De ce nu le spun mamelor prietene cu mine că bebelușul meu doarme tun toată noaptea

„Ascund faptul că bebelușul meu doarme tun toată noaptea”, susține o mamă. Se pare că femeia se simte nevoită să își mintă prietenele mame atunci când, printre discuțiile lor, apare și cea legată de somn. Afirmația aceasta pare un pic ciudată la prima vedere. De ce să nu le spui celorlalte mame că ai un copil care doarme bine? Ce te determină, oare, să ascunzi acest lucru? Răspunsul este surprinzător, iar dacă stai puțin să îl analizezi îți dai seama că această mamă are un bun motiv pentru care face ceea ce face.

„Nu spun adevărul, că bebelușul meu doarme bine, pentru că…”

Ca mamă, conversațiile pe care le am cu prietenii care au copii sunt foarte diferite de cele purtate cu prietenii care nu sunt părinți. Dar singura întrebare care pare să apară mereu când vorbesc cu prietenele mele mame este: „Cum doarme bebelușul tău?”. Și urăsc această întrebare. Nu pentru că avem probleme cu somnul fiului meu, ci pentru că sunt nevoită să mint. Ascund adevărul, că bebelușul meu doarme bine, pentru că nu vreau să fiu „acea mamă” care își laudă copilul. Nu mă înțelegeți greșit, bebelușul meu nu a dormit bine încă de la început.

Când s-a născut Noah, am fost norocoasă că dormea bine noaptea. Mie și soțului meu nu ne venea să credem că în prima noapte la maternitate s-a trezit o singură dată pentru a fi alăptat. M-am gândit că ceva putea să nu fie în regulă, dar, din fericire, copilul nostru era doar mulțumit și somnoros.

Și deși de atunci în general a dormit bine noaptea, zilele au fost foarte dificile la început. Am avut de-a face cu toate problemele legate de somn în timpul zilei: neliniștea, puiul de somn și legănatul. După o lună de somn doar cu contact, timp în care părul meu nespălat a început să își formeze propriile codițe, am decis să implementăm o rutină. Aceasta mi-a salvat viața. Se numea Cum să ne salvăm somnul, de Tizzi Hall.

A fost nevoie de ceva timp, dar pe când Noah avea în jur de trei luni, deja dormea tun. Fantastic. Sunt atât de mândră de mine pentru acest lucru. Sunt mândră că am reușit să fac ceva pentru a mă asigura că Noah se odihnește bine și este un copil fericit.

În fiecare seară, la ora 7, îl pun pe Noah în pătuț, îi urez noapte bună, iar el adoarme. Este uimitor.

Nu decurge totul bine în fiecare seară, mai sunt și întreruperi, precum vreo boală sau schimbări legate de creștere, dar în 95% din cazuri, zilele și nopțile noastre sunt ușoare.

Pe măsură ce scriu aceste lucruri, simt că sunt judecată de alți părinți pentru decizia mea de a face sleep train cu copilul. Pot să-mi imaginez oamenii dându-și ochii peste cap și gândindu-se că mă laud fiindcă am un copil odihnit.

Pot să îmi imaginez invidia pe care o simt unii părinți care se confruntă cu regresia somnului sau care nu s-au mai bucurat de un somn neîntrerupt dinainte ca bebelușul să vină pe lume.

Și tocmai de aceea nu vorbesc despre subiectul ăsta. Păstrez pentru mine mândria și bucuria pe care le simt.

Dacă sunt întrebată despre cum doarme copilul meu, spun doar că totul este în regulă și că ne descurcăm. Prea puțin știu oamenii despre drumul pe care mergem deja de peste șase luni.

Și da, o parte din mine se teme că acest lucru se poate termina oricând și nu va mai dormi bine bebelușul, dar acum mă bucur de odihna de care am parte.

