24 Martie 2026
Există un moment despre care societatea vorbește aproape mitologic: clipa în care mama își vede copilul pentru prima dată. În povești, în filme, în reclame, acel moment este descris ca o explozie instantanee de iubire absolută. „Instinctul matern” ar trebui să se aprindă imediat, ca un întrerupător. Dar realitatea, în cabinetul medicilor și al psihologilor, arată adesea altfel. Unele femei simt iubirea imediat. Altele simt oboseală, confuzie sau chiar o formă de distanță emoțională. Și, poate surprinzător pentru mulți, acest lucru este perfect normal.
Pentru multe mame, adevăratul instinct matern nu apare într-o clipă dramatică. Se construiește încet, zi după zi, prin contact, experiență și adaptare. Iar știința confirmă acest lucru.
Când oamenii vorbesc despre instinct matern, se referă de obicei la o combinație de emoții, comportamente și reacții biologice care determină o mamă să își protejeze și să își îngrijească copilul.
Din punct de vedere științific însă, lucrurile sunt mai nuanțate.
Cercetătorii descriu acest fenomen mai degrabă ca un proces de atașament, nu ca un reflex instantaneu. Atașamentul este o relație emoțională care se dezvoltă în timp între părinte și copil.
Psihologul britanic John Bowlby, pionier al teoriei atașamentului, a explicat încă din anii 1950 că relația dintre părinte și copil se formează prin interacțiuni repetate: contact, îngrijire, răspuns la nevoile copilului. Cu alte cuvinte, iubirea parentală este și biologică, dar și relațională. Asta înseamnă că dacă o mamă nu simte imediat „explozia de iubire” despre care a auzit toată viața, nu înseamnă că ceva este în neregulă.
Societatea are o poveste preferată: mama care își vede copilul și plânge de fericire.
Problema este că această poveste a devenit o normă socială, iar multe femei se simt vinovate dacă experiența lor nu arată la fel.
Un studiu publicat în jurnalul Birth (2018), care a analizat experiențele a peste 800 de mame, a arătat că aproximativ 20–25% dintre femei nu simt o legătură emoțională puternică imediat după naștere.
Pentru unele mame, atașamentul apare după câteva zile. Pentru altele, după câteva săptămâni. Și toate aceste variante sunt considerate normale din punct de vedere psihologic.
De fapt, medicii spun adesea că presiunea socială poate face mai mult rău decât bine. Dacă o mamă crede că „ar trebui” să simtă ceva ce nu simte încă, apar anxietatea și vinovăția.
Una dintre cele mai fascinante descoperiri din neuroștiință este că creierul unei mame se schimbă fizic după naștere.
Aceste schimbări sunt influențate de hormoni precum:
Oxitocina, de exemplu, crește în timpul nașterii și al contactului piele pe piele. Ea ajută la formarea legăturii emoționale.
Dar există o nuanță importantă: aceste mecanisme se consolidează prin repetare.
Contactul cu copilul, alăptarea, mirosul bebelușului, privirea ochi în ochi – toate acestea stimulează treptat sistemul de atașament din creier.
Asta explică de ce, pentru multe mame, legătura devine mai puternică în primele săptămâni și luni, nu neapărat în prima oră.
Un aspect despre care se vorbește prea puțin este epuizarea fizică.
Nașterea este un proces medical intens. Uneori durează 12, 18 sau chiar 24 de ore. După aceea, corpul trece prin schimbări hormonale majore.
La acestea se adaugă:
În aceste condiții, creierul este orientat spre supraviețuire, nu spre emoții intense.
Unele mame descriu primele ore după naștere astfel: „Știam că e copilul meu, dar eram prea obosită ca să simt ceva puternic.”
Din punct de vedere neurologic, acest lucru este complet logic.
Un alt factor important este fluctuația hormonală. După naștere, nivelul de estrogen și de progesteron scade brusc. Această schimbare hormonală este una dintre cele mai rapide din medicina umană.
Rezultatul poate fi baby blues, care afectează aproximativ 50–80% dintre mame, conform American College of Obstetricians and Gynecologists.
Simptomele includ:
Aceste simptome apar de obicei în primele zile și dispar în una-două săptămâni.
În aproximativ 10–15% dintre cazuri, însă, poate apărea depresia postpartum, o condiție medicală serioasă care necesită sprijin profesional.
Important de reținut: lipsa sentimentului instantaneu de „instinct matern” nu înseamnă automat depresie. Dar dacă persistă împreună cu tristețe intensă, lipsă de energie sau sentiment de inutilitate, este bine să se discute cu un medic sau psiholog.
Există o idee foarte frumoasă în psihologia dezvoltării: iubirea parentală se construiește în micro-momente.
Nu în gesturi spectaculoase, ci în lucruri simple:
Psihologul pediatru Daniel Stern descria aceste momente ca „dansul relațional” dintre mamă și copil.
În fiecare zi, creierul ambilor se adaptează unul la celălalt.
De aceea, unele mame spun după câteva luni: „Nu știu exact când s-a întâmplat, dar la un moment dat am realizat că nu mi-aș putea imagina viața fără el.”

Un detaliu interesant din sociologie și neurobiologie este că și tații dezvoltă schimbări cerebrale după nașterea copilului.
Studii realizate la Universitatea Bar-Ilan din Israel au arătat că implicarea activă a taților în îngrijirea copilului duce la modificări ale activității cerebrale similare cu cele observate la mame.
Cu alte cuvinte, atașamentul parental nu este doar un instinct. Este și un proces de relaționare.
În majoritatea cazurilor, atașamentul apare natural în primele săptămâni sau luni.
Totuși, este bine să se discute cu un specialist dacă apar:
Aceste simptome pot indica depresie postpartum sau anxietate postpartum, ambele tratabile.
Sprijinul psihologic și medical poate face o diferență enormă.
Iubirea parentală nu este un examen pe care îl dai în prima oră după naștere. Este o relație care crește. Uneori începe cu o emoție puternică. Alteori începe cu responsabilitate, grijă și curiozitate. Iar emoția profundă vine mai târziu. Și asta este perfect normal.
Mitul instinctului matern instantaneu este una dintre cele mai persistente idei despre maternitate. Dar știința și psihologia arată clar că realitatea este mult mai complexă.
Pentru multe femei, legătura cu copilul apare treptat. Prin contact, prin grijă, prin nopți nedormite și prin momente mici care se adună într-o relație profundă.
Dacă ești mamă și nu ai simțit imediat acel val de iubire despre care ai auzit atât de des, nu ești singura. Și nu este nimic greșit la tine.
Instinctul matern nu este un buton. Este o poveste care începe încet și devine, în timp, una dintre cele mai puternice relații din viața unui om. Iar uneori, cele mai frumoase povești sunt cele care cresc încet.
Nu. Studiile arată că aproximativ 20–25% dintre mame nu simt o legătură emoțională puternică imediat după naștere. Atașamentul se poate dezvolta treptat în primele săptămâni sau luni.
Da. Oboseala, schimbările hormonale și stresul adaptării pot influența emoțiile inițiale. Pentru multe mame, iubirea profundă apare în timp.
Procesul poate dura de la câteva zile până la câteva luni. Interacțiunile zilnice, contactul fizic și îngrijirea copilului stimulează formarea atașamentului.
Nu neapărat. Totuși, dacă este însoțită de tristețe persistentă, anxietate severă sau lipsa interesului față de copil, este importantă consultarea unui specialist.
Da. Atașamentul parental este influențat de experiență, contact emoțional și interacțiuni repetate cu copilul.
Surse:
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.