Poveste de mama: am nascut natural…in o ora

13 Martie 2018

de Irina Olteanu

Pentru gravidele care isi doresc sa nasca natural, durata efectiva a travaliului constituie cel mai important motiv de ingrijorare. Povestea unei mame care a nascut natural intr-o ora pare greu de crezut, dar iata ca este adevarata.

Poveste de mama – am nascut natural in o ora

Jessica Peters, fericita mamica a lui Abigail, venita pe lume in data de 23 septembrie 2007, la ora 12:17 pm, povesteste in detaliu modul in care fiica sa a venit pe lume.

Prima nastere, o experienta de nerepetat
“Primul lor copil, Sam, are varsta de 6 ani si sufera de o tulburare din spectrul autist. Cu doi ani inainte de a veni pe lume, am fost sigura ca imi doream un alt bebelus. Prin urmare am renuntat la contraceptive, am inceput sa imi urmaresc ciclurile menstruale si sa planific. Lunile treceau si nimic nu se intampla. La momentul respectiv lucram in contabilitate si eram extrem de trista si stresata, stres care s-a resimtit asupra sanatatii si famiiei. Din acest motiv am decis intr-o buna zi sa plec si sa imi iau un alt serviciu care m-a ajutat sa imi recapat linistea. In decurs de o luna eram gravida, desi nici nu stiam asta.
In ziua in care am aflat ca urmeaza sa devin mamica, femeia care statea in biroul din spatele meu la munca mi-a spus ca visase venirea pe lume a unei fetite, asa ca mi-a recomandat sa fac un test de sarcina. Eram convinsa ca nu are cum sa fie adevarat, dar intr-un final l-am facut in toaleta de la serviciu si cele doua liniute au confirmat previziunea. Dupa ce am plans de fericire mi-am sunat mama. Toti colegii aflasera intre timp de sarcina, cu exceptia sotului meu, tocmai pe el nu apucasem sa il sun.
Cu nasterea lui Sam lucrurile nu au decurs tocmai cum imi doream, deoarece medicul mi-a indus nasterea si am suferit nu doar o ruptura perineala de gradul 4, ci si o fractura de coccis, o perioada ingrozitoare de recuperare si depresie postpartum. Mi-am dorit sa fie altfel de data aceasta, sa nasc natural, dar sa fiu pregatita. Am gasit o moasa la aproximativ 1 ora distanta de casa mea, pe nume Dinah, care m-a asigurat ca timpul nu va mai fi impotriva mea. M-am pregatit de nastere citind, practicand vizualizare si tehnici de respiratie, fiind sigura ca va fi acum mult mai usor de data aceasta.

o ora

Ma indrept cu pasi siguri spre nasterea naturala dorita
Consultatiile din timpul sarcinii cu moasa au decurs complet diferit de cele cu medicul specialist in obstetrica-ginecologie, acordandu-mi suficient timp si interesandu-se de istoricul medical al familiei pentru a-mi recomanda doar testele din timpul sarcinii pe care le-a considerat necesare. Fiecare intalnire a noastra se incheia cu un citat motivational despre sarcina si nastere, iar pe masura ce trecea timpul eram tot mai convinsa ca am facut alegerea corecta. Am aflat sexul copilului in data aniversarii casatoriei noastre si, cu toate ca am crezut amandoi ca va fi tot un baiat, ne-am bucurat nespus sa aflam ca vom fi parinti de fata.
Am inceput sa imi pierd dopul gelatinos cu 3 saptamani inainte de data probabila a nasterii. Femeile care nascusera in trecut cu Dinah m-au asigurat ca este posibil sa nasc dupa data probabila a nasterii si ca moasa nu imi va rupe membranele si nici nu-mi va verifica dilatatia pentru ca nu erau indicii importante pentru travaliu. Eram mare si grea, transpiram si oboseam constant, asa ca am inceput sa merg pe jos 5 km zilnic pentru a grabi lucrurile. Intr-o noapte am simtit contractii la distanta de 5 minute una de alta, intre orele 2 si 4. Le-am cronometrat, asteptand sa vad de ce intampla. Intr-un final s-au estompat, iar eu m-am culcat la loc frustrata. Nu puteam scapa de gandul ca voi naste mult prea rapid. Dinah m-a asigurat ca voi sti cand sunt in travaliu, ca voi putea sa imi simt singura cervixul daca sunt in travaliu si ca am suficient timp sa ajung la ea.

