Fren la bebeluși – lingual sau labial: De la diagnostic la tratament fără panică

Fren la bebeluși – fie că este vorba de cel lingual (sub limbă) sau de cel labial (sub buză) – este un subiect care aduce adesea multă îngrijorare și confuzie în rândul părinților, dar este esențial să știi că nu este o situație de panică și poate fi gestionată eficient. Știm cât de copleșitor poate fi să observi că micuțul tău se luptă în timpul alăptării sau că are dificultăți cu anumite mișcări orale. De aceea, ne dorim să îți oferim o perspectivă clară și liniștitoare asupra frenului. Să înțelegi ce este exact acest țesut, cum ar trebui să se dezvolte în mod normal și, mai ales, când devine o problemă care necesită atenție este primul pas către o soluție.

Vei vedea că simptomele se manifestă adesea subtil – de la un simplu sunet de pocnit în timpul suptului, până la durere la nivelul mamelonului sau o creștere lentă în greutate a bebelușului. Mai mult, pe măsură ce bebelușul crește, un fren restrictiv poate influența dezvoltarea vorbirii și alinierea dinților. Este important să știi că nu trebuie să treci singură prin acest proces. Specialiști precum consultanții în alăptare, dentiștii pediatri și medicii ORL sunt gata să te ajute cu o evaluare precisă. Te vom ghida prin diferențele dintre frenul lingual și cel labial și îți vom explica de ce, deși nu se poate preveni, este crucial să știi că intervenția este adesea minim invazivă și poate schimba radical experiența de hrănire și calitatea vieții copilului tău.

Ce este frenul la bebeluși?

Un fren la bebeluși este o bucată normală și subțire de țesut (membrană mucoasă) care conectează limba de podeaua gurii (fren lingual) sau buza superioară de gingii (fren labial). Atunci când este prea scurt, gros sau strâns, frenul restricționează mișcarea și poate afecta hrănirea (atașarea la sân, suptul) sau, mai rar, vorbirea. Totuși, mulți bebeluși cu variații ale frenului se hrănesc bine, în timp ce frenul labial poate fi uneori legat de cariile dentare viitoare, dacă igiena nu este menținută.

Frenul lingual: sub limbă

Despre frenul lingual. Un fren lingual scurt sau gros restricționează mișcarea limbii, determinând uneori o formă de inimă sau de V când limba este scoasă, ceea ce afectează atașarea și hrănirea.

Fren labial: între buză și gingie

Despre frenul labial. Un fren labial proeminent care conectează buza superioară de gingii poate interfera cu mișcarea buzei, putând cauza o atașare slabă la sân, sesiuni de hrănire prelungite sau scurgerea laptelui.

Rolul lor în mișcarea limbii și buzelor

Scopul principal al frenurilor din gura bebelușului este de a stabiliza și de a oferi suport buzelor și limbii. Fără frenuri, sarcinile cotidiene precum mestecatul și vorbitul ar fi dificile.

Câte frenuri există în gură?

Majoritatea oamenilor au mai multe frenuri orale. Cele mai proeminente sunt:

• Frenul lingual – sub limbă.
• Frenul labial – deasupra celor doi dinți frontali superiori.
• Frenul labial – sub cei doi dinți frontali inferiori.

Există și frenuri bucale mai mici care se întind până în spate pe ambele părți ale gurii. Acestea susțin și oferă structură obrajilor și buzelor.

Cum îți dai seama că bebelușul are un fren problematic?

Un fren la bebeluși problematic (lingual sau labial) se manifestă prin dificultăți de hrănire (atașare slabă, zgomote de pocnit, hrăniri lungi, mameloane dureroase pentru mamă, gaze, creștere slabă în greutate) și mișcare limitată a limbii/buzei (nu poate scoate limba/nu o poate mișca lateral, mestecă mamelonul), ducând la agitație, colici și creștere lentă în greutate. Semnele ulterioare includ probleme de vorbire sau respirație pe gură, pe măsură ce bebelușul crește.

