Când râsul sau strănutul devin provocări: Ghid sincer despre incontinența urinară după naștere

Incontinența urinară după naștere este o realitate cu care se confruntă un număr surprinzător de mare de mame, dar despre care, din păcate, se vorbește prea puțin. Poate că nu este subiectul pe care ți-l imaginezi la serile de discuții cu prietenele, dar este o problemă extrem de comună, care afectează până la patru din zece femei în perioada de după naștere. Dacă te-ai surprins vreodată ezitând să râzi în hohote, să strănuți zgomotos sau să sari alături de copilul tău de teamă că ai putea avea scurgeri, este important să știi că nu ești singură și, mai ales, că este o problemă care poate fi tratată.

Pierderea involuntară de urină nu este un semn de slăbiciune sau ceva de care să îți fie rușine. Este pur și simplu o consecință firească a forțelor uimitoare care au acționat asupra corpului tău, în special asupra mușchilor planșeului pelvin, pe parcursul celor nouă luni de sarcină și în timpul nașterii. Greutatea uterului, acțiunea hormonilor și tensiunea fizică din timpul travaliului pot slăbi acești mușchi esențiali, ducând la ceea ce medicii numesc adesea incontinență urinară de stres.

Scopul acestui ghid nu este să te îngrijoreze, ci să îți ofere informații sincere și bazate pe fapte. Trebuie să spulberăm mitul conform căruia scurgerile de urină reprezintă ceva cu care trebuie să te obișnuiești sau că nu există soluții. Vei descoperi că, deși este comună, incontinența urinară după naștere este departe de a fi o condamnare pe termen lung. Dimpotrivă, este o provocare căreia îi poți face față cu succes, prin exerciții simple, terapie ghidată sau, în cazuri rare, prin intervenții minim invazive. Este momentul să te eliberezi de rușine și să preiei controlul asupra corpului tău. Să începem explorarea soluțiilor, pentru ca râsul să fie din nou o bucurie neîngrădită.

Ce este incontinența urinară postpartum?

În timpul sarcinii și după, până la 4 din 10 femei se confruntă cu incontinența urinară. În ciuda faptului că incontinența urinară după naștere este un lucru absolut normal, multe proaspete mame se pot simți rușinate sau stânjenite din cauza acestei schimbări în corpul lor.

Lipsa de dialog despre incontinență în multe comunități face ca unele femei să presupună că aceasta este o problemă fără soluții ușoare. Adevărul este că incontinența nu este doar foarte comună, dar răspunde și la o serie de opțiuni de tratament neinvazive care îți pot ameliora sau elimina simptomele în mare măsură. Există mai multe tipuri de incontinență urinară, dar majoritatea femeilor se confruntă cu incontinența de stres în perioada postpartum. Râsul, tusea, strănutul, săriturile și alte activități pot pune o presiune suplimentară asupra sfincterului vezical, valva musculară din partea de jos a vezicii care controlează fluxul de urină. Această presiune poate duce la pierderi de urină sau incontinență de stres în timpul acelor activități.

Ce cauzează incontinența urinară după naștere?

Nașterea este extrem de solicitantă pentru organism și îți poate schimba capacitatea de a controla urinarea. În timpul sarcinii, greutatea uterului în expansiune poate slăbi mușchii planșeului pelvin și poate provoca scurgeri de urină.

Nașterea poate afecta, de asemenea, aceiași mușchi. Simptomele de incontinență pot persista chiar și după naștere. Hormonii, genetica și alți factori legați de stilul de viață, cum ar fi fumatul, pot crește, de asemenea, probabilitatea ca tu să te confrunți cu incontinența urinară după naștere.

Diferența față de alte afecțiuni urinare

Incontinența urinară postpartum este un tip specific de incontinență urinară care este cauzată în primul rând de stresul fizic al sarcinii și al nașterii asupra mușchilor și nervilor planșeului pelvin. Alte boli urinare sau incontinența urinară generală au o gamă mai largă de cauze potențiale și se pot manifesta diferit.

