Tot ce trebuie să știi despre decalotarea la bebeluși

Trebuie să se vorbească despre decalotare, deoarece reprezintă un subiect intens dezbătut. În timp ce unii medici o recomandă la scară largă, alții susțin că nu este necesară decât în anumite situații. Având în vedere aceste tabere și dorindu-și să ia cea mai bună decizie pentru copilul lor, părinții își vor să fie cât mai bine informați în legătură cu acest subiect sensibil.

Despre decalotarea la bebeluși ar fi bine să se discute cu un medic în care părinții au încredere, iar dacă simt nevoia să audă și alte păreri, de la alți medici, pot cere oricând o a doua, a treia sau a zecea opinie. La urma urmei, vorbim despre sănătatea și binele copilului, deci este normal ca un subiect atât de delicat să solicite atenția părinților de băieți.

Un părinte informat este un părinte căruia îi este mai ușor când este pus în fața unor situații sau chiar a unor decizii care nu sunt tocmai cele mai ușoare sau cele mai plăcute. Dar când ești părinte treci alături de puiul tău și prin greu, nu numai prin bune și bine, de aceea informația, la care acum avem acces, este de un real ajutor.

În rândurile care urmează vom discuta despre decalotarea la bebeluși, despre ce înseamnă mai exact acest lucru, când și de ce se recurge la decalotare, care sunt avantajele și dezavantajele unei astfel de proceduri și alte aspecte pe care părinții de băieți au nevoie să le cunoască.

Ce înseamnă decalotare?

Înainte de a vorbi despre ce înseamnă decalotarea, este necesar să intrăm pe scurt într-un alt subiect: anatomia penisului. Asta deoarece ne va fi mai ușor ulterior să înțelegem când și de ce se face decalotarea la bebeluși (sau la copii mai mari).

Capătul penisului este acoperit de o piele moale numită prepuț. Prepuțul are un rol important. Acesta protejează glandul (capul penisului), încurajează lubrifierea, iar mai târziu, odată cu începerea vieții sexuale, ajută penisul să se miște mai ușor în timpul actului sexual.

• 

Când copilul vine pe lume, prepuțul este deseori lipit de gland. Desprinderea se va face treptat, de-a lungul mai multor ani. Nu se poate spune cu certitudine care este vârsta la care prepuțul se va desprinde în totalitate de gland. În unele cazuri, se poate observa desprinderea completă în jurul vârstei de 5 ani, pe când în cazul altor băieți poate fi nevoie de mai mult timp, chiar și de 10 ani, ori chiar mai mult. În cazuri mai rare, dezlipirea prepuțului nu se întâmplă în mod natural până în adolescență, iar aici vorbim despre fimoză reală, diagnosticată în adolescență.

Decalotarea reprezintă dezlipirea prepuțului de gland. Acest proces poate avea loc în mod natural, în timp, fără a fi nevoie de intervenția unui medic. Dar sunt și cazuri în care decalotarea este făcută de medic, din varii motive.

Când și de ce se face decalotarea la bebeluși?

Decalotarea la bebeluși nu este recomandată deoarece nu este deloc neobișnuit ca un băiat să se nască cu prepuțul lipit de gland, iar medicii susțin că nu este cazul să se intervină în vreun fel pentru a forța desprinderea, deoarece în timp se va petrece în mod natural. Atâta vreme cât nu apar probleme de sănătate din cauza faptului că nu s-a produs desprinderea, nu este recomandată decalotarea făcută de medic. Sau de părinți. Sau de oricine altcineva. Pe de altă parte, sunt și medici care fac decalotări forțate, ori consideră că băieții mici au nevoie de o astfel de intervenție, chiar dacă nu există probleme medicale care să o recomande.

