Mi-era teamă să cresc o fată în lumea asta. Ce mi-a spus un medic ginecolog mi-a dat speranță

La 38 de ani, după o despărțire, o mutare și o serie de întâlniri ratate, o femeie din New York a primit o doză neașteptată de speranță din partea unui medic ginecolog, chiar când îndoielile despre viitorul copilului ei o copleșeau.

Decizia de a deveni mamă singură nu a venit ușor. Autoarea articolului „I Felt Terrified To Raise A Girl In This World. 5 Words From My OB-GYN Gave Me Hope” povestește cum dorința de a fi mamă a existat mereu, dar părea un vis îndepărtat. S-a confruntat cu presiuni sociale, cu sindromul impostorului și cu frica paralizantă că nu e pregătită sau demnă de acest rol.

Sprijinul medical l-a avut aproape: clinica de fertilitate era accesibilă, iar personalul prietenos. Mergea la controale devreme dimineața, lucra din sala de așteptare și făcea glume cu asistentele care o înțepau regulat pentru analize. Fiecare pas era atent documentat – inclusiv momentele în care își lua vegan bagel-ul preferat și distribuia materiale electorale pentru Prop 1 în drumul spre casă.

Cuvintele unui medic ginecolog care au schimbat totul

După mai multe încercări, testul de sarcină a ieșit pozitiv cu o lună înainte de alegeri. Nu a dat vestea, dar neliniștea nu i-a dat pace. A refuzat o deplasare în Florida, unde administrația Ron DeSantis interzisese avortul după șase săptămâni. Se afla chiar în acel moment fragil al sarcinii și știa că orice complicație putea deveni o urgență imposibil de gestionat legal.

„Plângeam, ghemuită în jurul ideii vagi de această sarcină timpurie, întrebându-mă ce am făcut și ce va însemna să aduc un copil în această țară și în această lume”, scrie ea.

Totul s-a schimbat la ecografia de 12 săptămâni. Aflase că va avea o fată, iar telefonul ei primea constant notificări despre noi ordine executive și nominalizări politice tulburătoare. Simțindu-se copleșită, i-a spus medicului ginecolog că era îngrijorată pentru alimentația fătului – singurul lucru pe care îl putea mânca era pâinea prăjită cu ceai.

Răspunsul a fost simplu și profund: „Don’t worry; she’ll take what she needs” – „Nu-ți face griji, ea va lua ce are nevoie.”

Acea frază a devenit un punct de sprijin psihologic. Pentru o femeie care toată viața nu și-a exprimat nevoile, ideea că fiica ei va ști instinctiv să-și ceară drepturile a fost mai mult decât o alinare – a fost o promisiune.

Fetița a început deja să-și afirme prezența: „Mi-a luat fierul din sânge, mi-a dat organele peste cap, m-a trimis la farmacie după Unisom, ceai de ghimbir, Tums și o grămadă de vitamine. Și m-am bucurat de fiecare disconfort – pentru că ea, chiar și acum, cere ce i se cuvine.”

„Ea va lua ce are nevoie” a devenit un laitmotiv al sarcinii, o ancoră într-o perioadă de nesiguranță socială și politică.

Promisiunea unei mame pentru fiica ei

Pe măsură ce data nașterii se apropie, femeia își exprimă speranța că va învăța de la fiica ei să ceară ce are nevoie. Și promite că va lupta pentru ca acest lucru să fie posibil.

„Îmi frec burta, lovită de coate și călcâie, și îmi fac o promisiune: îmi vei spune ce ai nevoie, și eu voi lupta să-ți ofer. Vom lua ce avem nevoie. Și ne vom asigura că și alții vor putea face asta.”

Pentru această mamă curajoasă, cuvintele auzite de la acel medic ginecolog nu au fost doar un sfat. Au fost o misiune.

Tradus și adaptat după I Felt Terrified To Raise A Girl In This World. 5 Words From My OB-GYN Gave Me Hope