Incontinența Urinară Postpartum

• Cauză: Cauza principală este trauma suferită de mușchii, ligamentele și nervii planșeului pelvin în timpul sarcinii și, în special, al nașterii vaginale. Schimbările hormonale joacă, de asemenea, un rol.
• Tip: Cel mai frecvent tip de incontinență urinară postpartum este incontinența urinară de stres, care este pierderea involuntară de urină în timpul activităților fizice precum tusea, strănutul, râsul, exercițiile fizice sau ridicarea de greutăți. Unele femei se confruntă și cu incontinență de urgență sau incontinență mixtă.
• Debut/Durată: Incontinența urinară postpartum apare de obicei imediat după naștere și se ameliorează adesea în primele câteva luni, pe măsură ce corpul se recuperează în mod natural, deși poate persista pe termen lung în unele cazuri.
• Factori de risc specifici incontinenței urinare postpartum:
  • Nașterea vaginală
  • Greutate mai mare a bebelușului la naștere
  • Travaliu prelungit sau utilizarea de forceps în timpul nașterii
  • Un istoric de incontinență urinară în timpul sarcinii

Pe scurt, incontinența urinară după naștere este un subtip specific, adesea temporar, al incontinenței urinare, care este direct legat de stresul fizic al nașterii, făcând ca și cauza sa subiacentă să fie distinctă de multe alte boli urinare.

De ce apare incontinența urinară după naștere?

Scurgerea de urină postpartum poate apărea din cauza unei combinații de factori, inclusiv mușchi slăbiți ai planșeului pelvin, modificări hormonale în timpul sarcinii, efectele nașterii vaginale sau prin cezariană, leziuni sau intervenții în timpul nașterii și probleme urinare preexistente. Iată mai multe despre cauzele comune ale incontinenței urinare după naștere:

• Mușchii planșeului pelvin slăbiți. Planșeul pelvin este format din mușchi și țesuturi care oferă suport organelor precum vezica și intestinul. Aceștia joacă un rol important în continență (controlul momentului în care urinezi sau ai scaun). În timpul sarcinii, acești mușchi sunt supuși unei tensiuni mai mari pentru a susține copilul și uterul în creștere. Travaliul și nașterea pot întinde și slăbi temporar acești mușchi. Când mușchii planșeului pelvin sunt mai slabi sau necoordonati, mișcările de zi cu zi — cum ar fi strănutul, râsul sau aplecatul — pot duce la scurgeri de urină.
• Schimbările hormonale din timpul sarcinii. Hormonii de sarcină ajută la slăbirea mușchilor și a ligamentelor de susținere din pelvis pentru a pregăti corpul pentru naștere. „Aceste schimbări sunt normale, dar pot duce la o susținere mai redusă a organelor pelvine și la slăbiciune musculară, ceea ce poate contribui la incontinența urinară după naștere,” spune Karina Marquez, fizioterapeut Hinge Health.

Probleme perineale

• Nașterea vaginală sau cezariana. În timpul travaliului și al nașterii vaginale, mușchii planșeului pelvin se relaxează și se întind pentru a-i permite bebelușului să treacă prin canalul vaginal. Acest proces poate afecta uneori mușchii și nervii care ajută la controlul vezicii urinare. Cercetările arată că mai multe nașteri vaginale îți pot crește riscul de incontinență urinară de stres postpartum. Nașterea prin cezariană poate juca, de asemenea, un rol. Vindecarea unei incizii abdominale poate afecta modul în care mușchii implicați în controlul vezicii urinare lucrează împreună, ceea ce poate duce la scurgeri de urină după naștere.
• Probleme perineale. Este un lucru obișnuit ca zona dintre vagin și rect (perineul) să se întindă sau, uneori, să se rupă pe măsură ce împingi în timpul nașterii. În unele cazuri, medicul poate face o mică tăietură (epiziotomie) pentru a ajuta bebelușul să iasă mai ușor. Rupturile mai severe pot crește riscul de incontinență postpartum. Factori precum o etapă de împingere mai lungă, necesitatea de asistență cu forcepsul sau ventuza sau nașterea unui bebeluș mai mare pot pune un stres suplimentar asupra mușchilor și nervilor care ajută la controlul vezicii urinare. Aceasta poate include nervul pudendal, care joacă un rol important în controlul urinar și intestinal. Când nervul acesta este afectat, poate crește riscul de a te confrunta cu incontinență urinară sau fecală postpartum.