Semne la alăptare: dificultăți de atașare, durere la sân, scurgeri de lapte

• Atașare slabă: Bebelușul alunecă de pe mamelon sau se luptă să rămână atașat.
• Zgomote de pocnit: Un sunet de pocnit în timpul hrănirii indică o etanșare slabă.
• Durere la mamă: Mameloane dureroase, crăpate sau ciupite după hrănire.
• Comportamentul bebelușului: Agitat, cu gaze, colici, adoarme repede, dar se hrănește din nou curând sau mestecă mamelonul în loc să sugă.
• Durata hrănirii: Hrănirile durează foarte mult, dar bebelușul pare nesatisfăcut.
• Creștere slabă în greutate: Incapacitatea de a transfera lapte eficient.

Semne de mișcare limitată a limbii (Fren lingual):

• Dificultate în a ridica limba la nivelul palatului sau de a o mișca lateral.
• Incapacitatea de a scoate limba dincolo de buze.

Semne de mișcare limitată a buzei (Fren labial):

• Buza superioară pare evazată sau nu se răsfrânge bine în timpul hrănirii.
• Un spațiu vizibil între cei doi dinți frontali superiori (la bebelușii/copiii mai mari).

Semne fizice: limbă în formă de inimă, buza superioară nu se ridică complet

Frenul problematic poate face ca limba bebelușului să aibă formă de inimă, deoarece frenul este prin aproape de vârf, sau ca buza superioară să nu se ridice complet.

Probleme ulterioare: vorbire, masticație, dentiție

• Probleme de vorbire: Dificultate cu sunetele precum ‘r’, ‘l’, ‘t’, ‘d’, ‘s’.
• Respirație pe gură: Dificultate în a ține gura închisă.
• Dificultăți de alimentație: Sufocare, reflex de vomă sau agitație cu alimentele solide.

Dacă observi aceste semne, consultă un dentist pediatru, un consultant în alăptare sau un pediatru pentru a obține o evaluare pentru fren la bebeluși (lingual sau labial).

Frenul lingual vs. frenul labial: diferențe și impact

Conectează limba la podeaua gurii, afectând vorbirea, înghițirea și alimentația (fren lingual), în timp ce frenul labial conectează buzele la gingii (superioare și inferioare), afectând în primul rând spațierea dentară (spații, expunerea rădăcinii) și igiena, deși ambele frenuri normale stabilizează țesuturile orale.

Frenul lingual

• Localizare: Partea inferioară a limbii până la podeaua gurii.
• Funcție: Permite mișcarea limbii.
• Probleme: Restricționează ridicarea limbii, afectând atașarea la alăptare, claritatea vorbirii (fonația), înghițirea și, uneori, ducând la apnee în somn sau dificultăți de alimentație la adulți.

Frenul labial

• Localizare: Conectează buzele (superioară și inferioară) la țesutul gingival, în special între dinții frontali (maxilari/mandibulari).
• Funcție: Stabilizează buzele.
• Probleme: Un fren proeminent sau strâns poate cauza spații (diastemă) între dinții frontali, poate interfera cu erupția corectă a dinților și poate crea probleme de igienă dentară.

Diferențe cheie și impact

• Zona afectată: afectează funcția limbii (vorbire/alimentație); afectează atașarea buzei la gingii (spațierea dentară/igiena).
• Simptome: cauzează atașare slabă/vorbire deficitară; cauzează spații între dinții frontali/expunerea rădăcinilor.
• Tratament: Ambele pot fi tratate cu o frenectomie sau frenotomie, o procedură minoră pentru a elibera țesutul strâns, îmbunătățind funcția.

În esență, deși ambele sunt părți normale ale anatomiei orale, formele lor restrictive (frenuri) afectează funcții diferite, frenul lingual împiedicând mobilitatea limbii, iar frenul labial impactând alinierea dentară și igiena.

Când este nevoie de intervenție?

Dificultăți de alimentație și alăptare

Atunci când un bebeluș are probleme legate de frenul lingual, ceea ce ar trebui să fie un act de alăptare fără efort și reconfortant poate deveni plin de dificultate. Această afecțiune împiedică sugarul să se atașeze corect, ceea ce l-ar putea determina să mestece mai degrabă decât să sugă; acest lucru nu numai că face alăptarea dureroasă, dar nu este în regulă nici pentru copil.

Pentru o alăptare eficientă, un sugar trebuie să fie capabil să își poziționeze corect limba. Un fren lingual împiedică această mișcare. În consecință, bebelușii se pot lupta să consume lapte adecvat pentru o nutriție corespunzătoare care să susțină creșterea și sănătatea. I

Depistarea timpurie a acestor simptome, urmată de intervenție, cum ar fi o frenectomie, poate îmbunătăți semnificativ capacitatea bebelușului de a se hrăni.

