18 Iunie 2025
Povestea nașterii lui Beatrice, spusă chiar de mama ei, Emily – o moașă cu aproape 10 ani de experiență într-un spital de urgență din oraș – este una care îmbină instinctul, profesionalismul și curajul. Ceea ce trebuia să fie o naștere liniștită în apă s-a transformat într-o cezariană plină de provocări, dar și de momente decisive.
Emily își amintește prima naștere ca pe o experiență pozitivă. „Mi s-a indus travaliul la 40 de săptămâni și 4 zile și am născut în 12 ore. Am folosit TENS, pethidină și apoi piscina — acolo durerile s-au oprit complet. A fost cu adevărat suportabil și memorabil,” spune ea.
Pentru a doua sarcină, visul era clar: o naștere spontană în apă. Dar, după o pierdere de sarcină în 2020 și o sarcină complicată de dureri pelviene și restricții legate de pandemie, anxietatea a crescut. „Faptul că piscina era des închisă și singura de pe secția de nașteri era nefuncțională m-a speriat. Apa a fost salvarea mea la prima naștere și nu voiam să renunț la ea.”
Pentru a-și regăsi echilibrul, Emily și soțul ei au urmat cursul PBC de hipnonaștere. „A fost salvator. Ne-a schimbat complet perspectiva. Soțul meu a devenit mai conectat emoțional, iar eu am început să cred că pot face față chiar și fără apă.”
La 39 de săptămâni și 1 zi, Emily a simțit că bebelușul nu mai mișcă la fel. „Am avut un singur impuls dimineața, așa că am sunat la spitalul local.” Acolo, un control de rutină a dus la o descoperire neașteptată: fătul era în poziție transversală, nu cu capul în jos, cum se credea. Povestea nașterii s-a schimbat radical în acel moment.
„Am știut imediat că nu mai există opțiuni: era necesară o cezariană. Și am fost ușurată, pentru că urma ce era mai sigur pentru copil.” Deși inițial trebuia să nască în acea zi, un control suplimentar a arătat o poziție extrem de complicată: bebelușul avea spatele spre col, iar membrele erau deasupra. Nu aveai ce apuca, era cel mai prost scenariu pentru extracție, i s-a spus.
Medicul de gardă a cerut ca intervenția să fie amânată până dimineața, când putea veni să asiste personal. Emily și soțul ei au acceptat cu calm, știind că siguranța primează.
A doua zi, cu emoții, Emily a intrat în sala de operație. Sprijinită de o prietenă moașă, adusă temporar din vechiul ei spital, a trecut printr-o cezariană cu manevre dificile. „Au tras, au împins, a fost greu, dar respirația învățată la PBC m-a ajutat să rămân prezentă și calmă.”
Beatrice a avut nevoie de resuscitare, dar în cele din urmă a respirat singură și a fost așezată pe pieptul mamei. „Am avut o oră întreagă de contact piele pe piele și suport pentru alăptare — a contat enorm.”
Sursa foto: PrintScreen thepositivebirthcompany.com
Complicațiile au fost minore: o recateterizare temporară și monitorizarea bebelușului din cauza unei bacterii descoperite la începutul sarcinii. În schimb, au avut parte de un tratament exemplar și un final fericit.
„Mi-am urmat instinctul și am fost ascultată. Asta ne-a salvat”, spune Emily. Povestea nașterii lui Beatrice nu a fost cea visată, dar a fost una în care siguranța, calmul și iubirea au fost prioritare. Iar pentru Emily, profesionist și mamă, asta a contat mai mult decât orice.
Tradus și adaptat după Birth story – Emily and baby Beatrice
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.