Prolapsul de organ pelvin

• Schimbări ale mușchilor abdominali (diastază de drept abdominal). În timpul sarcinii sau după aceea, unele persoane dezvoltă diastază de drept abdominal, o separare a mușchilor abdominali. Deși diastaza de drept abdominal nu cauzează direct scurgeri de urină, îți poate reduce forța și stabilitatea din zona abdominală. Suportul redus al acestei zone poate îngreuna funcționarea mușchilor planșeului pelvin, ceea ce poate contribui la simptomele de incontinență urinară după naștere.
• Prolapsul de organ pelvin. Organele pelvine (cum ar fi vezica, uterul sau rectul) se pot deplasa în jos, o afecțiune numită prolaps de organ pelvin. Această deplasare poate pune o presiune suplimentară asupra vezicii și a mușchilor planșeului pelvin, contribuind uneori la incontinență. Prolapsul și incontinența postpartum nu apar întotdeauna împreună — multe persoane au una fără cealaltă.
• Incontinența urinară înainte de sarcină. Persoanele care au avut incontinență urinară înainte de a rămâne însărcinate sau observă scurgeri în timpul sarcinii sunt mai predispuse să aibă incontinență după naștere.
• Alți factori. Vârsta maternă mai înaintată, greutatea mai mare în timpul sarcinii sau obiceiurile nesănătoase pe termen lung, cum ar fi fumatul, dar și tusea cronică, îți pot crește riscul de incontinență urinară după naștere.

Incontinența urinară după cezariană

Incontinența urinară după cezariană poate apărea din cauza sarcinii și travaliului. Acestea slăbesc mușchii planșeului pelvin, chiar dacă operațiile de cezariană au un risc mai mic decât nașterile vaginale. Simptomele precum scurgerile în timpul tusei sau strănutului sunt comune, dar tratabile. Poți gestiona această problemă cu exerciții pentru planșeul pelvin, ajustări ale stilului de viață și evitând iritanții vezicii urinare; totuși, este necesar să soliciți sfatul medical profesionist dacă simptomele sunt severe sau persistente sau dacă ai alte simptome, cum ar fi durerea abdominală.

Cauze

• Sarcina și travaliul: Greutatea bebelușului și hormonii din timpul sarcinii pot slăbi mușchii planșeului pelvin, care susțin vezica urinară.
• Nașterea prin cezariană: Deși cezariana are un risc mai mic de incontinență în comparație cu nașterile vaginale, sarcina în sine exercită totuși presiune asupra planșeului pelvin, iar unele studii arată un risc mai mare decât la femeile care nu au născut niciodată.
• Alți factori: Fumatul și diabetul gestațional pot crește, de asemenea, riscul.

Simptome

• Scurgeri de urină când tușești, râzi sau faci exerciții fizice.
• O nevoie bruscă de a urina pe care este greu să o controlezi.

Incontinența urinară după naștere naturală

Incontinența urinară după o naștere naturală este comună din cauza mușchilor planșeului pelvin întinși și se rezolvă adesea în câteva luni, deși poate persista mai mult. Pentru a o gestiona, efectuează exerciții pentru planșeul pelvin, cum ar fi Kegels, evită iritanții vezicii urinare, cum ar fi cofeina și alimentele acide, și ia în considerare ajustări ale stilului de viață, cum ar fi gestionarea greutății. Dacă simptomele nu se ameliorează cu aceste măsuri, mergi la medic, deoarece este important să știi că sunt disponibile și alte tratamente.

Cauze și simptome

• Planșeu pelvin întins: Mușchii și ligamentele care susțin vezica urinară se pot întinde în timpul unei nașteri vaginale, ducând la o pierdere a controlului vezicii urinare.
• Schimbări hormonale: Hormonii de sarcină și greutatea uterului pot contribui, de asemenea, la incontinență.
• Simptome: Se manifestă adesea ca incontinență de stres, unde pierzi urină când râzi, tușești, strănuți sau ridici greutăți. Unele femei pot experimenta și incontinență de urgență, care implică o nevoie bruscă și intensă de a urina.

Cât durează și când devine o problemă?

Majoritatea femeilor observă o oprire a incontinenței urinare la scurt timp după naștere — dar nu este întotdeauna cazul. Mai mult de o treime dintre proaspetele mame continuă să piardă urină postpartum. Adesea poate dura între trei și șase luni pentru a recăpăta controlul vezicii urinare, dar pentru unele, scurgerea de urină persistă până la un an.