Tulburări de vorbire

Problemele legate de frenul lingual pot crea bariere substanțiale ce pot lăsa părinții confuzi și neajutorați.

Copiii cu fren lingual problematic întâmpină în mod obișnuit dificultăți în producerea sunetelor fonetice specifice, cum ar fi ‘t’, ‘d’, ‘l’ și ‘r’. Această limitare îi împiedică să își spese limba de palat sau să o extindă complet, ceea ce poate obstrucționa enunțarea clară și poate duce la o tulburare de vorbire.

Astfel de provocări în articularea clară a anumitor sunete ar putea declanșa sentimente de supărare, precum și probleme cu stima de sine în rândul acestor copii. Tulburările de vorbire provocate de frenul lingual ar putea influența negativ interacțiunile cu ceilalți și realizările educaționale. Corectarea promptă a unui fren lingual prin proceduri precum frenectomia poate facilita în mod notabil mișcarea completă a limbii, ajutând mult dezvoltarea vorbirii.

În urma acestei proceduri, unii copii pot vedea îmbunătățiri suplimentare în abilitățile de vorbire prin implicarea în terapii concepute pentru reabilitarea vorbirii.

Respirația pe gură

Respirația pe gură mai degrabă decât pe nas poate fi un indiciu al unor probleme de sănătate mai profunde, cum ar fi un fren lingual problematic. Copiii dezvoltă uneori acest obicei atunci când limba lor nu are suficient spațiu pentru a sta corect în partea de sus a gurii din cauza subdezvoltării palatului sau din cauza faptului că țesutul conjunctiv scurt restricționează poziționarea inferioară a limbii.

O astfel de respirație obișnuită pe gură poate precipita diverse probleme de sănătate dentară, inclusiv o creștere a uscăciunii în cavitatea bucală, care crește riscul de carii dentare și alte probleme conexe. De asemenea, ar putea sugera dificultăți în alimentație și ar putea juca un rol în dezvoltarea apneei în somn. S-a observat că dependența cronică de respirația bazată pe gură exercită presiune asupra gingiilor, ceea ce poate duce la probleme de spațiere între dinții frontali superiori și poate induce alinierea greșită în altă parte.

Prin proceduri precum frenectomia, unde țesuturile problematice sunt modificate chirurgical sau îndepărtate, se poate remedia adesea respirația obișnuită pe gură – îmbunătățind astfel fluxul de aer nazal, în timp ce se consolidează funcțiile orale generale pentru a menține dinții sănătoși, dar și gingiile copilului.

Spațiu între dinții frontali superiori

Un spațiu semnificativ între dinții frontali superiori nu numai că poate afecta aspectul, dar ar putea semnala prezența unui fren labial. Atunci când este prea strâns, poate împiedica mobilitatea buzei superioare și poate juca un rol în crearea problemelor de spațiere între acești dinți. O astfel de restricție ar putea provoca, de asemenea, o linie gingivală neregulată și ar putea contribui la alinierea greșită.

Deși spațiile dintre dinți sunt în mare măsură modelate de factori ereditari, ele pot fi exacerbate de un fren labial. Este important să te adresezi unui dentist pediatru pentru evaluare pentru a determina dacă intervenția, cum ar fi o frenectomie, este necesară.

Retragerea gingiilor

Un fren labial poate exercita o forță de tragere asupra țesutului gingival, care poate determina retragerea acestuia și poate crește șansele de a dezvolta boală gingivală. Această afecțiune este deosebit de îngrijorătoare pentru tineri, deoarece poate crește riscul de carii dentare alături de alte probleme de sănătate dentară.

Semnele care indică retragerea gingiilor implică dinți care par alungiți din cauza porțiunilor expuse cauzate de gingii care se retrag. În astfel de cazuri, este recomandată discuția cu un dentist pediatru. Tratamentul în timp util al unui fren labial ar putea preveni apariția acestor probleme de sănătate orală și ar putea ajuta la păstrarea gingiilor și a dinților robuști.