În mod interesant, un studiu realizat de Cubo Ai a scos la iveală faptul că 40% din părinți susțin că mint în legătură cu obiceiurile de somn ale copiilor lor pentru a nu fi judecați. Când am citit asta, mi-am spus „Wow, nu sunt singura care face acest lucru!”, dar ceva era diferit. Acești părinți mint dintr-un motiv opus motivului meu. Simt că vor fi judecați pentru că bebelușul lor nu doarme în timpul nopții.

Deci noi, cei care avem bebeluși care dorm bine, mințim și spunem că nu dorm bine, iar cei care au bebeluși care nu sunt buni prieteni cu somnul mint și spun că de fapt sunt? Nu este aceasta o dovadă a faptului că noi, ca părinți, ne simțim judecați indiferent de modul în care se comportă copilul nostru? Se pare că în acest joc al părinților nu există câștigători.

Deci, fie că minți dintr-un motiv sau altul, cu toții contribuim la un lucru: ascundem realitatea vieții de părinte. Ar trebui să nu mai face asta deoarece, așa cum spune comediana și credibila mamă a doi copii, Ali Wong, „am suferit destul”.

Așa că, această confesiune reprezintă modul prin care o să fiu mai sinceră în legătură cu faptul că bebelușul meu doarme bine. Cine știe, dacă vorbesc mai mult despre subiect poate ajut altă mamă sau poate fac pe cineva să se simtă mai puțin vinovat pentru faptul că a implementat o rutină pentru bebeluș.

Sau poate că o să îi facă pe alții să ne urască pe mine și pe bebelușul meu care doarme, dar presupun că așa este când ești părinte.

Această mamă a avut curajul să vorbească despre un lucru tare delicat: faptul că toți părinții (sau mulți) judecă și sunt judecați. Pentru orice. Pentru că al lor copil doarme sau pentru că, din contră, nu doarme. Pentru că au o rutină de somn sau pentru că nu au. Așa este viața de părinte, spune tânăra mamă la sfârșitul confesiunii, și nu avem cum să nu fim de acord cu ea.

Evident, fiecare părinte își crește copilul așa cum știe și cum poate mai bine. Unora le este mai greu cu somnul, cu alăptatul și cu multe alte aspecte, altora poate le este un pic mai ușor. Dar ce bine ar fi dacă în loc să ne fie teamă să vorbim despre lucrurile bune și mai puțin bune, am discuta despre tot ce înseamnă să fii părinte. Și nu ne-ar mai fi teamă de critici, de modul în care vom fi percepuți de ceilalți, ci am găsi înțelegere, sprijin, empatie.

Ce bine ar fi să spunem „Da, bebelușul meu doarme tun toată noaptea” sau, din contră, „Bebelușul meu doarme puțin, are un somn întrerupt, iar eu nu știu ce să fac. Aveți vreo idee? Vreun sfat? Poate e ceva ce voi ați încercat și a funcționat, iar eu nu m-am gândit la asta”, a mai scris mama, Nikolina Koevska Kharoufeh pentru https://honey.nine.com.au/.

Mamele, și părinții în general, au nevoie să îi simtă pe ceilalți aproape, nu ar trebui să se teamă de faptul că ar putea fi judecate pentru orice, pentru bucuriile și reușitele lor, dar și pentru greu prin care trec și pentru că nu știu cum să gestioneze anumite etape, schimbări sau alte aspecte ale vieții cu un copil.

De ce trebuie să simți nevoia să nu spui „bebelușul meu doarme bine toată noaptea”, fiindcă imediat îți imaginezi cum alți părinți te judecă, își dau ochii peste cap sau chiar te urăsc pentru că ai făcut ceva pentru tine și pentru copilul tău, astfel încât să fiți odihniți?

Tradus și adaptat după https://honey.nine.com.au/parenting/i-lie-about-my-baby-being-a-great-sleeper-to-other-mums/85fb0349-d12c-4eff-b69d-01157ee8c147.