Recunosc: să fii o mamă casnică este mult mai greu decât să fii o mamă de carieră

Să fii o mamă casnică pare ideal. Dacă aveți copii și ați stat cu ei acasă pentru câteva luni sau pentru doi ani, probabil v-au ajuns pe la urechi cuvinte precum: „Vai, ce bine, stai acasă, nu te mai trezești dimineața să mergi la serviciu” sau „Ești o norocoasă! Stai acasă toată ziua, ai timp să faci orice”. mamele știu că lucrurile nu stau deloc așa, iar povestea de mai jos spune totul.

Despre cum este să fii mamă casnică

„Toți știu a să fii o mamă casnică înseamnă să iei parte la grupuri de joacă, să te întâlnești cu alte mame, să faci o baie ca să te răsfeți în timp ce copilul doarme și să pregătești pentru partenerul de cuplu o cină compusă din trei feluri de mâncare. Ai parte de zile relaxante, când ai timp să mergi la yoga, să te uiți la serialele preferate și chiar să faci unele proiecte handmade pe care le-ai găsit pe Pinterest. Da, este perfect, nu-i așa? GREȘIT!

Din păcate, și eu vedeam la fel lucrurile în ceea ce o privește pe mama. Mama a lucrat în afara casei o mare parte din viață, dar după ce ultimii doi frați ai mei s-au născut, a decis să fie casnică. Întotdeauna m-am gândit că a avut o viață lipsită de griji. Nu am înțeles că mama avea dorințe, visuri, aspirații, dar în același timp își dorea să își crească cei cinci copii cu iubire și susținere pe care să le primească de la părintele care era întotdeauna acasă. în naivitatea mea, credeam că îi plăcea totul – o nebunie, când în chiuvetă erau vase, iar hainele curate erau îndesate sub paturile noastre.

În primul an ca mamă am văzut cum este

În mod ironic, am citit un articol în care scria că a fii mamă casnică echivalează cu a lucra 2.5 joburi full time. Mi-am spus că nu are cum să fie așa. Mă uimește faptul că oamenii cred că este mai ușor să fii mamă casnică decât o mamă care lucrează. Dacă nu ești o Kardashian/Jenner, permiteți-mi să vă contrazic.

În primele șapte luni de viață ale fiului meu am stat acasă și am alăptat exclusiv. Sinceră să fiu, nu mi-a plăcut deloc. Aveam depresie postnatală, mă mulgeam și voiam să ies din această situație. Când a apărut ocazia de a mă întoarce la lucru, nu am ezitat o secundă. Sigur că a fost o senzație dulce-amară, dar primeam totuși o libertate de care aveam mare nevoie.

Lucrând, aveam un program. Știam exact ce am de făcut într-o zi și puteam chiar să îmi fac planuri. Îmi plăcea pauza de masă la prânz. Aveam o parte din zi în care chiar puteam să mănânc și să mă relaxez. În lunile în care am stat acasă, am ratat multe mese sau mâncarea se răcea, dar trebuia să mănânc ceva ca să pot funcționa.

Aveam un salariu. Nu erau șase cifre, dar îmi permitea să fac anumite lucruri pentru mine. în plus, puteam să vorbesc cu alte persoane, care îmi înțelegeau situația ca părinte. Era ca un grup de suport. Deși nu mă confesam mereu colegilor de serviciu, tot aveam opțiunea de a putea vorbi despre lucrurile de interes comun.

Acasă aveam cel mai tiranic șef și trebuia să fiu mereu la dispoziția lui.

Nu există așteptări și obiective, pentru că bebelușii șefi fac exact ceea ce vor, când vor, indiferent de planul pentru ziua respectivă. Într-o zi, am vrut să organizez pentru copilul meu un loc în care să se joace, deoarece mă trezisem cu o răceală urâtă și aveam nevoie să mă mai odihnesc puțin, pentru că știm cu toții că mamele casnice nu au parte de prea mult somn.

Când pregăteam și organizam zona de joacă folosind jucăriile lui preferate, m-am întins pe canapeaua de lângă zona pe care o pregătisem pentru cel mic. Mi-am închis ochii și am început să simt fundul copilului pe capul meu. Am încercat să mă așez din nou, cât să pot beneficia de aromaterapie cu ulei de eucalipt, dar copilul tot încerca să se cațăre pe mine.

Ideea de concediu medical mi-a trecut prin minte

și mi-a venit să plâng la gândul că indiferent de modul în care mă simțeam în ziua aceea, trebuia să fiu mamă casnică înainte de orice.

Mai este necesar să aduc în discuție nenumăratele zile în care nu am apucat să fac un duș, să mă spăl pe dinți și chiar să merg la toaletă în ciuda fricii mele că o să-mi explodeze vezica urinară?

Da, cred că oamenii care lucrează sunt suprasolicitați și prost plătiți în unele zone. Dar cred că mamele casnice poartă o povară mult mai grea. Toți se așteaptă ca ele să știe totul despre copii, să îi iubească fără să-și piardă mințile în timp. Mamele casnice nu au asigurare medicală pentru cazul în care au nevoie de terapie.

Aș ieși din cază câteva ore pe zi, pentru a schimba mediul, iar copilul mic nu înțelege că și mami are nevoie de o pauză.

Cu angajatorul cel puțin pot discuta despre nevoile mele și chiar dacă nu toți angajatorii sunt receptivi, există totuși resursele umane, unde angajatorii pot să vorbească despre nelămuririle sau îngrijorările lor. Cu cine poate vorbi o mamă casnică, fără a fi judecată de ceilalți, fără ca alții să creadă despre ea că nu mai vrea să fie mamă? Partenerul de viață?

E păcat că oamenii cred că pentru mamele casnice este ușor și le ignoră când se simt obosite.

Înțeleg că unele lucruri asociate cu cariera nu sunt în mod necesar considerate avantaje, dar cum rămâne cu mamele casnice? Vă rog, mai vorbiți-mi despre satisfacția de a fi zilnic lângă copilul tău, ca să încep să țip.

Ideea că pentru mama casnică este foarte ușor totul mi se pare jignitoare, mai ales când acea mamă a avut și o carieră și știe cum este să te afli în ambele roluri.”

Mai sus este opinia unei mame despre viața de mamă casnică. Ea vorbește despre cât de greu este să stai acasă, în ciuda opiniilor eronate ale celorlalți, care cred că pentru mamele casnice totul este ușor. În realitate, mamele casnice nu au concediu medical când se îmbolnăvesc, nu au pauză de masă, nu au program de lucru, uneori nu au timp nici să meargă la toaletă, să facă un duș sau nu mai apucă nici măcar să se spele pe dinți. Și este nedrept când sunt comparate cu mamele de carieră, când pare că nu au dreptul să se plângă, să spună că sunt obosite, că au nevoie de o pauză. Adevărul despre cum este să fii mamă casnică îl știu doar mamele casnice. Iar ceilalți oameni ar trebui să fie mai empatici, să nu mai presupună că ei știu totul despre viața unei mame care stă acasă cu copilul. Adevărul este că nu știm nimic sau știm prea puțin despre realitatea fiecărei mame.

Tradus și adaptat după I’m Calling it: Being a Stay-at-Home Mom Is Much Harder Than Being a Working One

Sursă:

• https://cafemom.com/parenting/214283-sahm-versus-working-mom