Decalotarea este recomandată atunci când apar infecțiile, de exemplu, acestea ducând la apariția unor umflături, mâncărimi sau secreții și la înroșirea pielii din zona afectată. Balanita și postita se numără printre cele mai comune infecții apărute în astfel de cazuri. De asemenea, decalotarea mai este recomandată în cazul băieților care se confruntă cu dificultatea de a elimina urina, cu durere la nivelul prepuțului la atingere, umflarea prepuțului, înroșirea acestuia, secreții anormale, mâncărimi sau chiar cu imposibilitatea de a urina. În astfel de cazuri, părinții trebuie să meargă urgent cu băiețelul la medic, pentru a afla ce este de făcut în continuare, dacă decalotarea poate rezolva aceste probleme.

Dar, atâta vreme cât copilul este bine, părinții nu ar trebui să își facă griji în privința decalotării, corpul băiatului lor știe ce are de făcut și o va face în ritmul lui. Și, desigur, o discuție cu un pediatru în care au încredere sau chiar cu mai mulți îi poate ajuta mult.

Între timp, până are loc decalotarea naturală, penisul copilului trebuie spălat, evident, atât cât zona genitală permite, fără a forța lucrurile. Oricum, copiii sunt curioși și explorează, inclusiv în legătură cu propriul corp. Așa că nu este un lucru neobișnuit ca un băiețel să își atingă penisul sau să se joace cu el. Așa învață lucruri despre corpul lui și aceasta este o etapă firească a dezvoltării sale. Deci când prepuțul poate fi retras, sunt șanse mari ca băiatul să fie primul care descoperă acest lucru.

Pe măsură ce prepuțul se dezlipește de gland, copilul trebuie să învețe cum să își spele penisul, să știe că zona trebuie clătită bine, iar prepuțul tras înapoi peste gland după spălare.

Niciodată nu ar trebui să se retragă forțat prepuțul cu scopul de a curăța zona, fiindcă nu este nevoie de curățare, având în vedere că nu are unde să se acumuleze ceva ce trebuie să fie îndepărtat. În schimb, decalotarea forțată va avea efecte neplăcute asupra copilului: durere, sângerare, rănirea penisului, frică, anxietate, deci băiatul poate suferi și fizic, și emoțional în urma unei astfel de proceduri inutile și brutale.

Decalotarea forțată și chiar repetată poate avea drept rezultat apariția fimozei secundare, caz în care este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală pentru rezolvarea problemei. De asemenea, decalotarea forțată poate încuraja apariția unor infecții bacteriene sau fungice. Leziunile și iritațiile sunt alte efecte secundare ale decalotării forțate.

Despre îngrijirea zonei genitale a bebelușilor băieți

Pentru a evita apariția disconfortului, a infecțiilor sau altor probleme în zona genitală, părinții care au bebeluși băieți trebuie să cunoască și să respecte câteva reguli, deloc complicate:

• Să spele cu apă și cu săpun zona genitală a bebelușului, atât cât le permite aceasta, fără a decalota forțat copilul
• Să schimbe des scutecele bebelușului
• Să schimbe cât mai repede scutecul bebelușului după fiecare scaun
• De fiecare dată când schimbă scutecul copilului, părinții îl pot lăsa pe cel mic pentru câteva minute fără scutec

Cu ce se tratează copilul după decalotare?

Așa cum spuneam, medicii (sau o parte din ei) încurajează decalotarea naturală, adică fără nicio intervenție a medicului pediatru, a chirurgului sau a părinților. Singurul care poate trage prepuțul atunci când simte că este cazul, fără a forța lucrurile, este chiar băiețelul. În acest caz, când totul vine de la sine, nu ar trebui să apară probleme, iar dacă nu există o problemă, nu ai ce să tratezi.

• 

Pe de altă parte, decalotarea inutilă, forțată și incorectă, făcută fără ca în spatele deciziei să se afle vreo problemă medicală care să recomande această procedură, are ca efect durerea, apariția edemului, fimoza secundară, apariția unor infecții, răni, ruperea prepuțului pe mici suprafețe etc. În funcție de urmările unei astfel de proceduri brutale și nefolositoare, părinții vor primi recomandări legate de modul în care se tratează copilul după decalotare. Poate va fi necesar un tratament medicamentos, poate va fi nevoie de o intervenție chirurgicală, de băi calde de șezut și de timp pentru ca rănile fizice (și cele emoționale) să se vindece.

