„A fost cea mai grea, dar și cea mai bună decizie.” – ce spune o mamă despre nașterea naturală

Nașterea naturală rămâne, pentru multe femei, o alegere personală și profundă, adesea în contrast cu recomandările medicale standard. Povestea nașterii lui Emilie Olive, pe 21 decembrie 2020, este un exemplu puternic despre cum încrederea într-un proces firesc poate conduce la o experiență pozitivă, chiar și atunci când travaliul durează 46 de ore.

Nașterea naturală, în ciuda presiunii medicale

Mama lui Emilie, o femeie aflată la prima sarcină, a fost în mod constant presată să accepte inducerea travaliului, în special din cauza estimărilor privind un copil „mare”. Deși sarcina era considerată cu risc scăzut, indicele său corporal scăzut și un episod de mișcări fetale reduse au amplificat recomandările pentru inducerea travaliului începând cu săptămâna 38.

„Am refuzat în mod repetat inducerea travaliului, deoarece aveam încredere că bebelușul meu este sănătos și că trupul meu e capabil să facă asta”, povestește ea. La 40 de săptămâni și 5 zile, travaliul a început în mod natural, după o plimbare pe dealurile Malvern.

Fericită că nașterea naturală a început spontan, viitoarea mamă a făcut chiar o ieșire la pub cu partenerul său: „Am mâncat un sandwich cald cu carne de porc în fața unui foc aprins și am respirat între contracții. A fost ultima noastră întâlnire în doi.”

Pe fondul durerilor tot mai intense, a fost internată și i s-a confirmat ruptura membranelor și i s-a propus augmentarea travaliului. A refuzat și de această dată: „Doctorul a spus că e o decizie curajoasă, dar eu simțeam că trebuie să continui pe cale naturală.” S-a întors acasă, a creat un spațiu relaxant și a continuat travaliul în propriul ritm, sprijinită de cunoștințele dobândite în cursul de pregătire „Becoming Families”.

Când rezistența fizică întâlnește fragilitatea emoțională

După o noapte lungă, cu contracții din 2 în 2 minute, s-a întors la spital. Deși inițial dilatația era tot de 1 cm, în câteva ore a progresat la 3 cm și a primit Entonox (gaz ilariant), care i-a dat senzația că plutește, fără a elimina complet durerea.

Transferată în sala de nașteri, a acceptat ruperea artificială a membranelor rămase. Însă intensitatea durerii, combinată cu efectele gazului, a dus-o într-o stare anxioasă: „Am simțit că retrăiesc fiecare moment de trei ori și m-am panicat. Mă îndepărtam de visul meu de a naște în apă.”

Epuizată și îngrijorată că nu va mai avea energie pentru expulzie, a luat o decizie dificilă: epidurala. „A fost cea mai grea, dar și cea mai bună decizie. Eram epuizată.” Această alegere i-a permis să se odihnească, să se recalibreze emoțional și să continue travaliul într-un ritm sănătos, asistată de o perfuzie hormonală.

Nașterea naturală – o alegere susținută de încredere

După 18 ore de la ruperea membranelor, a primit antibiotice intravenoase, iar la ora 19:00, moașa i-a spus că este complet dilatată. Cu o doză minimă de epidurală și sub îndrumarea moașei, și-a adunat ultimele forțe și a reușit să își aducă copilul pe lume în 50 de minute: „Am simțit capul bebelușului între contracții și am ridicat-o pe pieptul meu. A fost incredibil.”

După naștere, a avut parte de contact piele pe piele, alăptare și un moment de legătură profundă cu fetița sa, în timp ce partenerul a ținut-o în brațe. „Am fost pur și simplu îndrăgostită de micuța mea. Aproape că nici n-am observat când am fost cusută pentru ruptura de gradul doi.”

O experiență reală, autentică, și profund umană

Povestea nașterii Emiliei Olive nu este una idealizată, ci una reală, cu momente grele, decizii dificile și reușite bazate pe încredere. Pentru mama ei, nașterea naturală nu a fost doar un obiectiv fizic, ci o formă de afirmare personală: „Poți avea o experiență pozitivă chiar dacă lucrurile nu merg exact cum ai plănuit.”

Nașterea naturală, chiar și cu unele intervenții asumate, rămâne o alegere posibilă și validă pentru multe femei – o alegere care poate transforma o provocare uriașă într-o victorie intimă și memorabilă.

Tradus și adaptat după A happy birth story!