Nașterea vaginală implică o probabilitate mai mare de incontinență urinară persistentă după naștere. Cu toate acestea, unele mame care nasc prin cezariană continuă, de asemenea, să se confrunte cu scurgeri de urină în lunile următoare nașterii.

Majoritatea persoanelor își recapătă controlul normal al vezicii urinare la trei până la șase luni după ce copilul se naște.

Dar riscul de a te confrunta cu incontinența urinară după naștere depinde adesea de experiența particulară a fiecărei femei, incluzând tipul de naștere (vaginală sau cezariană) și alți factori de risc, cum ar fi greutatea.

Uneori, incontinența care se ameliorează după sarcină revine câțiva ani mai târziu. Este important să reții că și alți factori în afară de sarcină cresc riscul de incontinență, incluzând mușchii planșeului pelvin care slăbesc odată cu vârsta.

Incontinența urinară după naștere devine o problemă dacă persistă timp de șase până la opt săptămâni după naștere și îți afectează viața de zi cu zi. Ar trebui să consulți un medic sau un specialist în planșeul pelvin mai devreme dacă scurgerea este severă, se întâmplă frecvent sau îți provoacă suferință emoțională. Este important să o abordezi, deoarece poate duce la alte probleme ale planșeului pelvin sau poate deveni o problemă pe termen lung.

Când să soliciți ajutor medical

• După șase săptămâni: Dacă incontinența nu s-a îmbunătățit până la șase sau opt săptămâni postpartum, fă o programare la medic.
• Impact semnificativ: Consultă un medic mai devreme dacă scurgerea este severă, frecventă sau suficient de deranjantă încât să îți afecteze calitatea vieții, cum ar fi te face să eziți să faci exerciții fizice sau să socializezi.
• Afecțiuni subiacente: Incontinența poate fi uneori un semn al unei alte afecțiuni medicale, așadar este important să o verifici.
• Simptome care se înrăutățesc: Consultă un specialist dacă observi că simptomele tale se înrăutățesc în loc să se amelioreze.

Cum afectează viața de zi cu zi?

Incontinența urinară după naștere îți poate afecta în mod semnificativ viața de zi cu zi, cauzând limitări fizice, suferință psihologică și izolare socială. Poate duce la anxietate legată de părăsirea casei, evitarea exercițiilor fizice, stimă de sine scăzută și potențial depresie, precum și la un impact asupra intimității și a relațiilor. Femeile pot experimenta, de asemenea, complicații fizice precum iritații ale pielii și risc crescut de infecții ale tractului urinar.

Impactul asupra bunăstării fizice – Râsul, strănutul, alergatul, ridicatul copilului

• Limitări fizice: Dificultate cu activități fizice precum săritul, tusea, strănutul sau alergatul.
• Perturbarea activităților zilnice: Poate duce la anxietate legată de ieșirile lungi sau la timiditate atunci când te joci cu copiii.
• Complicații fizice: Risc crescut de infecții ale pielii și infecții ale tractului urinar.
• Risc crescut de alte afecțiuni: Femeile cu incontinență urinară după naștere au un risc de două ori mai mare de a dezvolta depresie postpartum.

Impact emoțional: rușine, anxietate, izolare

• Stimă de sine scăzută: Sentimentele de stimă de sine scăzută sunt comune.
• Anxietate și depresie: Problema în discuție poate duce la anxietate și este asociată cu un risc mai mare de depresie postpartum.
• Suferință emoțională: Femeile se pot simți stânjenite, ceea ce poate duce la a nu căuta tratament.

Impactul asupra vieții sociale și relaționale

• Izolare socială: Poate duce la izolare socială și dificultăți în a participa la activități sociale.
• Impact asupra intimității: Îți poate afecta intimitatea sexuală cu partenerul.
• Stigma: Stigma socială și personală poate împiedica femeile să vorbească despre problemă sau să caute ajutor.

Impactul asupra vieții profesionale

• Productivitate redusă: Incontinența poate duce la concedii medicale și absențe prelungite de la locul de muncă.
• Pierderea încrederii: Îți poate afecta încrederea generală la locul de muncă.

Dacă te confrunți cu incontinența urinară după naștere, este important să soliciți sfatul medical profesionist și tratament, deoarece este adesea o problemă gestionabilă și tratabilă.

