Nasterea copilului m-a facut sa ma indragostesc cu adevarat de sotul meu

5 Ianuarie 2017

de Irina Olteanu

Nu va puteati gandi ca nasterea unui copil ar putea determina doi oameni sa se indragosteasca. Iata insa ca acest lucru este posibil, dupa cum o dovedesc Emily si Jim alaturi de bebelusul lor Stevie.

Jim si cu mine fusesem separati timp de aproape 6 luni cand, in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, am inteles ca o neintelegere a determinat ruptura dintre noi. Disputa a pornit din motive financiare, dar neintelegerile erau de inteles, dat fiind faptul ca ne stiam doar de 12 luni.

Jim m-a vizitat la o zi dupa data la care fetita trebuia sa se nasca. Ne-am plimbat mult cu cainele si nu mai tin minte ce a zis, dar m-a privit intr-un mod ca si cum am fi fost la prima intalnire. Am simtit fluturi in stomac. Zidurile pe care le ridicasem intre noi au devenit aproape transparente si imi amintesc ca mi-am dorit sa ma atinga din nou.

In acea noapte am gatit cina impreuna. Era tarziu si Jim a ratat ultimul tren, de fapt a fost ca si cum ne-am dorit acest lucru. S-a asezat langa mine pe canapea, iar inima imi batea tare si imi era greu sa il privesc. Mi-am incrucisat picioarele, iar coapsa mea i-a atins bratul, moment in care si-a pus mana pe picior, iar eu mi-am pus mana pe mana sa. Am continuat sa ne atingem pana ne-am imbratisat, ne-am sarutat, am ajuns in pat dezbracati, iar dupa o ora, pe la 2 dimineata, Jim a spus: “stii, sexul poate declansa travaliul”. Eu am zambit si i-am raspuns “Cred ca asta ramane de vazut”.

Nasterea chiar se intampla

Jim a adormit, iar eu am stat treaza simtind fiecare contractie si zambind. Am asteptat putin pentru ca mandria nu imi permitea sa dau o falsa alarma. Cand am fost suficient de sigura ca a venit momentul, l-am trezit si i-am spus “chiar se intampla”. A durat un timp pana s-a imbracat si s-a trezit bine. Mi-a spus sa o sun pe Jess, moasa mea, dar nu am vrut. Imi doream sa stam in pat si sa ne sarutam si sa facem din nou sex. Asa ca am facut asta si mi-a cazut dopul gelatinos. Asta nu a mai fost sexy. Am alergat la baie si cand m-am intors mi-am sunat moasa. Am cronometrat contractiile prin telefon – eram clar in etapa premergatoare travaliului.

Contractiile veneau la fiecare 5, apoi 10 minute; apoi la 7, 4, 11 minute distanta. Erau extrem de dureroase, dar imi ziceam in sine “nu este chiar atat de rau. Ma pot descurca. Nu inteleg de ce se plange lumea atata.”

La aproximativ 6 am mi-am sunat partenerele de nastere, Chloe si Leah “Deci stiti tipul despre care m-am plans in ultimele 6 luni si care imi doream sa dispara din viata mea? Da, tatal copilului. Ei bine, sunt in travaliu, el este in pat cu mine si cred ca pot spune ca tot el mi l-a indus. Dar nu-mi doresc sa plece, asa ca va fi aici in timpul nasterii. Tocmai a devenit o alta doula.”

Da, era destul de ciudat. Dar din fericire acest tip de haos nu este prea departe de modul in care decurge viata mea sau relatiile mele in general. Prefer adjectivul de spontana si nu impulsiva. Leah si Chloe au ajuns in jur de ora 10 am. Jocul putea incepe.

nasterea

Acomodarea cu nasterea

Am amintiri foarte dragi din acea zi. Imi amintesc de Chloe care ma privea cu lacrimi in ochi si imi spunea “Isi astepta tatal”. Imi aduc aminte de Chloe, Leah si Jim care alaturi de mine stateau tolaniti pe pat. Fratele meu a aparut la un moment dat si m-a intrebat daca am nevoie de ceva. Imi amintesc cum ne-am linistit apoi si m-au masat cu totii timp de un minut si ne-am continuat conversatia.

Dar stai, nasterea nu trebuia sa se intample deja?