Neglijarea tratamentului pentru retragerea gingiilor ar putea culmina cu probleme dentare grave pe o perioadă extinsă, subliniind de ce acțiunea promptă și evaluarea expertă sunt cruciale atunci când te confrunți cu această problemă.

Evaluarea specialistului: pediatru, consultant în alăptare, ORL, stomatolog

O examinare cuprinzătoare de către un dentist pediatru este importantă pentru a stabili dacă copilul necesită o frenectomie. Dacă ai îngrijorări cu privire la un potențial fren la bebeluși (lingual sau labial), este important să obții o evaluare profesională. Dentistul pediatru va examina cu atenție lungimea, grosimea și punctul de atașare al frenului în timpul programării pentru a determina dacă este necesară efectuarea unei frenectomii.

Este benefic pentru părinți să recunoască indicatori precum dificultatea în alimentație, impedimentele de vorbire sau respirația obișnuită pe gură, care pot semnala probleme ce ar putea necesita atenție cu privire la sănătatea orală a copilului.

O evaluare timpurie ar putea deschide calea pentru o intervenție în timp util care evită complicațiile și contribuie pozitiv la îmbunătățirea nu numai a funcționalității orale, ci și a bunăstării generale a copilului.

Evaluarea consultantului în alăptare

Evaluarea unui consultant în alăptare cu privire la o frenectomie implică o evaluare cuprinzătoare a hrănirii atât înainte, cât și după procedură. Acesta evaluează anatomia orală pentru a determina dacă un fren lingual sau labial cauzează probleme de hrănire și oferă sprijin postoperator esențial și exerciții pentru a asigura rezultate bune.

Evaluarea ORL

O evaluare ORL pentru o frenectomie (eliberarea frenului lingual/labial) implică evaluarea anatomiei frenului (grosime, atașare) și impactul său asupra funcției de hrănire, vorbire, igienă orală, folosind anumite instrumente, adesea alături de terapeuți în alăptare/vorbire, pentru a determina dacă limitarea funcțională justifică procedura de eliberare, care se face cu foarfece sau laser pentru bebeluși sau copii/adulți mai mari atunci când funcția este afectată.

Ce presupune Evaluarea ORL

• Aflarea istoricului: Întrebări despre dificultățile de alăptare, creșterea în greutate (sugari), probleme de vorbire (articulare), probleme de alimentație sau preocupări dentare/de igienă orală.
• Examen fizic:
  • Fren lingual: Verificarea lungimii frenului, a punctelor de atașare, a tensiunii și a elevației/mișcării vârfului limbii.
  • Fren labial: Evaluarea mișcării buzei superioare și a potențialelor probleme dentare, cum ar fi spațiile dinților frontali superiori.
• Evaluare funcțională: Observarea hrănirii (coordonarea supt-înghițit-respirat) sau a vorbirii, utilizând instrumente standardizate pentru a nota anatomia și funcția.

Evaluarea dentistului

Dentistul evaluează problemele de mișcare a limbii/buzei (cum ar fi problemele de hrănire/vorbire) printr-un examen oral complet, istoricul pacientului și, uneori, teste specifice (cum ar fi limba la nas/palat) pentru a vedea dacă un fren strâns (lambou de țesut) necesită eliberare, ducând la un plan de tratament folosind metode precum lasere sau bisturie pentru o funcție orală mai bună.

Ce urmărește dentistul

• Funcția limbii/buzei: Capacitatea de a mișca limba liber (atingerea nasului/palatului), dacă sunt afectate vorbirea, hrănirea și igiena orală.
• Dificultăți de hrănire (sugari): Atașare slabă la sân, zgomote de pocnit, frustrare în timpul alăptării/hrănirii cu biberonul.
• Probleme de vorbire (copii mai mari/adulți): Bâlbâială sau dificultate în formarea sunetelor precum ‘T’, ‘D’, ‘L’, ‘TH’.
• Sănătatea orală: Spații între dinții frontali (diastemă) sau dificultate la curățare.

Procesul de Evaluare

• Istoricul pacientului: Discutarea simptomelor, a etapelor de hrănire/vorbire și a preocupărilor.
• Examen oral: Verificarea extraorală (în afara gurii) și intraorală (în interiorul gurii) a atașării frenului.
• Evaluare funcțională: Observarea razei de mișcare a limbii/buzei (de exemplu, ridicarea limbii la palat, extinderea dincolo de buze).
• Diagnostic și Plan: Dentistul determină dacă frenul este restrictiv și propune un plan de tratament, implicând adesea o abordare multidisciplinară.