Soluții eficiente pentru tratarea incontinenței urinare

Majoritatea cazurilor de incontinență urinară după naștere se pot ameliora cu îngrijire blândă:

• Exerciții pentru Planșeul Pelvin (Kegels): Acestea vizează mușchii care îți susțin vezica și uterul. Un fizioterapeut te poate ghida pentru cele mai bune rezultate.
• Antrenamentul Vezicii Urinare: Te ajută să îți reantrenezi vezica să țină urina mai mult timp și să amâne nevoile urgente.
• Obiceiuri Sănătoase: Limitarea cofeinei și a alcoolului, menținerea hidratării și evitarea iritanților vezicii urinare te pot ajuta la reducerea simptomelor.
• Gestionarea Greutății: Pentru cele care au luat în greutate în timpul sarcinii, pierderea treptată a kilogramelor în plus poate ușura presiunea asupra vezicii urinare.

Aceste abordări sunt blânde și eficiente — mai ales dacă sunt începute devreme după naștere.

Exerciții Kegel și fizioterapie pelvină

Incontinența urinară după naștere este comună, iar exercițiile Kegel (antrenamentul mușchilor planșeului pelvin) sunt un tratament cheie, implicând strângerea și relaxarea acestor mușchi; fizioterapia pelvină oferă tehnici ghidate, cum ar fi menținerile lente și contracțiile rapide, adesea cu biofeedback, pentru un control și o vindecare mai bune, iar programele supravegheate se dovedesc a fi mai eficiente decât cele nesupravegheate pentru întărirea mușchilor slăbiți de naștere și îmbunătățirea calității vieții, așadar, dacă simptomele persistă, este recomandat să cauți un fizioterapeut specialist.

Exerciții Kegel (Antrenamentul Mușchilor Planșeului Pelvin)

• Cum să găsești mușchii: Imaginează-ți că oprești fluxul de urină sau că te abții să elimini gaze; aceștia sunt mușchii planșeului pelvin.
• Kegel lent: Strânge și menține timp de 3-5 secunde, apoi relaxează-te timp de 3-5 secunde; repetă de 10 ori, de 3 ori pe zi, ajungând până la mențineri de 10 secunde.
• Kegel rapid: Strânge și eliberează rapid mușchii (contracții rapide) pentru a construi putere pentru tuse/strănut.
• Sfaturi-cheie: Respiră liber, nu încorda abdomenul/coapsele/fesele, nu folosi oprirea urinei ca exercițiu regulat și fii consecventă.

Fizioterapie Pelvină

• Ce este: O astfel de abordare specializată este axată pe forța, controlul și vindecarea planșeului pelvin după naștere, inclusiv cicatricile de cezariană.
• De ce ajută: Corectează angajarea necorespunzătoare a mușchilor, abordează slăbiciunea și oferă tehnici dincolo de exercițiile Kegel de bază.
• Metode: Include exerciții ghidate, biofeedback pentru a-ți arăta că lucrezi mușchii corecți și, potențial, exerciții aerobice pentru o mai bună forță a mușchilor planșeului pelvin.

Supraveghere: Antrenamentul supravegheat este în general mai eficient pentru incontinența de stres, de urgență sau mixtă decât efectuarea exercițiilor singură.

Dispozitive medicale (pesare, electrostimulare)

Pentru incontinența urinară după naștere, dispozitivele medicale se împart în general în două categorii principale: dispozitive de susținere pelvină (pesare și articole de îmbrăcăminte de susținere) și dispozitive de stimulare electrică neuromusculară (dispozitive E-stim și aparate de antrenament cu biofeedback). Aceste opțiuni sunt în primul rând non-chirurgicale și sunt adesea utilizate împreună cu fizioterapia planșeului pelvin.

Dispozitive de Susținere Pelvină

Aceste dispozitive sunt introduse vaginal sau purtate extern pentru a oferi suport mecanic vezicii urinare și uretrei, ceea ce ajută la prevenirea scurgerilor.

