naștere acasă, penurie de gaz și ore de așteptare

În primele ore ale dimineții, situația a devenit mult mai dificilă. Gazul și aerul s-au terminat complet. În zonă exista o penurie, iar personalul a fost nevoit să sune pentru a găsi canistre suplimentare. Soțul lui Sian își amintește că așteptarea a durat între o oră și o oră și jumătate. O altă moașă a parcurs aproximativ 40 de mile, din Ammanford până la Bridgend, pentru a aduce proviziile necesare.

Sian își amintește limpede momentul critic: „Îmi amintesc că am tras ultima respirație din ultimul cilindru, știind în acel moment că nu va mai fi nimic pentru o vreme”. În lipsa gazului și aerului, ea s-a bazat pe tehnicile de respirație învățate la cursurile de hipnonaștere, care au ajutat-o să facă față contracțiilor intense. Chiar și după ce noile canistre au ajuns, a continuat să folosească aceleași tehnici.

În jurul orei 4 dimineața, dilatația ajunsese la 8 centimetri, dar nu mai avansa. După 18 ore de travaliu activ, s-a luat decizia de a merge la spital pentru stimulare hormonală. Nici această intervenție nu a avut efect. O probă de sânge prelevată de la copil a indicat semnele unei posibile infecții, iar medicii au recomandat transferul în sala de operație.

Copilul nu era bine poziționat

Deși dezamăgită, Sian a acceptat situația, dorindu-și doar ca fiica ei să se nască în siguranță. Copilul era poziționat greșit, iar încercările de a-l întoarce nu au avut succes. În cele din urmă, singura soluție a fost cezariana.

Foto: PrintScreen huffingtonpost.co.uk

În sala de operație, Sian s-a simțit susținută și în siguranță. Totul s-a desfășurat rapid, iar momentul în care copilul a fost ridicat deasupra câmpului operator i-a rămas adânc întipărit în minte. Fetița a început să plângă imediat, iar contactul piele pe piele a fost posibil chiar din primele clipe.

În concluzie, experiența ei de naștere acasă nu a urmat planul inițial, dar finalul a fost cel mai important. Sian Dando transmite că este esențial ca viitoarele mame să aibă o minte deschisă și să nu se simtă vinovate atunci când lucrurile nu decurg așa cum au fost plănuite, pentru că, indiferent de context, aducerea pe lume a unui copil rămâne un act extraordinar.

Tradus și adaptat după Birth Diaries: ‘We Ran Out Of Gas And Air During My Home Birth Due To A Local Shortage’