Frenectomia: ce presupune, metode (laser vs. bisturiu), recuperare

Frenectomia este o procedură chirurgicală minoră de îndepărtare sau modificare a unui fren (un mic pliu de țesut) din gură pentru a aborda probleme precum frenul lingual (frenectomie linguală) sau fren labial. Metodele principale sunt utilizarea unui bisturiu tradițional sau a tehnologiei laser moderne, fiecare cu beneficii distincte și profiluri de recuperare.

Ce implică o Frenectomie

Procedura este în general rapidă, durând adesea doar câteva minute, și este efectuată de un dentist, chirurg oral sau un specialist precum un medic ORL.

• Diagnostic și pregătire: Un profesionist din domeniul sănătății va examina atașarea frenului și impactul acestuia asupra funcțiilor orale (hrănire, vorbire, sănătatea gingiilor).
• Anestezie: Se aplică un anestezic local pentru a amorți zona, asigurând confortul în timpul procedurii. Pentru sugari, un gel de amorțire topic poate fi suficient.
• Procedura: Frenul este tăiat, modificat sau îndepărtat pentru a crește raza de mișcare a limbii sau a buzei.
• Închidere și îngrijire ulterioară: De obicei, nu sunt necesare suturi cu metodele laser, dar pot fi utilizate suturi absorbabile cu tehnica bisturiului. Sunt furnizate instrucțiuni post-procedură pentru a ajuta la vindecare.

Metode: Laser vs. Bisturiu

Alegerea metodei impactează semnificativ experiența pacientului și recuperarea.

Caracteristică	Frenectomie cu laser	Frenectomie cu bisturiu
Sângerare	Minimă, deoarece laserul sigilează vasele de sânge (cauterizează) pe măsură ce taie.	Sângerarea mai semnificativă este comună.
Durere/Disconfort	Mai puțină durere postoperatorie; laserul sigilează terminațiile nervoase, reducând disconfortul.	Mai multă durere și disconfort postoperatoriu, necesitând adesea analgezice.
Suturi	De obicei nu sunt necesare.	Necesită adesea suturi.
Risc de infecție	Mai mic datorită efectului sterilizant al laserului asupra țesutului.	Risc mai mare comparativ cu metodele laser.
Timp de recuperare	Recuperare mai rapidă, permițând o revenire mai rapidă la activitățile normale.	Perioadă de recuperare mai lungă.
Precizie	Precizie ridicată, traumă minimă a țesuturilor înconjurătoare.	Precizie mai mică, potențial mai multă traumă.
Cicatrizare	Formare minimă de țesut cicatricial.	Potențial pentru cicatrizare mai vizibilă.

Recuperarea

Recuperarea este în general lină pentru ambele metode, tehnica laser oferind avantaje distincte.

• Cronologie: Vindecarea inițială începe în primele câteva zile, iar zona este de obicei complet vindecată în decurs de una până la două săptămâni, cu îngrijire adecvată.
• Gestionarea durerii: Disconfortul este de obicei ușor și poate fi gestionat cu analgezice fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofenul sau acetaminofenul, în special pentru procedurile cu laser.
• Dieta: O dietă cu alimente moi este recomandată în primele câteva zile pentru a evita iritarea locului chirurgical.
• Igiena orală: Clătirea ușoară cu apă caldă cu sare după mese ajută la menținerea curată a zonei și promovează vindecarea.
• Exerciții de întindere: Exercițiile specifice de întindere post-procedură sunt importante pentru a preveni reatașarea frenului și pentru a asigura funcția musculară adecvată cu noua rază de mișcare obținută. Specialistul dentar oferă instrucțiuni detaliate pentru aceste exerciții.

Vârsta ideală pentru intervenție

Vârsta ideală pentru o frenectomie (eliberarea frenului lingual sau labial) depinde de problemă, dar perioada în care copilul este sugar (primele săptămâni/luni) este adesea cea mai bună pentru problemele de hrănire, datorită vindecării mai rapide și adaptării mai ușoare, în timp ce pentru problemele de vorbire/dentare, copilăria timpurie (6 luni – 2 ani) este excelentă pentru elasticitate. Totuși, procedura poate fi efectuată și mai târziu pentru copiii/adulții mai mari, deși țesutul ar putea fi mai dur, iar vindecarea mai lentă. Pentru nou-născuți, vârsta de 2-6 săptămâni este o fereastră comună pentru îmbunătățirea alăptării.

