Ce înseamnă cu adevărat nașterea activă? Experiența sinceră a lui Holly Pither

Nașterea activă nu este doar o alegere de moment, ci o decizie conștientă despre cum vrei să-ți aduci copilul pe lume. Pentru Holly Pither, autoare de blog și femeie activă din fire, această opțiune a fost o extensie naturală a felului ei de a fi – și o provocare pe care și-a asumat-o până la capăt.

Dorința de a rămâne în control: de la endometrioză la nașterea activă

„Am vrut să am un copil de mult timp, dar ne-am chinuit. Am endometrioză și abia după o operație am reușit să rămân însărcinată”, povestește Holly. Când a aflat că este însărcinată, emoțiile au fost amestecate – bucurie, dar și teamă. „Mi-a fost teamă, nu de naștere în sine, ci de ideea că îmi voi întrerupe cariera, că voi intra în concediu de maternitate și îmi voi pierde identitatea.”

În urma cursurilor NCT (National Childbirth Trust), Holly și-a format o idee clară despre cum își dorea să nască. „Nu voiam să fiu întinsă pe un pat, legată de aparate. Voiam o naștere activă, să pot fi în mișcare, să am control asupra corpului meu.” Alegerea a fost susținută de firea ei energică și de documentarea intensă pe subiect.

Mișcare, apă și instinct: cum a decurs nașterea

Travaliul a început în toiul nopții, iar Holly a ajuns la spital în jurul orei 5 dimineața. Deși era devreme, nu voia să riște să se întoarcă acasă și apoi să rămână blocată în trafic. Așa că a rămas. „În primele trei ore am mers prin spital cu partenerul meu – urcam scările, ne plimbam pe coridoare, încercam să facem ceva să treacă timpul.”

Camera era dotată cu piscină și minge de travaliu, iar Holly a profitat din plin. S-a mișcat constant, a intrat și ieșit din apă, a adoptat diferite poziții. „Apa calma parțial durerea, dar mișcarea și poziționarea corpului au fost esențiale. Nu stăteam pasivă într-o cadă, mă mișcam tot timpul.”

Deși planificase activități care să-i distragă atenția – filme, cărți, rebusuri –, realitatea a fost alta. „Concentrarea mea era aproape inexistentă. Și oricum, toate acele lucruri presupun să stai nemișcat – iar eu nu voiam asta.”

Contracțiile s-au intensificat spre seară, iar în jurul orei 17:00 a început faza de împingere. „După ce am folosit ore întregi gaz ilariant, mi s-a spus să mă opresc: ‘Ești prea concentrată pe asta și nu pe împins’. Probabil că aveau dreptate.”

„Durerea a fost groaznică – chiar și în apă. Dar a fost și o senzație animalică, aproape instinctuală. Corpul meu a preluat controlul, ca atunci când știi că urmează să verși și nu te poți opri. Nu poți controla acel moment, dar corpul tău știe exact ce are de făcut.”

Sursa foto – PrintScreen huffingtonpost.co.uk

După două ore de împins, fetița nu se născuse încă. „Trebuie să o aduci pe lume în următoarele două contracții, altfel te scoatem din piscină”, i-a spus moașa. Acela a fost momentul de mobilizare: Holly a împins cu toată forța, iar fetița a apărut, sub apă.

Nu a avut parte de clipele clasice de contact piele-pe-piele imediat după naștere. Au fost necesare câteva verificări medicale, iar placenta a fost expulzată pe pat. Abia apoi, și-a ținut fiica în brațe. „A fost copleșitor. Emoția a fost enormă. Iar când am văzut-o pe pieptul soțului meu, în contact piele pe piele, nu voi uita niciodată acel moment.”

Lecțiile unei nașteri active

Holly are câteva sfaturi concrete pentru viitoarele mame: „Alegeți-vă gustările cu grijă! Aveam gura uscată și batoanele cu cereale au fost groaznice. Acadelele sau înghețata au fost mult mai bune.” Și cel mai important: „Rămâneți active cât puteți și aveți încredere că trupul vostru știe ce are de făcut.”

Pentru Holly, nașterea activă a fost mai mult decât o alegere medicală – a fost un mod de a rămâne conectată cu sine, într-un moment în care totul se schimbă.

Tradus și adaptat după Birth Diaries: ‘I Chose To Have An Active Birth – This Is What That Means’