O experienta implinitoare: cea de nastere acasa

O nastere acasa, o experienta unica de nastere naturala

Nasterea naturala la spital este fundamental diferita de nasterea naturala acasa. Premisele de la care se pleaca in cele doua cazuri sunt fundamental diferite. La spital, esti un pacient, ocupi un pat, cineva trebuie sa te “ajute” sa iti depasesti conditia patologica in care esti pacalit ca te afli. Sunt mame care povestesc despre stresul spagii intre contractii, despre varii forme de abuz verbal la care sunt supuse si despre indiferenta personalului medical, deseori depasit numeric de nevoile mamelor din spitalele de stat.

Niciuna dintre aceste experiente nu imi este straina, la prima nastere am experimentat multe, de la sala de travaliu “la comun” in care ma aflam alaturi de alte 8 (opt!) mame pana la bancile de lemn din salile de alaptare, atat de confortabile pentru un perineu traumatizat. Apoi am inceput sa lucrez la un proiect documentar despre nastere in Bucuresti si am ajuns in cateva maternitati private din Bucuresti. Unde rata cezarienelor este atat de ridicata incat ar trebui sa ajungi pe expulzie ca sa fentezi cifrele ametitoare. Una dintre mamele cu care am stat de vorba pentru proiect mi-a povestit ca una dintre aceste maternitati nu are sala de travaliu, la ce i-ar putea folosi, cand majoritatea nasterilor au loc prin interventie chirurgicala. Cauzele sunt multe…

Acasa lucrurile se desfasoara in alt ritm. Vedem fotografii cu femei extatice care isi imbratiseaza copiii in timp ce cordonul pulseaza, tatal e emotionat si in aer pluteste un pic de magie. Pentru mine nu a existat o alta experienta mai intensa, mai dureroasa si mai implinitoare ca experienta nasterii acasa.

Oamenii de langa tine sunt oamenii pe are tu i-ai ales sa fie acolo, luminile blande, cuvintele soptite, inima bebelusului auzita intre contractii. E ca si cand timpul sta pe loc pentru ca tu sa poti sa te intalnesti cu copilul tau. Cand am nascut-o pe Lia, ea a fost prima nastere acasa a moasei care m-a asistat. Intre timp, Irina a insotit peste 70 de gravide in travaliu la domiciliu, semn ca este o nisa care creste pe zi ce trece. Recuperarea dupa nastere a fost rapida, fara taieturi si fara interventii cu medicamente, practic nu a existat o patologie.

Din pacate, nasterea acasa este un fenomen care a crescut neingradit si haotic, nesustinut de un pachet de norme care sa protejeze personalul medical care asista, fara a oferi mamelor un plan B care sa le ofere solutii de urgenta in caz de complicatii. Pe cat este de implinitoare, pe atat este de nesigura in Romania si este nevoie sa regandim felul in care ne uitam la nastere atat noi femeile, cat si factorii de decizie de la nivel inalt. Eu nu i-as recomanda unei femei sa nasca acasa neasistat, fara moasa, cu care sa dezvolte si un plan B si un plan C.

Sigur, exista cazuri fericite, de nasteri cu doula sau chiar mama de una singura. Insa este o decizie pe care eu personal nu mi-as asuma-o, mai ales cand exista si atat de multe exemple nefericite. Cred ca cel mai important lucru este informarea. Informatia inseamna intr-adevar putere, iar o mama informata este o mama care isi cunoaste drepturile, care stie sa ceara de la personalul medical care o asista,de la partenerul sau si de la ea insasi.

Autor: Alexandra Dinca