Am ieșit dintr-un grup de mame toxic pentru că eram judecată

Pentru multe femei, un grup de mame pare soluția ideală pentru sprijin, socializare și sentimentul că nu ești singură într-o perioadă care îți schimbă complet viața. Exact cu această așteptare a pornit și Martina, care locuiește în Țara Galilor, atunci când s-a înscris la un curs de limbaj prin semne pentru bebeluși.

Ideea era simplă: copilul să învețe să comunice prin gesturi, iar ea să cunoască alte mame din zonă. Doar că, după a treia ședință, și-a luat nou-născutul în brațe și a plecat. Nu mai suporta privirile, comentariile și senzația constantă că este evaluată.

Celelalte mame îi criticau alegerile parentale, de la faptul că își hrănea copilul cu biberonul până la decizia de a naște prin cezariană. Impresia Martinei era că era privită ca o mamă comodă, indiferent cât de mult se străduia. „Aveam senzația că nu conta cât de mult încercam”, spune ea. „Femeile acestea pur și simplu nu aveau de gând să își schimbe atitudinea față de mine.”

Când un grup de mame devine competiție

Martina, aflată la puțin peste 30 de ani, a simțit că atmosfera din grup semăna mai degrabă cu o competiție între adolescente decât cu un spațiu de sprijin. Nu exista un interes real de a se cunoaște, ci mai degrabă o nevoie de comparație constantă.

Experiențe similare au fost descrise public și de cântăreața și actrița americană Ashley Tisdale, care a vorbit despre un cerc de mame în care anumite persoane erau excluse sistematic de la întâlniri. Mărturia a contrastat puternic cu ce scrisese anterior, în 2021, când devenise mamă pentru prima dată și sublinia beneficiile apartenenței la o comunitate de părinți.

Psihologul clinician Dr. Noëlle Santorelli explică faptul că maternitatea reprezintă una dintre cele mai profunde schimbări de identitate prin care poate trece o femeie. În acest context, pot fi activate insecurități vechi, comparații și o teamă intensă de excludere, reacții care par aproape instinctive.

Conflictele nu sunt întotdeauna evidente. Ele pot lua forma bârfelor, a comentariilor pasiv-agresive sau a excluderii tăcute. Multe mame nu înțeleg de ce sunt ținute la distanță, iar asta duce la rușine, confuzie și tendința de a se învinovăți singure. În cazul Martinei, judecata a apărut chiar înainte de nașterea fiului ei. După ce a menționat într-o aplicație pentru viitoare mame că va avea o cezariană programată, o femeie cu care părea să se înțeleagă bine a încetat brusc să îi mai răspundă.

De ce un grup de mame poate răni mai mult decât ajută

Rachel, din Virginia, SUA, a ajuns să caute sprijin într-un grup de mame după ce, odată cu nașterea primului copil, invitațiile de la prieteni au început să dispară. Inițial, totul părea ideal: copiii se jucau împreună, sărbătoreau zile de naștere și mergeau în vacanțe. În timp însă, tensiunile au crescut, iar neînțelegerile minore escaladau rapid.

În acest mediu exista mereu „cineva pe dinafară”, o persoană ironizată sau lăsată pe dinafară de la evenimente. La un moment dat, Rachel a ajuns chiar ea în această poziție. Invitațiile s-au rărit, iar când a încercat să discute deschis problema la o petrecere, reacția liderului informal al grupului a fost rece și tăioasă: „Mi-ai stricat seara.” După acel moment, a fost exclusă complet.

Experiența a afectat-o profund. Spune că se trezea noaptea reluând mental fiecare gest și fiecare cuvânt. Santorelli este frecvent întrebată dacă e mai bine ca mamele să accepte o retragere lentă din astfel de cercuri sau să confrunte direct situația, chiar dacă asta riscă să afecteze relațiile dintre copii. Ea recomandă prudență și evitarea reacțiilor impulsive, mai ales când relațiile nu pot fi complet evitate, cum se întâmplă în școli sau cartiere.

O prietenie autentică…

Nu toți sunt însă de acord cu această abordare. Michelle Elman, autoarea cărții Bad Friend, consideră că evitarea discuției duce aproape sigur la destrămarea relației, în timp ce o confruntare oferă cel puțin șansa unei schimbări.

Pentru unele femei, soluția este renunțarea totală la astfel de cercuri. Kelly, din Londra, spune că a fost practic hărțuită până a părăsit grupul local, dominat de o femeie care voia să fie mereu în centrul atenției. După ce s-a mutat în orașul natal și a mai avut doi copii, a ales să nu se mai alăture niciunui alt grup de mame și nici măcar grupurilor de WhatsApp ale școlii. Paradoxal, o prietenie autentică a apărut spontan, la cursuri de stimulare senzorială pentru bebeluși, cu o mamă care îi împărtășea valorile și abordarea lipsită de judecată.

Privind în urmă, Rachel recunoaște că și ea a contribuit uneori la atmosfera toxică, participând la ironizarea unei mame care întârzia mereu la Pilates. Spune că dinamica de grup și senzația de apartenență făceau cruzimea să pară, la momentul respectiv, ceva banal. Acum, însă, simte doar regret. Martina, la rândul ei, admite că s-a surprins judecând alți părinți, mai ales pe cei care țipau la copii, și vede ironia situației.

Experiențele acestor femei arată cât de subțire este linia dintre sprijin și respingere și cât de ușor poate deveni un grup de mame un spațiu al comparației și al judecății, în locul unuia de solidaritate.

Tradus și adaptat după I left my toxic mums’ group because I’d had enough of being judged