• Nou-născuți și sugari (0-12 luni)
  • Când: Imediat ce sunt identificate dificultățile de hrănire (atașare, durere, creștere slabă în greutate), adesea în primele săptămâni după naștere.
  • De ce: Țesutul este mai subțire, vindecarea este rapidă, iar bebelușii se adaptează rapid la o mișcare mai bună a limbii/buzei, susținând alăptarea.
• Copii mici (18 luni – 5 ani)
  • Când: Dacă problemele de hrănire sau problemele timpurii de vorbire/dentare persistă.
  • De ce: Țesutul este încă elastic, fiind un moment bun pentru intervenție înainte ca obiceiurile să devină înrădăcinate.
• Copii mai mari (peste 6 ani) și adulți
  • Când: Dacă sunt prezente impedimente de vorbire (articulare, anumite sunete), spații dentare (diastemă) sau probleme de igienă orală.
  • De ce: Încă foarte eficientă, dar frenul poate fi mai gros, necesitând o recuperare potențial mai lungă, deși rezolvă multe probleme, cum ar fi spațiile dintre dinții frontali sau dificultatea la curățare.

Se poate preveni sau corecta fără operație?

Nu, în general, nu poți preveni problemele de fren (fren lingual sau labial) deoarece acestea sunt congenitale (prezente la naștere) și sunt legate de dezvoltarea fetală, dar multe cazuri se rezolvă de la sine sau pot fi gestionate non-chirurgical, în timp ce altele beneficiază de intervenție timpurie, cum ar fi sprijinul în alăptare sau o procedură simplă (frenotomie) dacă apar probleme cu hrănirea sau vorbirea. Deși nu există nicio acțiune preventivă în timpul sarcinii, monitorizarea și sprijinul din partea specialiștilor (consultanți în alăptare, pediatri) pot ajuta la evitarea procedurilor inutile.

Exerciții de stimulare orală

Odată ce frenul scurt (frenul lingual) este identificat, un logoped sau un specialist ORL vă poate recomanda o serie de exerciții de vorbire specifice menite să îmbunătățească mobilitatea limbii și să corecteze pronunția afectată.

Aceste exerciții vizează de obicei:

• Creșterea flexibilității limbii: Prin mișcări dirijate în sus, în jos și lateral.
• Antrenarea mușchilor implicați: Pregătind limba pentru a atinge pozițiile necesare articulării corecte a sunetelor.
• Corectarea sunetelor problematice: În special sunetele care necesită ca vârful limbii să atingă palatul sau dinții superiori (de exemplu, /r/, /l/, /s/, /z/, /t/, /d/, /n/).

Fie că se efectuează înainte, fie după o procedură chirurgicală de eliberare a frenului, terapia logopedică și exercițiile constante sunt esențiale pentru a asigura o dezvoltare completă și corectă a vorbirii.

Tehnici de alăptare adaptate

În așteptarea unei posibile intervenții sau în situația în care aceasta nu este necesară, sprijinul oferit de un consultant în alăptare este esențial pentru ajustarea tehnicilor.

• Poziționarea asimetrică: Bebelușul trebuie așezat cu bărbia în contact cu sânul și nasul ușor îndepărtat (capul înclinat ușor pe spate). Această poziție facilitează o prindere mai adâncă, utilizând eficient zona inferioară a gurii, care este mai puțin afectată de fren.
• Obținerea unei atașări profunde: Obiectivul este ca bebelușul să cuprindă o porțiune semnificativă din areolă, nu doar mamelonul. Limba trebuie să fie poziționată sub areolă pentru extracția eficientă a laptelui. Deși frenul scurt limitează mișcarea linguală, o poziționare meticuloasă poate compensa parțial această limitare.
• Poziția “Dansatoare”: Această metodă implică utilizarea unei mâini pentru a susține sânul, iar cu degetele aceleiași mâini se susține bărbia bebelușului. Ajută la stabilizarea prinderii și asigură menținerea bărbiei lipite de sân.
• Alăptarea în poziție culcată pe o parte: Această postură poate reduce presiunea și poate favoriza o prindere mai bună, oferind totodată mamei un control sporit asupra apropierii bebelușului de sân.
• Compresia sânului: Aplicarea unei presiuni ușoare pe sân (compresie) poate susține fluxul de lapte, ajutând bebelușul să primească o cantitate adecvată, chiar dacă atașarea nu este perfectă.