• Pesare: Acestea sunt dispozitive moi, detașabile, din silicon, introduse în vagin pentru a susține pereții vaginali și a repoziționa uretra sau colul vezical. Ele sunt o opțiune de tratament non-chirurgical de primă linie, studiile arătând rate ridicate de satisfacție a pacientei și ameliorare a simptomelor.
  • Tipuri: Vin în diferite forme și dimensiuni (ex. inel, cub, gogoașă) și necesită o potrivire profesională de către un medic sau fizioterapeut de sănătate pelvină pentru a găsi dimensiunea corectă.
  • Utilizare: Unele sunt de unică folosință, în timp ce altele sunt reutilizabile și trebuie scoase și curățate zilnic sau regulat.
• Articole de Îmbrăcăminte de Susținere Externe: Acestea oferă o compresie ușoară și ridică planșeul pelvin, funcționând ca o eșarfă pentru a ajuta la prolaps și incontinență.

Stimulare Electrică Neuromusculară (E-stim) și Dispozitive de Biofeedback

Aceste dispozitive folosesc tehnologia pentru a ajuta femeile să localizeze și să-și întărească mușchii planșeului pelvin, ceea ce poate fi o provocare doar cu exercițiile Kegel.

• Dispozitive E-stim: Aceste dispozitive livrează impulsuri electrice blânde pentru a stimula contracții involuntare ale mușchilor planșeului pelvin, construind forță și îmbunătățind funcția nervoasă. Ele sunt o metodă de antrenament „pasivă”, adesea recomandată femeilor care au dificultăți în a-și contracta mușchii activ.
• Aparate de Antrenament cu Biofeedback: Aceste dispozitive sunt de obicei senzori intravaginali care se conectează la o aplicație, oferind feedback vizual sau auditiv în timp real asupra contracțiilor mușchilor pelvieni. Acest lucru ajută utilizatoarele să se asigure că efectuează exercițiile Kegel corect și consecvent.

Considerații Importante

• Consultă un profesionist: Este foarte recomandat să vezi un profesionist din domeniul sănătății, cum ar fi un medic sau un fizioterapeut al planșeului pelvin, pentru un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.
• Abordare Combinată: Dispozitivele medicale funcționează adesea cel mai bine ca terapie adjuvantă în combinație cu antrenamentul mușchilor planșeului pelvin supravegheat și modificări ale stilului de viață (ex. gestionarea greutății).
• Aprobat/Autorizat: Caută dispozitive care sunt autorizate sau aprobate, ceea ce asigură că au îndeplinit standarde specifice de siguranță și eficacitate.

Tratamente minim invazive (laser, PRP)

Tratamentele minim invazive pentru problemele urinare postpartum variază de la terapii non-chirurgicale, cum ar fi fizioterapia planșeului pelvin și stimularea magnetică, la proceduri minore de cabinet, cum ar fi umplere uretrală și injecțiile cu Botox. Opțiunile mai invazive, cum ar fi chirurgia cu sling, sunt în general rezervate cazurilor severe care nu răspund la managementul conservator.

Terapii Non-Invazive și Comportamentale

Acestea sunt adesea prima linie de tratament și nu implică incizii sau injecții.

• Antrenamentul mușchilor planșeului pelvin: Cunoscut sub numele de exercițiile Kegel, acest antrenament ajută la întărirea mușchilor care susțin vezica și uretra. Terapia supravegheată cu un fizioterapeut este adesea mai eficientă decât exercițiile auto-ghidate.
• Biofeedback și stimulare electrică: Aceste metode folosesc dispozitive pentru a ajuta la identificarea și întărirea mușchilor corecți ai planșeului pelvin. Stimularea electrică trimite curenți blânzi către mușchi pentru a induce contracții, ceea ce poate îmbunătăți tonusul muscular și coordonarea.
• Terapia electromagnetică focalizată de înaltă intensitate: Implică așezarea complet îmbrăcată pe un scaun specializat care folosește stimulare magnetică pentru a induce mii de contracții supramaximale ale planșeului pelvin într-o singură sesiune. Această opțiune non-invazivă este concepută pentru o reeducare musculară eficientă, fără timp de recuperare.
• Modificări ale stilului de viață și comportamentale: Schimbările simple, cum ar fi antrenamentul vezicii urinare (golirea la ore fixe), menținerea unei greutăți sănătoase și evitarea iritanților vezicii urinare, cum ar fi cofeina, pot ajuta la gestionarea simptomelor.
• Pesare/Inserații vaginale: Aceste dispozitive detașabile din silicon sunt plasate în vagin pentru a susține colul vezical și a reduce scurgerea, în special în timpul activității fizice.