O nastere naturala negandita
Dimineata de 23 septembrie parea ca oricare alta. Ne-am trezit, am luat micul dejun, iar alaturi de sot am decis sa “trecem la actiune”, poate grabim totusi lucrurile. In acel moment am simtit o durere in lateral, ca o crampa musculara. A persistat o perioada si apoi s-a oprit, dar nu m-am gandit ca ar putea fi contractie pentru ca era doar pe o parte. Putea oare sa fie indigestie? Sau poate o intindere musculara? Prin urmare am amanat planurile romantice si m-am gandit sa fac o baie pentru a ameliora durerea. Fiul meu s-a bagat si el in cada alaturi de mine, iar durerea a revenit, de data aceasta in spate. M-am prins de robinet si mi-am leganat soldurile. Oare era travaliu? Desi am incalzit si mai mult apa, durerea nu s-a diminuat. Era ingrozitoare. Mi-am scos fiul din cada, l-am uscat si l-am dat afara din baie. In timp ce stateam pe toaleta, durerea a urcat pe spate. M-am incordat, mi-am arcuit spatele si am privit catre tavan. Am decis ca trebuie sa imi verific cervixul inainte de a merge in alt oras. Durerea insa m-a impiedicat sa verific si ma simteam confuza. Nu am putut simti nimic. Poate mor, m-am gandit. Sotul mi-a zis ca am inceput sa gem si mi-a sugerat sa mergem la centrul de nasteri.
Am incercat sa ma pregatesc, dar de fiecare data cand aparea durerea, imi smulgeam hainele de pe mine si ma asezam pe toaleta. Era ceva instinctual, ca si cum as fi fost un animal. Nu-mi imaginam cum as fi putut ajunge la usa, cu atat mai putin in alt oras. Si tot nu eram sigura daca ma aflu in travaliu. Imi amintesc ca ma priveam in oglinda din baie, cu fata plina de transpiratie, zicandu-mi: asta trebuie sa fie travaliul! I-am spus sotului ca bebelusul este pe drum si imediat a sunat la parintii mei si la sora mea pentru a le spune sa se indrepte spre moasa. Dupa alte cateva minute, i-am spus sa o sune pe Dinah sa o cheme acasa, ca nu voi putea ajunge in Dallas. A sunat-o si a aflat ca este alaturi de alta femeie in travaliu la centrul de nastere. M-am panicat. Sotul meu mi-a sunat din nou rudele si le-a zis sa vina spre casa noastra. Imi amintesc ca, desi tremura din tot corpul, a aruncat un prosop pe podeaua din baie si mi-a spus ca o sa nasc chiar acolo. Dar nu citise nimic despre nastere si nu ma gandeam decat ca poate sunt necesare si alte interventii. Asa ca am zbierat sa sune la salvare. Cel putin ei aveau echipamentul necesar… Eram complet dezbracata si ma zvarcoleam in pat in dureri. John era ocupat cu telefoane la moasa, la familie si nu se putea concentra pe mine. Ce a fost in capul meu cu nasterea naturala? Nu imi doream ca fiul meu sa ma vada astfel, ma intrebam daca totusi sunt in travaliu. Pentru ca totul parea o durere continua. Nu-mi imaginam cum voi putea rezista 6 ore, cat durase prima nastere. Am inchis ochii si am lasat durerea sa vina, gemand din cand in cand. Cateva minute mai tarziu, cand i-am deschis, 10 ofiteri de politie stateau in hol. Se pare ca procedura este sa trimita toti oamenii disponibili. Niciunul nu parea sa vrea sa intre in baie si au inceput sa adreseze intrebari legate de istoricul medical. Cand au ajuns paramedicii au zambit cand i-am intrebat daca nu urmeaza sa nasc chiar acolo. M-am dus in ambulanta si ma bucur ca cineva a avut prezenta de spirit sa puna un halat de baie peste mine. In ambulanta am implorat sa imi dea medicamente. Au ras si mi-au zis ca doar la spital voi primi. I-am intrebat daca sunt in travaliu, dar au ridicat din umeri. Mi-au pus un ecograf Doppler si mi-au asezat castile peste urechi ca sa imi ascult copilul. Am ajuns la spital in mai putin de 10 minute.
Nu am fost o pacienta buna. La fiecare contractie, muscam. La un moment dat cred ca am muscat un asistent care incerca sa imi puna perfuzie. Am urlat in salvare, in spital si in camera de nasteri. Acolo am cerut medicamente, dar asistenta a fost surprinsa sa vada ca eram dilatata la 10 cm si nu mai era timp. Venise momentul sa imping. Atunci totul a devenit insuportabil. Imi doream liniste deplina, ma deranja miscarea personalului medical. Am urlat ca toti sa taca din gura. Apoi i-am zis sotului ca nu ma simt in stare sa fac asta. El mi-a raspuns ca pot. Asistenta mi-a zis sa imping si i-am ordonat sa ma prinda de picioare, iar sotul de maini si am impins. Am intrebat-o cat de mult poate vedea din copil. A ezitat un pic si mi-a zis: nimic. Mi-am propus sa imping cat de tare pot si ce pot spune este ca am simtit cum mi-a explodat zona inghinala si o bula enorma a iesit. Asistenta a alergat din camera dupa doctor. Bula era capul copilului, desi nu eram suficient de coerenta sa realizez. Dupa inca o impingere a iesit de tot. Imi amintesc coloana ei cum s-a frecat de corpul meu. Eram complet socata ca am nascut. M-am uitat la ceasul de pe perete si trecuse mai puin de o ora de la momentul in care am intrat in cada. In pozele de dupa nastere nu zambesc, pur si simplu sunt confuza. In continuare dezbracata si cu ochelarii de soare pe cap.

Dupa nastere
Nu-mi amintesc sa o fi auzit pe Abbey plangand sau sa o vad pe piept, ci doar o usurare imensa ca am scapat de travaliu. Prima mea amintire? Cum imi este inmanata, infasata, eu neputand crede ca a venit pe lume. Asistenta medicala la care am urlat mi-a zis: ai avut parte de nasterea ta naturala, nu lasa pe nimeni sa-ti ia asta! Desi travaliul a fost ingrozitor, recuperarea a fost minunata. Intr-o ora dupa nastere eram in dus si ma simteam extraordinar. Mama mi-a spus ca nimeni nu ar putea ghici ca am nascut. Am compus scrisori cu scuze catre personalul medical si l-am trimis pe fiul meu sa le inmaneze, cu ciocolata. Daca va mai fi vreodata sa nasc, cu siguranta va avea loc acasa. Nu este distractiv sa pleci undeva in etapa de tranzitie a travaliului. Il voi obliga pe John sa citeasca o carte despre nastere si voi comanda un set cu tot ce trebuie pentru nastere. Cu toate acestea, nu as schimba nimic la nasterea fiicei mele deoarece la final mi-a adus cel mai dulce copil pe care l-am cunoscut vreodata.

Sursa: www.babycenter.com

Menu

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close