Înainte de a încerca aceste lucruri, cere sfatul și ajutorul unui specialist și o evaluare pentru bebeluș, pentru a ști exact care sunt problemele legate de fren și ce se poate face.

Monitorizare periodică

În funcție de situație, specialistul poate recomanda monitorizare periodică pentru a vedea cum evoluează lucrurile și pentru a ști ce este de făcut în continuare. Dacă monitorizarea periodică este o opțiune, nu o ignorați.

Întrebări frecvente despre frenul la bebeluși

Frenul dispare de la sine?

Da, problemele ușoare de fren se îmbunătățesc adesea sau se rezolvă pe măsură ce copiii cresc, deoarece țesutul se întinde și se slăbește în mod natural, dar frenurile semnificative dispar rar complet fără intervenție și pot necesita tratament dacă provoacă probleme de hrănire sau vorbire. Mulți bebeluși cu frenuri ușoare nu au probleme și nu au nevoie de tratament, dar dacă apar probleme precum atașarea slabă, gazele sau întârzierile de vorbire, este recomandată evaluarea profesională.

Este dureroasă procedura?

O frenectomie la bebeluși nu este în general foarte dureroasă, mai ales cu tehnicile moderne precum laserele, care minimizează disconfortul și sângerarea, permițând majorității bebelușilor să se hrănească imediat după. Deși există durere minimă în timpul procedurii rapide (adesea sub 60 de secunde) datorită amorțirii sau cauterizării cu laser, este comună o oarecare agitație sau durere ușoară post-procedură pe
măsură ce se vindecă pe parcursul a câteva zile. Durerea se poate gestiona cu analgezice. Vorbește cu medicul despre opțiuni.

Ce se întâmplă dacă nu se intervine?

Dacă nu se intervine pentru un fren la bebeluși (lingual sau labial) care cauzează probleme, acesta poate duce la dificultăți persistente de hrănire (atașare slabă, durere maternă, creștere insuficientă în greutate), tulburări de vorbire (probleme cu sunetele ”t”, ”d”, ”s”, ”l”), igienă orală slabă (carii dentare, boală gingivală) și probleme cu activități precum lcântatul la instrumente de suflat, afectând potențial dezvoltarea și sănătatea orală pe termen lung, deși cazurile ușoare se îmbunătățesc uneori în timp.

Așa cum ai putut vedea, navigarea prin provocările asociate cu fren la bebeluși – lingual sau labial – este o călătorie care necesită informație, răbdare și sprijin specializat. Deși un fren restrictiv poate cauza dificultăți semnificative în alăptare, dezvoltarea vorbirii sau sănătatea orală, este o problemă care, odată identificată, are soluții clare și eficiente. Nu este nevoie să îți faci griji că ai ratat ceva sau că ai întârziat intervenția; evaluarea de către un specialist – fie un consultant în alăptare, fie un dentist pediatru – este pasul esențial pentru a înțelege exact situația și pentru a ști ce este de făcut.

Surse:

• https://my.clevelandclinic.org/health/body/frenum-mouth-frenulum
• https://www.colgate.com/en-us/oral-health/mouth-and-teeth-anatomy/your-babys-labial-frenulum-what-you-need-to-know
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tongue-tie/diagnosis-treatment/drc-20378456#:~:text=The%20lingual%20frenulum%20may%20loosen,procedures%20include%20frenotomy%20and%20frenuloplasty.
• https://www.franciscanhealth.org/community/blog/tongue-tie-surgery#:~:text=In%20some%20children%2C%20many%20or,possible%20interventions%20haven’t%20worked.
• https://www.pediatricdentistsouthmiami.com/blog/can-you-correct-a-tongue-tie-without-surgery/#:~:text=Non%2Dsurgical%20methods%20do%20exist,techniques%20can%20support%20oral%20development.