Proceduri Minim Invazive

Aceste opțiuni implică proceduri minore, efectuate de obicei într-un cadru clinic sau de cabinet, cu timp de recuperare minim în comparație cu chirurgia tradițională.

• Agenți de umplere uretrală: O substanță (cum ar fi un hidrogel moale sau colagen) este injectată în pereții uretrei pentru a-i crește dimensiunea și a-i spori capacitatea de a se închide eficient. Procedura este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală, dar poate necesita injecții repetate în timp.
• Injecții cu botox în vezică: Pentru femeile cu simptome de vezică hiperactivă, toxina botulinică A poate fi injectată în mușchiul vezicii urinare pentru a-l relaxa, reducând urgența și frecvența. Efectele durează de obicei câteva luni, iar injecțiile pot fi repetate.
• Tratament cu Laser: Tratamentele cu laser non-chirurgicale folosesc un laser special proiectat pentru a stimula remodelarea colagenului și producția de colagen nou în pereții vaginali, ceea ce poate îmbunătăți controlul vezicii urinare pentru cazurile ușoare până la moderate.

Chirurgie (în cazuri severe)

Pentru cazurile mai severe sau persistente, pot fi luate în considerare opțiuni chirurgicale, adesea folosind tehnici minim invazive.

• Chirurgia cu Sling (Bentiță): Această procedură comună implică plasarea unui „hamac” de susținere din plasă sintetică sau din propriul țesut al pacientei sub uretră pentru a oferi suport și a preveni scurgerea de urină.
• Colposuspensie: Această procedură ridică colul vezicii urinare și îl suturează într-o poziție mai înaltă. Poate fi efectuată ca o intervenție chirurgicală laparoscopică (cu incizie mică) pentru un timp de recuperare mai rapid.

Un medic te poate ajuta să determini cel mai adecvat plan de tratament pe baza tipului și severității simptomelor tale.

Prevenție: ce poți face încă din sarcină

Pentru a preveni incontinența urinară după naștere, concentrează-te pe antrenamentul mușchilor planșeului pelvin (exerciții Kegel) zilnic în timpul sarcinii, fă schimbări în stilul de viață, cum ar fi reducerea iritanților vezicii urinare (cafeină, alimente picante), menținerea hidratării și evitarea fumatului și ia în considerare masajul perineal în timpul nașterii pentru o mai bună rezistență a țesuturilor. Întărirea mușchilor planșeului pelvin cu exerciții precum Kegel, înclinări pelvine și fizioterapia planșeului pelvin sunt strategii cheie pentru a-ți ajuta mușchii să se recupereze și a preveni scurgerile după naștere.

Exerciții pelvine prenatale

Pentru a combate incontinența urinară după naștere, fă în mod consecvent exerciții pentru planșeul pelvin (Kegel), strângând mușchii ca și cum ai opri urina, menținând timp de câteva secunde și relaxând.

Exerciții Cheie pentru planșeul pelvin (Kegel)

• Identificare: Strânge mușchii ca și cum ai opri urina la jumătatea fluxului sau ai reține gaze.
• Mențineri lente: Strânge timp de 3-5 secunde, apoi relaxează-te timp de 3-5 secunde; repetă de 10 ori, de 3 ori pe zi.
• Strângeri rapide: Contractă și relaxează rapid mușchii.
• Sfat: Evită să încleștezi fesele sau să îți tragi abdomenul; respiră normal.

Evitarea constipației și a efortului excesiv

Evitarea constipației și a efortului excesiv în timpul sarcinii ar putea, de asemenea, să ajute la evitarea incontinenței urinare după naștere. Așadar, alimentația sănătoasă și echilibrată, consumul de apă în cantitîți suficiente și mișcarea, dar nu excesivă, pot veni în ajutorul tău.

Controlul greutății

Controlul greutății în sarcină este recomandat atât pentru sănătatea mamei, cât și pentru cea a fătului. Astfel, se pot evita unele complicații. În plus, controlul greutății în timpul sarcinii poate ajuta și în ceea ce privește incontinența urinară postpartum, deci este un motiv în plus să faci alegeri sănătoase în ceea ce privește alimentația pentru a nu acumula prea multe kilograme în sarcină.

