Interviu cu o mamă care a născut prematur de 3 ori

A născut prematur de 3 ori. Acest interviu cu o mamă cu trei copii prematuri conține un mesaj puternic pentru viitoarele mame, atât pentru cele cu o sarcină care se încheie la termen, cât și pentru cele care aduc pe lume sau au șanse să nască bebeluși prematuri.

Interviul cu mama care a născut prematur de trei ori

Doamna Randolph este fondatoarea Glo Preemies și cofondatoarea Alliance for Black NICU Families. Este, de asemenea, o autoare de succes și speaker și a fost aleasă Doamna Virtuoasă a Americii în 2021. Doamna Randolph, părinte care a trecut prin experiența Terapiei Intensive Neonatale atunci când a devenit mamă, își dorește echitate pentru familiile de culoare care au copii la Terapia Intensivă Neonatală.

Doamna Randolph cunoaște bine California Perinatal Quality Care Collaborative, lucru care îi oferă o perspectivă critică asupra unei game largi de proiecte axate pe antirasism la Terapie Intensivă prin intermediul lucrului în echipă și atenției concentrate asupra familiei.

Și-a început mandatul de doi ani ca președintă a Subcomitetul Grupului de Lucru pentru Echitate în Sănătate „Within the NICU” în ianuarie 2022, fiind primul președinte afro-american.

Povestește-ne despre cum au fost sarcinile tale începând cu primul trimestru și până la nașterea prematură a bebelușilor tăi

Sunt mama a trei copii născuți prematur. În 2010, în ultimul an de colegiu în New Orleans, Louisiana, am aflat că sunt însărcinată, suferind de o formă severă a hyperemesis garvadarium (termen medical pentru greață și vărsături severe în timpul sarcinii), foarte departe de familie și prieteni. Mă simțeam atât de rău din cauza hyperemesis garvadarium și mi s-a spus că doar 1% dintre femeile însărcinate se simt astfel. Am fost nevoită să renunț la ambele colegii de prestigiu la care studiam atunci în același timp, deoarece nu ofereau locuințe pentru familie și trebuia să mă susțin financiar. Am aplicat pentru ajutor social sub formă de tichete de masă, dar mi s-a spus că trebuie să aleg între a merge la studii și a-mi hrăni copilul. Am ales să îmi hrănesc copilul. Mai aveam două semestre până la absolvire și la primirea licenței în domeniul biologiei și sănătății publice, cu pregătire și în domeniul chimiei, și la îndeplinirea obiectivului de a deveni obstetrician-ginecolog pentru Organizația Mondială a Sănătății.

• 

În a cincea lună de sarcină mi s-a recoltat sânge pentru analize. Medicul m-a sunat ca să îmi comunice că rezultatele analizelor indică faptul că bebelușul se va naște cu malformații și ar fi indicat să întrerup sarcina, deoarece nu aveam cum să îmi continui studiile și să devin medic având un copil bolnav. Vestea m-a afectat mult. Eram hotărâtă să aduc pe lume copilul în ciuda consecințelor, iar câteva săptămâni mai târziu au început contracții premature.

M-am întors în California în a 32-a săptămână de sarcină și două săptămâni mai târziu s-a născut fiul meu Aiden. Din cauza nașterii premature, băiețelul a stat la Terapie Intensivă timp de două săptămâni și jumătate pentru că avea icter. În prezent gestionăm problemele ușoare legate de ADHD și de vedere.

Am născut al doilea copil patru ani mai târziu, când locuiam în Houston, Texas. Din nou am suferit din cauza hyperemesis garvadarium și am fost deseori internată. M-am documentat și am pledat pentru injecția cu progesteron care ajută în cazul contracțiilor la 4 luni și jumătate de sarcină. Medicul a completat cererea, iar două săptămâni mai târziu Medicaid mi-a refuzat injecția deși completasem fiecare căsuță din formular. Am fost nevoită să mă mut din nou în California, iar acolo am primit injecția la o săptămână după ce am ajuns. Fiica mea s-a născut în a 34-a săptămână de sarcină. London a fost internată la Terapia Intensivă pentru două săptămâni deoarece avea o greutate mică la naștere și a fost nevoie de monitorizare pentru alte potențiale afecțiuni asociate nașterii premature.

