Din ce cauze mureau mamele la nastere in trecut

29 Octombrie 2015

de Irina Olteanu

Desi sarcina, respectiv procesul nasterii decurg in acelasi mod in prezent ca si in trecut, rata mortalitatii materne la momentul nasterii atingea niste proportii terifiante. Fie ca urmare a precaritatii conditiilor de igiena, fie a infectiilor asociate nasterii, un moment de altfel placut pentru orice femeie se transformase intr-o reala cauza de deces. Din ce cauze mureau mamele la nastere in trecut veti afla in continuare.

Despre evolutia procesului nasterii

Modul in care a evoluat tehnologia, sistemul de sanatate si cercetarea medicala se presupun a influenta nasterea fiziologica naturala. In trecut mamele fie nasteau singure acasa, bazandu-se doar pe propriile cunostinte si puteri dat, fiind faptul ca nu aveau in general acces la ingrijire medicala si spitale, fie cu ajutorul moaselor, dar in conditii de igiena precare. Interventia medicilor in procesul nasterii a survenit destul de tarziu; in secolul 19 marea majoritate a nasterilor aveau loc acasa si erau asistate de moase care dobandeau experienta doar prin practica. Femeile ajungeau sa nasca cate cinci-zece copii in total. Chiar si in 1900, mai mult de 90% din nasteri se intamplau acasa, abia spre finalul secolului nasterea fiind definita drept un eveniment medical si directionata catre spital. Cu toate avantajele de care dispune domeniul obstetricii din prezent, Statele Unite ale Americii prezinta in continuare cea mai ridicata rata de deces matern si neonatal din randul tarilor dezvoltate.

1216Babies1

Din ce cauze mureau mamele la nastere in trecut

1. Lipsa unei asistente medicale specializate

Persoanele care participau la un nastere erau bineinteles gravida, rudele de sex feminin si de obicei o moasa. Aceasta din urma ii oferea gravidei sfaturi cu privire la ingrijirea prenatala si nutritie, pregatind-o pentru travaliu, dar si pentru viitorul rol de mama. Nasterea era privita drept un ritual de trecere, la care nu participau barbati, nici macar chirurgi, cu exceptia cazului in care surveneau complicatii medicale. Abia in perioada anilor 1700 accesul moaselor de sex masculin (erau in general chirurgi-barbieri care beneficiau de o instruirea rapida in obstetrica inainte de nastere) a inceput sa fie permis in timpul travaliului; cu timpul ei au dobandit experienta si au inceput sa inteleaga faptul ca interventiile cauzau mai multe probleme decat rezolvau. Ingrijirea prenatala, dietele de repaus alimentar si extragerea de sange (procedura cu scop terapeutic) erau menite a asigura un bebelus de dimensiune mica si o nastere usoara, insa gravidele ajungeau sa se simta slabite cand intrau in travaliu. Iar daca survenea un travaliu indelungat, aparea epuizare suplimentara, iar femeile nu mai puteau face fata complicatiilor, infectiilor sau hemoragiei. Moasele barbati apelau la diverse instrumente pentru a usura nasterea si a scurta travaliul, insa copiii si mamele ramaneau cu leziuni permanente si chiar decedau ca urmare a pierderii de sange sau a infectarii (igiena nu era considerata o problema).

2. Febra puerperala

Era o afectiune care survenea destul de des la femeile care nasteau; aparea in decurs de cateva zile, iar ca simptome includea durere de stomac, febra si slabiciune cu evolutie rapida. Nu se intelegeau motivele pentru aparitia sa (erau luate in considerare aerul, frigul, ventilatia slaba, vaporii sau tendintele de putrefactie), insa a constituit unul dintre principalii ucigasi ai mamelor in Europa si America timp de mai multe generatii. Alexander Gordon a fost primul care a emis ideea ca boala era raspandita de la un pacient la altul, iar in anii 1800 un medic ungur pe nume Ignaz Semmelweis a facut legatura intre aceasta afectiune si medici; atunci cand medicii realizau autopsii si apoi asistau la nasteri fara a se spala pe maini si a-si schimba hainele aparea febra puerperala. Medicii insa s-au considerat blamati pe nedrept si au continuat sa-si practice meseria ca si in trecut, fara a tine cont de indicatiile de sanitarizare; procentul de femei care a decedat in urma nasterii in maternitate a atins proportii epidemice in unele perioade, respectiv de 80-100%. Abia dupa jumatate de secol, s-a reusit modificarea principiilor medicale, in 1842 Thomas Watson recomandand ca medicii si asistentii medicali sa-si spele mainile si sa foloseasca dezinfectant intre pacienti, iar in 1884 fiind adoptata teoria microbiana a bolilor contagioase.

url

3. Travaliu obstructionat

Aceasta a constituit o problema specifica secolului 17 cand in Europa migratia de la mediul rural la urban era ridicata. Oamenii stateau mai mult in case si alimentatia nu era la fel de variata ca cea de la tara, aparand o crestere in deficienta de vitamina D, respectiv rahitism in orasele industrializate. Un aspect interesant este ca rahitismul cauza diformitati pelviene (alaturi de purtarea corsetului in adolescenta) si in consecinta afecta femeile gravide la care travaliul dura chiar mai multe zile. Pozitia acceptata era cea intinsa pe spate si femeilor li se interzicea sa bea sau sa manance, ele trecand peste nastere efectiv epuizate. Metodele de gestionare a travaliului obstructionat erau barbare si presupuneau spargerea craniului bebelusului/extragerea copilului cu carlige sau spargerea osului pelvian al mamei pentru a salva viata copilului. Chiar si cand se utiliza forcepsul, acesta era plat si putea prinde doar capul copilului care se afla pozitionat jos in canalul vaginal pentru mamele cu pelvis normal. Cezarienele erau rareori efectuate, iar daca mama avea noroc si supravietuia, urma sa decedeze ulterior din cauza unei hemoragii sau a unei infectii.

4. Hemoragia postpartum

Este vorba de sangerarea in cantitati abundente dupa nastere care a reprezentat un alt motiv pentru care isi pierdeau viata mamele la nastere in trecut. Femeile care reuseau sa treaca cu bine peste nastere ajungeau sa decedeze dupa pierderea sangelui si socul hemoragic asociat. Nu se puteau face prea multe pentru a opri sangerarea, eventual se imbiba uterul cu bucati de panza inmuiate in vin sau alti astringenti, se aplicau comprese incalzite sau se administrau tonice din plante. In anul 1817 printesa Charlotte de Wales a decedat ca urmare a unei hemoragii masive dupa un travaliu de 50 ore. In urma acestui eveniment nefericit, un medic britanic a reusit sa transfuzeze sange unei paciente cu hemoragie la nastere. Aceasta solutie alaturi de utilizarea cornului de secara (extract din ciuperci) a ameliorat rata de deces.

In prezent se cunosc multe dintre motivele medicale si modalitatea corecta de interventie in fiecare caz, dar desi se observa o scadere semnificativa in morbiditatea si mortalitatea materna, in acelasi timp poate fi remarcata si o crestere in utilizarea regulata a interventiilor din domeniul obstetricii.

Surse:

www.bellybelly.com.au; http://mentalfloss.com; www.mothering.com; http://classroom.synonym.com

Menu

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close