24 Iulie 2019
Amniocenteza este un tip de investigatie care se realizeaza in timpul sarcinii, invaziv, insa extrem de util in identificarea anumitor anomalii congenitale. Afla in acest articol tot ce trebuie sa stii despre ea, precum si riscurile pe care le implica.
In timpul sarcinii fatul este inconjurat de lichid amniotic, o substanta similara cu apa; acesta contine celule fetale vii si alte substante, precum alfa-feto proteina. Substantele acestea iti ofera informatii importante legate de sanatatea bebelusului tau chiar inainte de a veni pe lume. Amniocenteza reprezinta un test prenatal in care o cantitate mica de lichid amniotic este indepartata din sacul ce inconjoara fatul pentru a fi testat; mostra de lichid amniotic este prelevata cu un ac fin introdus in uter prin abdomen, cu ajutorul ghidajului ecografic, fiind ulterior trimisa la laborator pentru analiza. Pot fi efectuate teste diverse asupra acelei mostre, in functie de riscul genetic si de recomandarile medicului.
Amniocenteza este efectuata in vederea identificarii anumitor defecte la nastere, precum sindromul Down, o anomalie cromozomiala. Deoarece aceasta interventie prezinta un risc pentru mama si bebelus, testarea este indicata gravidelor care se confrunta cu un risc crescut pentru anumite boli genetice, respectiv: cele care au prezentat o ecografie anormala sau analize anormale de laborator, au un istoric familial de defecte la nastere (siclemie, talasemie, fibroza chistica, distrofie musculara), au avut un copil sau o sarcina cu un defect la nastere, au avut un rezultat anormal la un test genetic la sarcina curenta, varsta de peste 35 de ani (odata cu varsta creste si riscul bolilor congenitale).
Nu poate depista toate defectele congenitale, dar poate fi folosita pentru: sindromul Down, siclemie, fibroza chistica, distrofie musculara, Tay-Sachs si alte boli similare. Poate depista de asemenea si anumite defecte de tub neural, precum anencefalia si spina bifida. Deoarece se realizeaza o ecografie in acelasi timp, poate depista defecte care nu sunt depistate de amniocenteza (buza/palat despicat, picior stramb, defecte cardiace); unele defecte nu pot fi depistate prin niciuna din metode. Un aspect mai putin cunoscut este ca ajuta la identificarea sexului copilului, fiind cea mai precisa modalitate in acest ssems (daca nu ai aflat deja anterior), dar si de testare a paternitatii (poate colecta ADN de la fat care este comparat apoi cu cel de la tatal potential). Amniocenteza este uneori folosita pentru a evalua o infectie fetala, cum ar fi gravitatea anemiei in cazul bebelusilor cu sensibilitate Rh – o afectiune neobisnuita in care sistemul imunitar al mamei produce anticorpi impotriva unei anumite proteine de pe suprafata celulelor sanguine ale bebelusului. In cazul in care acumulezi prea mult lichid amniotic in sarcina (polihidramnios), este indicata pentru a drena excesul din uter. Nu in ultimul rand, amniocenteza poate determina daca plamanii bebelusului sunt suficient de maturi pentru nastere (este rar efectuata in al treilea trimestru).
Din punctul de vedere al momentul optim, procedura este de obicei programata intre saptamana 15-18 de sarcina (poate fi efectuata si mai devreme, dar cresc riscurile asociate). Acuratetea sa este de aproximativ 99.4%. Ca urmare a unor inconveniente de ordin tehnic (incapacitatea de a colecta suficient lichid amniotic sau esecul de a creste in cultura al celulelor recoltate), poate fi uneori fara succes.
Exista un risc redus ca amniocenteza sa conduca la aparitia unei pierderi de sarcina (sub 1% sau aproximativ 1 din 200-1 din 400 sarcini). De asemenea, exista situatii extrem de rare cand bebelusul sau mama sunt raniti, cand este declansat travaliul prematur, cand curge lichid amniotic sau sange din locul punctiei sau alte complicatii. Poate sa mai apara infectie sau necesitatea repetarii procedurii deoarece prima mostra nu a fost viabila pentru testare. Riscurile de complicatii cresc daca este efectuata inainte de 15 saptamani gestationale. Pot sa apara si alte riscuri in functie de afectiunile medicale preexistente.
Daca efectuezi amniocenteza inainte de 20 saptamani de sarcina, poate fi de ajutor sa ai vezica plina in timpul procedurii; consuma lichide din abundenta inainte de consultatie. Dupa 20 saptamani gestationale, este mai bine sa ai vezica urinara goala pentru a reduce sansele de a fi intepata. Dureaza efectiv 10 minute, insa consultatia total poate sa se intinda pana la 30 minute.
O portiune mica din abdomen este curatata cu solutie antiseptica pentru a o pregati de amniocenteza. Ti se poate administra un anestezic local pentru a reduce disconfortul resimtit. Medicul localizeaza in primul rand uterul si apoi fatul si placenta cu ajutorul ecografiei, introducand un ac subtire si gol prin abdomen si uter, in sacul amniotic, la distanta de bebelus. O cantitate mica de lichid este extrasa prin ac si trimisa la analiza; cantitatea depinde de numarul saptamanilor de sarcina. Dupa procedura, medicul va continua sa foloseasca ecografia pentru a monitoriza ritmul cardiac al fatului. Este posibil sa simti o durere similara crampelor menstruale in timpul procedurii sau la cateva ore dupa aceasta.
Dupa amniocenteza este indicat sa mergi acasa si sa te relaxezi restul zilei. Evita exercitiul fizic sau activitatile fizice sustinute (inclusiv relatiile sexuale), precum si ridicarea unor obiecte mai grele de 9 kg. Medicul poate prescrie un analgezic la intervale de 4 ore pentru a reduce disconfortul. In ziua urmatoare poti sa iti reiei programul uzual de activitati.
Primesti rezultatele in decurs de 2-3 saptamani, insa unele dintre primele rezultate pot sa apara dupa 3 zile.
Amniocenteza nu este o investigatie obligatorie, prin urmare poti refuza; vei primi consiliere genetica inainte de procedura, iar riscurile si avantajele pe care le presupune ti se vor explica. Decizia de a o efectua sau nu ramane la tine.
In cazul in care observi aparitia febrei sau a unei hemoragii, scurgeri vaginale sau durere abdominala care persista mai puternica decat crampele, inrosire si inflamatie in locul unde a fost introdus acul, activitate fetala neobisnuita sau lipsa activitatii fetale (peste 20-24 saptamani gestationale), trebuie sa suni medicul.
Surse: www.webmd.com; www.mayoclinic.org; www.nhs.uk; www.stanfordchildrens.org
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.