„Să organizez o înmormântare și să trec prin doliul acesta în timp ce eram însărcinată a fost extrem de greu”- povestea unei mame

Povestea unei mame care a adus pe lume o fetiță în mijlocul unei perioade de doliu profund este una care vorbește despre reziliență, iubire și forță interioară. Becky, moașă de profesie, a trăit o naștere intensă, într-un context emoțional extrem.

Povestea unei mame care a învățat să respire prin durere

Sarcina lui Becky a fost, din punct de vedere fizic, lipsită de complicații majore. A avut grețuri în primul trimestru și oboseală accentuată, dar analizele și ecografiile au fost normale, în ciuda unui nivel scăzut de PAPP-A depistat timpuriu, pentru care a luat tratament zilnic.

Lucrurile s-au complicat emoțional în jurul săptămânii 30 de sarcină: „Mama mea a murit brusc și neașteptat. Să organizez o înmormântare și să trec prin doliul acesta în timp ce eram însărcinată a fost extrem de greu.” În acele momente, povestea unei mame nu mai e doar despre naștere, ci și despre supraviețuire emoțională.

Becky a încercat să-și regăsească echilibrul prin tehnici de relaxare învățate în cursurile de hypnobirthing. „Am vrut să fac un curs și cu soțul meu, așa că am luat pachetul PBC și l-am practicat împreună.”

Travaliu cu spa music, mâncare și o fotografie cu mama

La 41 de săptămâni, după o manevră de dezlipire a membranelor, travaliul a pornit lent. „Am avut contracții neregulate, dar am reușit să dorm. Dimineață m-am trezit cu dureri regulate și am știut că începe cu adevărat.”

Becky și soțul ei au creat acasă un spațiu pentru naștere: minge de exerciții, muzică spa, uleiuri esențiale, masaj, ceai de frunze de zmeur. „Soțul îmi citea texte de relaxare, beam smoothie, mâncam și ascultam muzică. La un moment dat, am simțit nevoia de aer proaspăt, așa că am ieșit la plimbare.”

Sursa foto: PrintScreen the positive birth company

În timpul plimbării, cel mai probabil s-a produs ruptura membranelor. „Simțeam mici scurgeri în absorbant, dar nimic dramatic. La întoarcerea acasă, contracțiile au devenit brusc mai intense și mai dese.”

Soțul a sunat de urgență la maternitate și a cerut o cameră cu piscină. La 13:30 au ajuns în spital. „Am fost examinată și eram complet dilatată. Nici eu, nici moașa nu ne așteptam.”

A intrat imediat în piscina de naștere. „Folosind entonox, mă uitam între contracții la cardurile cu afirmații și la o poză cu mama însărcinată cu mine.” În scurt timp, Becky împingea involuntar.

„M-am simțit ATÂT de puternică!”

Fetița s-a născut în apă la 15:20. „Am adus-o între picioare și am pus-o pe piept. M-am simțit ATÂT de puternică!” Dar bucuria a fost imediat umbrită: fetița nu respira. Soțul i-a tăiat cordonul, a fost declanșată alarma de urgență, iar echipa medicală a intervenit prompt. „A primit oxigen și ventilație. Am așteptat parcă o veșnicie până a scos primul plânset.”

După naștere, Becky a avut o pierdere de sânge moderată, controlată rapid cu oxitocină și un cateter temporar. „Am avut o mică leziune labială, dar fără ruptură perineală – lucru rar și norocos.”

Au petrecut noaptea în spital pentru monitorizarea fetiței și testele necesare. „Am avut noroc să rămânem în aceeași cameră, astfel încât soțul meu să rămână cu noi. Am fost externate a doua zi la prânz.”

Povestea unei mame încheiată cu recunoștință

„Am fost îngrijită de colegii mei incredibil de bine – în sarcină, la naștere și postnatal. Nu voi uita niciodată asta”, spune Becky. Povestea unei mame nu e niciodată doar despre durere sau doar despre fericire, ci despre tot ceea ce o femeie poate duce – și tot ceea ce câștigă în acest proces.

Tradus și adaptat după Birth story – Becky and baby girl