Expunerea copiilor la ecrane – cât de dăunătoare este în primii ani de viață?

Expunerea copiilor la ecrane este un subiect tot mai prezent în discuțiile dintre părinți, experți și educatori, pe măsură ce tehnologia devine o constantă în viața de zi cu zi, chiar și pentru cei mai mici membri ai familiei.

Un articol publicat de HuffPost aduce în prim-plan opiniile a doi pediatri specializați în dezvoltarea copilului. Mesajul lor este clar: în primii ani de viață, timpul petrecut în fața ecranelor trebuie redus la minimum sau eliminat complet.

Ce spun experții despre expunerea copiilor la ecrane

Recomandarea Academiei Americane de Pediatrie este fermă: fără ecrane până la vârsta de 18 luni, cu excepția apelurilor video. Dr. Sean McKenna, pediatru la Children’s Hospital of Richmond (VCU), explică: „În primii doi ani ai vieții, creierul nostru se dezvoltă cu o viteză incredibilă. Schimbările care au loc în această perioadă nu se mai repetă niciodată”.

Dr. Fadiyla Dopwell, pediatru specializat în dezvoltare comportamentală, adaugă: „Copiii nu învață eficient din imagini bidimensionale. Creierul lor are nevoie de interacțiune, mișcare, joacă și răspunsuri emoționale reale”.

Studiile susțin aceste afirmații. De exemplu, un studiu publicat în Frontiers in Psychology a arătat că timpul petrecut în fața ecranelor la vârsta de 2 ani este asociat cu o scădere a funcțiilor executive (capacitatea de a planifica, de a se concentra și de a se autoregla) la vârsta de 3 ani.

Este permis un pic de ecran? Realismul parental

Chiar dacă teoria e clară, practica e altceva. Ambii experți recunosc că în viața reală este imposibil să evităm complet expunerea copiilor la ecrane. Dacă bebelușul este expus ocazional la un video sau la un episod dintr-un desen animat, nu este un motiv de panică – cu condiția ca părintele să fie prezent și implicat.

„Ideal ar fi să ne limităm la episoade de 15 minute, urmate de 15 minute de interacțiune reală, fără ecran”, spune McKenna. El propune un maxim zilnic de 30 de minute, împărțit în două sesiuni scurte. Mai mult, conținutul trebuie să fie potrivit vârstei și să stimuleze interactivitatea. Dacă bebelușul dansează, răspunde sau reacționează, e un semn bun.

Pe de altă parte, Dr. Dopwell avertizează că televizoarele pornite în fundal, chiar și când copilul nu pare atent, pot stimula excesiv sistemul nervos. „Zgomotul constant influențează capacitatea copilului de a se relaxa și a se conecta la lumea reală.”

Ce faci dacă expunerea copiilor la ecrane a început devreme?

Mulți părinți se întreabă: dacă bebelușul meu a fost deja expus la ecrane sub vârsta de 18 luni, e prea târziu? Răspunsul e reconfortant. „Creierul copiilor e maleabil. Nu vorbim despre daune ireversibile”, spune Dopwell. McKenna completează: „Nu e niciodată prea târziu să faci schimbări.”

Soluția recomandată este reducerea treptată. Dacă un copil e obișnuit să se uite 30 de minute la TV, scădeți treptat timpul cu 5–10 minute, observând reacția. În același timp, părinții ar trebui să încerce să recreeze, în activități reale, ceea ce le plăcea copiilor la acel conținut video.

Expunerea copiilor la ecrane nu este un „interzis absolut”, dar nici un teren neutru. În primii ani de viață, creierul are nevoie de interacțiuni umane, jocuri senzoriale și prezență emoțională, nu de imagini și sunete artificiale. Soluția este echilibrul: limite clare, conținut adecvat și, mai presus de toate, implicarea părintelui în fiecare moment petrecut împreună, fie el online sau offline.

Surse:

• https://www.huffingtonpost.co.uk/entry/what-experts-think-about-screen-time-for-babies_uk_67d2be2ae4b0554ff89b8bc7
• https://www.theguardian.com/australia-news/2024/mar/04/does-children-toddlers-kids-watching-tv-impact-development-learning