Era probabil in jurul orei 8 seara cand Jess, moasa, a ajuns. La acest moment era confuza ca nu nascusem inca. Am avut probabil 100 de contractii si bebelusul ar fi trebuit sa iasa. Deveneau tot mai dureroase si eram epuizata. Era aproximativ ora 10 cand Jess a sugerat sa mergem la o plimbare, ceea ce parea ridicol si imposibil, dar am decis sa fac tot ce este necesar. Mi-am luat adidasii si mi-am tarat picioarele pana pe plaja si inapoi cand am fost carata cu ajutorul lui Chloe si Jess.

Cred ca disperarea era emotia pe care o experimentam. Imi amintesc cum simteam ca nu am ce sa fac. Nu era ceva efemer “nu pot face asta”, ci un sentiment ferm. Eram prea epuizata. Nu aveam suficienta putere. Nu mai dormisem de 48 de ore. Nu mai puteam rezista o noapte. Aveam nevoie ca travaliul activ sa inceapa chiar acum, iar daca ar fi inceput nu stiu de unde as mai fi avut energia necesara. Am inceput sa ma gandesc ca va trebui sa merg la spital si nu voi putea naste acasa. Simteam ca am esuat. Nu ma puteam opri din suspinat. Imi amintesc de Chloe care imi spunea “Hai ca o sa o rezolvam”. Stiam ca nu pot. Credeam ca nu pot.

Apoi Jess a venit si mi-a zis sa plang cat vreau. Asa am facut. Apoi m-am oprit si m-am intins pe canapea, iar contractiile nu s-au oprit. Toti au mers usor in pat si Jess a stat cu mine in salon. Mi-a zis sa dorm, iar eu am crezut ca e nebuna “cum sa dorm cu contractiile astea?” Dar m-am intins, iar acestea s-au distantat si am dormit intre ele, desi eram confuza ca nu am nascut inca.

Am luat o pauza de la nasterea mea

Soarele rasarise si Jess planuise sa imi administreze Panadeine Forte si Diazepam. Nu imi amintesc ce am facut cat am asteptat, poate am stat in pat cu Jim si nu am vorbit.

Cand Jess s-a intors, au functionat medicamentele. Au atenuat durerea contractiilor, iar eu am dormit vreo 3 ore. Un somn intrerupt de cateva contractii mai puternice. Cand m-am trezit, am simtit ca pot face asta. M-am intins cu Jim in pat simtind o dragoste enorma pentru el si mi-am dorit sa nu ma paraseasca niciodata. Nu mai stiu despre ce vorbeam cand mi s-a rupt apa.

Minunat ceata a nasterii

Am alergat la dus. Chloe a intrat cu mine si am stat acolo aproape o ora. A aplicat capul dusului pe partea inferioara a spatelui, iar eu respiram printre contractii. Leah mi-a dat sa mananc cu lingura un fel de spaghete cu quinoa si apa de cocos. Din acest punct nu mai imi amintesc prea mult. Stiu ca Jess s-a intors, eu m-am aplecat pe chiuveta din baie, m-am mutat pe canapea, m-am aplecat peste ea si am spus tuturor sa nu imi spuna intervalul dintre contractii, stiind ca am trecut de pre-travaliu si sunt in travaliu. Am cerut sa mi se aduca prosoapele fierbinti si am inceput sa gem mai tare, iar in final m-am mutat in piscina de nastere.

Cu cat m-am interiorizat mai mult, cu atat imi amintesc mai putine. Stiu ca am spus cuiva sa ascunda ceasul, ca imi era prea cald si am vrut o compresa rece, iar Jim era in piscina cu mine si Chloe. Apoi le-am spus sa nu ma atinga, sa deschida usile, ca am nevoie de aer curat, sa nu manance lange mine, mi-era greata. Apoi am simtit nevoia sa imping, am impins si am gasit in final contractiile de ajutor. Am impins si am tot impins dintr-un loc adanc ascuns in mine, iar Chloe si Jess mi-au spus sa ma aplec si sa-i simt capul. Nu intelegeam despre ce vorbesc, am tot impins si am simtit ca sunt cea mai interiorizata varianta a mea.

La un moment dat cineva a strigat dupa Jim sa se trezeasca, capul fetitei a iesit, iar Jess a spus “Prinde-ti bebelusul, prinde-o”. Stiu ca a ghidat-o pe Stevie printre picioarele mele, am ridicat-o si am simtit cel mai coplesitor sentiment din viata mea. Arata perfect. Nu putea intelege cum este atat de perfecta. Toata lumea plangea si suspina si facea poze. Mi-a luat un timp pana am inteles ce s-a intamplat. Mi-am cunoscut in sfarsit bebelsul, Stevie…si era pur si simplu perfecta.

Sursa:
www.kidspot.com.au

Menu