Un an mai târziu, după ce m-am întors în Houston, am rămas din nou însărcinată. Am avut din nou o formă severă de hyperemesis garvadarium și imediat am plecat din Texas în a 6-a săptămână de sarcină, înainte ca greața să devină de nesuportat. Am condus din Houston până în Sacramento, CA, alături de cei doi copii mici, și am aplicat pentru a primi îngrijiri medicale a doua zi după ce am ajuns acolo. Când eram în a patra lună de sarcină, medicul nu m-a mai putut vedea. Medi-Cal nu a putut găsi un alt medic care să îl înlocuiască, așa că săptămânal am fost la ecografie, până am născut, în a 36-a săptămână de sarcină.

Înainte să intru în travaliu am cedat psihic în grădina bunicii mele, în a 35-a săptămână de sarcină, deoarece aveam un gând teribil care îmi spunea că bebelușul meu trecuse de săptămâna anterioară și încă se afla în interiorul meu. Nu era ceva firesc pentru mine și nu mersesem la medic. În timp ce plângeam ca urmare a depresiei și anxietății, soțul meu mă masa pe spate și îmi spunea că o sarcină obișnuită durează 40 de săptămâni, iar el se bucura că trecusem de săptămâna 34. Fiica noastră s-a născut la 36 de săptămâni, fiind considerată tot un bebeluș prematur. A fost cel mai mic bebeluș al meu și a rămas în spital trei săptămâni din cauza greutății mici la naștere, până a ajuns la aproximativ 2 300 de grame.

„Am pierdut susținerea familiei, care nu a înțeles niciodată în totalitate prin ce am trecut…”

Am pierdut aproape 14 kilograme la fiecare sarcină. Am pierdut susținerea familiei, care nu a înțeles niciodată în totalitate prin ce am trecut din cauza grețurilor severe și internărilor la Terapie Intensivă. Nu știam ce înseamnă nașterea prematură și internarea la Terapie Intensivă. Nu mi s-a dat niciodată nimic de la Terapie Intensivă ca să duc acasă în urma celor trei experiențe trăite acolo. Am fost nevoită să explic de ce copilul meu s-a născut prematur deși medicul meu spusese că sunt sănătoasă. A fost o perioadă foarte dificilă. Nașterea prematură îți afectează sănătatea mentală. Mamele de prematuri se confruntă cu un nivel mai mare de stres și depresie și nu oricine înțelege asta.

Știu ce înseamnă să fii de culoare, însărcinată și rușinată. În urma acestor experiențe, după a treia naștere mi-au fost legate trompele uterine ca să nu mă mai simt vreodată neajutorată în mâinile sistemului medical. Mi-am creat propria organizație non-profit GLO Preemies în 2014, așa încât nicio familie de culoare să nu se mai simtă singură alături de bebelușii prematuri, de la naștere și până când copilul împlinește 18 ani.

• 

Ce ți-a spus medicul despre provocarea adusă de fiecare sarcină? Ai fost prevenită în legătură cu riscurile potențiale de a naște prematur bebelușii? Ți-au fost oferite resurse sau ai fost îndrumată către un medic care se ocupă de sarcinile cu risc?

Nu mi s-a oferit posibilitatea să merg la un medic care se ocupă de sarcinile cu risc la niciuna dintre sarcini.

