„Nu, nu sunt epuizată. Sunt recunoscătoare.” Cum fertilizarea in vitro i-a dat unei mame mai multă forță

Pentru unele femei, fertilizarea in vitro nu este doar o cale spre a deveni mamă, ci și o lecție profundă de reziliență. Este cazul unei femei americane care, după un drum lung și dureros până la sarcina dorită, a trăit maternitatea diferit: cu recunoștință, nu epuizare.

„Este frumoasă. Dar nu ești absolut epuizată?”, a fost întrebată într-o zi de o vecină, în timp ce își plimba fetița de 5 luni. Răspunsul sincer: „De fapt, nu. Mă simt grozav.” Privirea vecinei a spus totul — neîncredere. „Uau, chiar așa?”

Nu era prima dată când primea această reacție. De la cunoscuți, străini, chiar și prieteni, întrebarea despre somn devenise un clișeu. Deși soțul era prezent, întrebările erau mereu pentru ea. Dar departe de imaginea mamei obosite din filme și rețele sociale, ea simțea altceva: o bucurie profundă și o energie alimentată de recunoștință.

Drumul greu până la fertilizarea in vitro

Autoarea a rămas prima dată însărcinată la 37 de ani, după doar câteva luni de încercări. Sarcina s-a încheiat tragic la 18 săptămâni. A urmat o altă pierdere în timpul pandemiei. În 2021, a început tratamentele de fertilizare in vitro, crezând că va fi o soluție simplă. Dar a urmat o serie de eșecuri dureroase: nouă cicluri de tratament, fără succes.

Când, în sfârșit, a rămas însărcinată la 43 de ani, această victorie a transformat complet modul în care privea maternitatea. „Bucuria a înlocuit stresul alăptării non-stop. Chiar și în momentele de oboseală, simțeam o recunoștință copleșitoare când îmi priveam fiica”, spune ea.

Primele săptămâni nu au fost ușoare. Fiica sa a stat o lună la terapie intensivă neonatală, iar ea se mulgea la fiecare trei ore, noaptea, la lumina televizorului care rula episoade din „Columbo”. Apoi, acasă, și-a împărțit sarcinile cu soțul. El prelua tura de noapte, ea dormea câteva ore. Era obosită? Da. Dar nu extenuată. „Nu eram imaginea sănătății, dar nici nu eram atât de epuizată încât să mă plâng oricui mă saluta”, spune ea.

Cum fertilizarea in vitro schimbă perspectiva asupra maternității

În spatele acestei stări de bine nu este doar un copil „care doarme bine”. Este și o transformare psihologică profundă, susținută și de specialiști. Psihologul Robyn Koslowitz afirmă că „suferința ne ghidează către viața pe care ne-o dorim. Ne clarifică valorile și prioritățile.” Cartea sa, Post-Traumatic Parenting, explorează cum trauma poate deveni un superputere în parenting.

„Dacă ceea ce ai trăit te face mai puțin speriat, atunci este o superputere”, adaugă Koslowitz. Șase ani de încercări nereușite i-au oferit autoarei o forță interioară care acum o ajută în rolul de mamă.

Michelle Bias, expertă în traume, confirmă: „Trecutul nostru influențează profund cum ne trăim maternitatea. Este o forță vitală, care ne împinge înainte.”

Studiile confirmă această realitate. Un articol din Human Fertility Journal arată că părinții care au copii prin fertilizare in vitro sunt, în medie, mai pozitivi și mai satisfăcuți decât cei care au conceput natural. Iar o cercetare realizată în Norvegia în 2024 a concluzionat că părinții prin tehnologii de reproducere asistată prezintă niveluri mai scăzute de anxietate și depresie.

Maternitatea nu este o experiență universală

Și, totuși, societatea nu este pregătită să accepte o mamă care nu se plânge. „Ne așteptăm ca mamele să joace rolurile familiare, să fie epuizate, să renunțe la sine. Când nu se încadrează, nu știm cum să reacționăm”, spune Bias.

Femeia a înțeles că trebuie să-și onoreze propria experiență, fără să o minimizeze pentru a se conforma normelor sociale. „Acum, când sunt întrebată dacă dorm, răspund simplu: Mă bucur de călătorie.”

Fertilizarea in vitro nu este doar o cale medicală spre a deveni mamă. Este, pentru multe femei, o etapă de transformare personală care rescrie complet modul în care trăiesc maternitatea. Pentru unele, cum este această femeie, experiența le dă nu doar un copil dorit, ci și o ancoră de recunoștință și forță interioară pe termen lung.

Tradus și adaptat după As a New Mom, I’m Amazed How Often I’m Asked This Question. My Answer Surprises Everyone