Cum este normal să se simtă bebe după decalotare?

Dacă decalotarea se face în mod natural și în timp, copilul nu ar trebui să simtă vreun disconfort. Dacă, pe de altă parte, decalotarea este forțată, atunci copilul poate simți durere, multă durere. Rămâne cu o rană deschisă care se poate infecta cu ușurință. În plus, prepuțul se poate rupe pe mici suprafețe, chiar în jurul orificiului, apărând astfel o cicatrice fără elasticitate, care în timp are ca rezultat apariția fimozei cicatriciale. De asemenea, pot exista cazuri în care prepuțul rămâne în spatele glandului, blocat, adică apare parafimoza, o urgență medicală și chirurgicală care trebuie să îi trimită pe părinți imediat la camera de gardă la un spital care oferă servicii de chirurgie pediatrică.

Decalotarea la bebeluși este un subiect controversat. Sunt medici care o recomandă, în timp ce alții susțin că cel mai bine este ca decalotarea să se petreacă în mod firesc, natural, fără intervenție din partea unui medic ori din partea părinților.

Decalotarea la bebeluși nu este necesară decât în cazurile în care apar infecții, dificultatea sau imposibilitatea de a urina, durere în timpul eliminării urinei etc. În rest, dacă bebelușul este bine, igiena este importantă, dar fără a forța retragerea prepuțului pentru curățarea zonei, scutecul trebuie schimbat des, cât mai repede după ce copilul are scaun, cel mic poate sta câteva minute în fiecare zi fără scutec, pentru ca zona genitală să se aerisească.

Decalotarea la bebeluși sau la copii mari, atunci când este forțată, brutală și deloc necesară, provoacă multă durere, printre multe altele, așa cum am aflat din rândurile de mai sus. Tocmai de aceea părinții trebuie să fie informați, astfel încât să știe când este cazul ca cel mic să fie decalotat sau dacă este necesar să se întâmple asta. În mod normal, nimeni nu ar trebui să umble la penisul bebelușului sau a copilului ceva mai mare, cu excepția unei consultații medicale și a băițelor de care se ocupă părinții sau poate și bunicii, până când copilul va deveni suficient de mare încât să se spele singur, așa cum va fi învățat de către părinți.

Decalotarea la bebeluși din motive de igienă nu are nicio justificare, deoarece zona genitală se spală atât cât aceasta permite, nici mai mult, nici mai puțin. Și, desigur, atunci când părinții de băieți au întrebări, curiozități sau temeri legate de acest subiect sensibil, pot oricând să discute cu un medic pediatru sau chiar cu un medic de familie. Important este să fie o persoană în care au încredere, să se documenteze și ei înainte și să nu își ignore nici instinctul de părinți. După cum am văzut, decalotarea este rareori necesară, în cea mai mare parte a cazurilor desprinderea prepuțului de gland făcându-se în timp, în ritmul corpului. Pentru unii desprinderea completă a prepuțului are loc mai devreme, chiar pe la vârsta de 5 ani, în timp ce în cazul altora dezlipirea completă a prepuțului se face după vârsta de 10 ani, uneori chiar și la 16 ani.

Surse:

• https://pediatricblog.info/2015/10/decalotarea-in-pediatrie.html
• https://www.drmax.ro/articole/decalotarea-la-bebelusi-ce-trebuie-sa-stii
• https://www.medicover.ro/despre-sanatate/ingrijirea-organelor-genitale-ale-copilului,79,n,285
• https://www.rmn-diagnostica.ro/fimoza-si-decalotarea-la-bebelusii-baietei-coalescenta-fuziunea-labiala-la-fetite/