• Prima naștere prematură: La cinci luni și jumătate mi s-a spus că analizele de sânge arată că fiul meu ar putea avea prea mulți cromozomi, cheiloschizis (buză de iepure) și multe altele. Nu am fost sfătuită să merg la un specialist, în schimb mi s-a oferit opțiunea de a întrerupe sarcina având în vedere cariera la care aspiram și ce însemna să am un copil cu nevoi speciale. Nu am fost informată în legătură cu nașterea prematură, nici nu mi s-a spus ce înseamnă asta. Nimeni nu m-a învățat cum să am grijă de un bebeluș prematur după ce am luat decizia.
• A doua naștere prematură: Am început să vorbesc cu medicul meu despre nașterea prematură când am cerut tratament care să mă ajute cu contracțiile premature care începuseră. Mi-a spus că sunt șanse mari să nasc prematur pentru a doua oară. Nu mi s-au oferit resurse sau informații despre nașterea prematură. Nimeni nu a fost interesat de sănătatea mea mentală.
• A treia naștere prematură: Imediat ce am aflat că sunt însărcinată, am vorbit cu medicul despre al treilea bebeluș al meu prematur de parcă era o certitudine că urma să mai am un bebeluș născut înainte de termen. Nu am primit nici acum informații despre nașterea prematură. Mi s-a spus că de acum sunt expertă. Însărcinată în luna a cincea, medicul a considerat că forma severă de hyperemesis gravidarum reprezenta un risc și a fost necesar să merg săptămânal la ecografie până am născut în a 36-a săptămână. Nu am primit nicio informație despre noile cercetări asupra bolii.

Ce știai despre nașterea prematură și consecințele asupra bebelușului/familiei înainte de a trece prin experiența aceasta?

Practic am fost o doula pentru prietenele mele din liceu și în timp ce mergeam la colegiu. Căutam informații despre sarcină, naștere și întrebări relevante despre maternitate pentru a le fi de ajutor când mergeau la medic. Eram o carte ambulantă plină cu informații despre sarcină și am decis, când eram la colegiu, să devin medic obstetrician-ginecolog. Mă pregăteam pentru admitere când am rămas însărcinată prima dată. Aveam o mulțime de cunoștințe despre sănătatea mamei, dar niciuna despre nașterea prematură. Practic, înțelesesem ce înseamnă o sarcină sănătoasă, nu una care se termina prea devreme.

Să facem o călătorie în timp până în prezent, când există un test care poate spune dacă există riscul de naștere spontană prematură. Dacă aveai atunci acest instrument, ce părere ai despre faptul că puteai schimba modul în care a decurs sarcina încheiată cu o naștere prematură?

Mi-ar fi plăcut să am un astfel de test care să mă pregătească mental pentru o naștere prematură, dar care să-mi permită să pregătesc și camerele bebelușilor pentru când ajungeau acasă. Chiar dacă ai o sarcină fără probleme, tot te pregătești pentru momentul în care micul ghem de bucurie vine pe lume, fie mai devreme, la termen sau mai târziu. Mi-ar fi ușurat starea mentală, în special în timpul celei de-a treia sarcini, când am cedat psihic, deoarece nu știam dacă voi naște prematur sau nu. Acest test poate ajuta o familie să se pregătească pentru nașterea bebelușului și să afle informații despre subiecte relevante pentru ei.

Cum îți amintești sarcinile și experiențele trăite la naștere? Ce ai vrea să le comunici viitoarelor mame?

În timpul celei de-a doua sarcini, am fost nevoită să mă documentez singură. Am găsit medicamente care ajută când apar contracțiile și am cerut acel tratament în încercarea de a-mi salva bebelușul înainte ca lucrurile să se înrăutățească. Vreau ca celelalte mame să știe că poate fi înfricoșător să faci un test care să îți arate dacă sunt șanse să naști prematur, să nu știi poate fi și mai înfricoșător. Să obții informații legate de sarcină, de efectele nașterii premature și de drepturile de la Terapie Intensivă e întotdeauna o idee bună. Folosește informațiile pentru a-ți lua puterea din ele, iar dacă nu ai un copil prematur, i-ai putea ajuta pe alții din comunitate, care au devenit părinți de copii prematuri.

Acest interviu cu o mamă care a născut prematur de mai multe ori spune o poveste despre o femeie puternică, ce a trecut de trei ori prin experiențe dificile. Nu i-a fost ușor, desigur, nici fizic, nici emoțional, dar pe parcurs a învățat multe lucruri care au pregătit-o să vină în ajutorul familiilor aflate în aceeași situație.

Tradus și adaptat după articolul „Ashley’s Preterm Birth Story: The Psychological Effects of Premature Birth”