Întrebări frecvente (FAQ)

Este normal să am scurgeri urinare la câteva săptămâni după naștere?

Da, este un lucru destul de comun (afectând aproximativ 1 din 3 femei) să te confrunți cu scurgeri de urină (incontinența urinară după naștere) la câteva săptămâni după naștere, adesea când râzi, tușești sau strănuți, din cauza mușchilor planșeului pelvin slăbiți de sarcină și naștere. Deși este comun, nu este considerat “normal” să trăiești cu asta pe termen lung; de obicei se ameliorează pe măsură ce corpul se vindecă și poate fi tratată cu exerciții pentru planșeul pelvin (Kegel) și schimbări în stilul de viață, dar este important să menționezi acest lucru la controlul postpartum (în jurul a 6-8 săptămâni) pentru a exclude alte probleme și a primi îndrumare.

Pot face sport dacă am incontinență?

Da, poți și ar trebui să faci exerciții fizice dacă ai incontinență urinară după naștere, deoarece activitatea fizică îmbunătățește controlul vezicii urinare, starea de spirit și sănătatea generală, dar ar trebui să eviți activitățile cu impact ridicat precum alergatul și săriturile care pun presiune pe planșeul pelvin și să te concentrezi pe opțiuni cu impact redus, cum ar fi mersul pe jos, înotul, yoga, Pilates și exercițiile specifice pentru planșeul pelvin (Kegel) pentru a-ți întări mușchii și a preveni scurgerile. Pregătirea cu absorbante și golirea vezicii urinare înainte ajută, iar discuția cu un medic sau un fizioterapeut este cheia pentru a adapta un plan sigur și eficient.

Ce tip de medic trebuie să consult?

Pentru incontinența urinară, începe cu medicul de familie, care te poate trimite la un specialist, cum ar fi un urolog (expert în tractul urinar/sistemul reproductiv masculin) sau un uro-ginecolog (expert în problemele vezicii și planșeului pelvin feminin).

Se poate vindeca complet?

Da, în multe cazuri, incontinența urinară după naștere poate fi vindecată complet cu un tratament adecvat. Deși adesea se ameliorează de la sine pe măsură ce corpul se vindecă în primele câteva luni, o gamă de opțiuni non-chirurgicale și chirurgicale sunt disponibile dacă simptomele persistă.

Așadar, incontinența urinară după naștere nu este ceva cu care trebuie să te împaci pe termen lung. Deși este frecventă în primele săptămâni și luni postpartum, dacă persistă dincolo de șase până la opt săptămâni și îți afectează viața, este un semnal că trebuie să iei măsuri. Nu lăsa ca rușinea sau frica să te facă să te izolezi sau să eviți activitățile pe care le iubești, fie că este vorba de sport, fie de ieșiri sociale.

Soluțiile sunt variate și accesibile. De la angajamentul constant în exercițiile Kegel, care vizează direct mușchii planșeului pelvin, până la consultarea unui fizioterapeut specializat pentru o abordare personalizată, este important să știi că ai opțiuni. Dispozitivele medicale, terapiile minim invazive sau, în cazurile severe, chirurgia, există pentru a te susține în drumul tău spre vindecare. Cheia succesului este reprezentată de consecvență, informare și curajul de a cere ajutor.

Amintește-ți că al tău corp a realizat o performanță incredibilă. Meritai să te simți puternică și în control. Abordarea acestei probleme cu un plan structurat, cu blândețe față de tine însăți și cu sprijinul profesioniștilor este cea mai eficientă cale. Fii mândră de efortul tău și nu uita: controlul vezicii urinare este la îndemâna ta. Dacă ai nelămuriri sau dacă simptomele persistă, următorul tău pas este să te adresezi medicului de familie sau unui specialist în planșeul pelvin.

Surse:

• https://www.lonasasserobgyn.com/urinary-incontinence-treatment-options/
• https://link.springer.com/article/10.1007/s00192-012-2017-3
• https://www.pregnancybirthbaby.org.au/bladder-weakness-after-birth
• https://rebornphw.com/pelvic-support-devices-for-prolapse-and-bladder-leaks
• https://www.babiesafter35.com/articles/urinary-leakage-during-and-after-pregnancy