Poveste de mama: am nascut natural dupa cezariana

22 Martie 2018

de Irina Olteanu

Nasterea naturala dupa cezariana nu este doar posibila, ci realizabila. Iar marturie sunt chiar eu si fetita mea, Ana, care a venit pe lume pe cale naturala. Atata timp cat iti doresti, totul devine posibil.

Inceputul povestii noastre
Eu si cu Radu ne cunosteam din liceu. Eu aveam 15 ani, iar el 16. Desi el sustine ca ne-am cunoscut prima data la o petrecere, prin intermediul unor prieteni comuni, nu imi amintesc de el, asa ca povestea mea despre prima oara cand ne-am vazut implica o tabara. Era vara si extrem de cald afara si imi aduc aminte cum ne plimbam noi doi pe marginea unui lac. Am avut de atunci un sentiment coplesitor ca va reprezenta o persoana importanta in viata mea. Am inceput sa iesim oficial la intalniri in vara de dinaintea admiterii la facultate si ne-am casatorit cu 5 ani mai tarziu, in 2003.
Am stiut inca de la inceputul relatiei ca ne dorim o familie mare, dar pentru ca amandoi eram inca in facultate cand ne-am casatorit, am hotarat sa asteptam pana sa devenim parinti. Am inceput sa incercam cand mi-am terminat masterul si am ramas imediat insarcinata cu primul nostru copil, Mara, care a venit pe lume in noiembrie 2005. Planuisem o nastere complet naturala, dar pentru ca nu m-am pregatit temeinic si nu m-am informat suficient despre nastere, ceea ce trebuia sa fie o nastere minunata, fara medicatie, a fost de fapt o cezariana, impusa dupa 27 ore de travaliu. In timp ce eram transportata in sala de nasteri am stiut ca urmatoarea mea nastere va fi una vaginala dupa cezariana.

Pregatirea mea pentru nasterea naturala dupa cezariana
Imediat ce mi-am revenit dupa nasterea cezariana am inceput sa ma pregatesc pentru nasterea vaginala invatand mai mult. Am citit toate cartile care mi-au venit la indemana si am petrecut multe ore pe internet si pe diverse site-uri destinate gravidelor. Cand Mara avea aproape 1 an am inceput sa incercam si am fost extrem de surprinsi cand am descoperit ca am ramas insarcinata dupa prima incercare. Si mai mult, la prima consultatie prenatala medicul meu mi-a spus ca imi sustine in totalitate planul pentru o nastere naturala dupa cezariana.
Am citit asadar si mai multe carti, am navigat pe internet si am angajat o doula. Am descoperit ca pozitia in care se afla bebelusul la nastere reprezenta un factor cheie in ceea ce priveste sansele de succes, prin urmare am incercat sa raman activa, chiar am facut exercitii pentru a ajuta bebelusul sa ajunga intr-o pozitie favorabila si am avut grija si de postura corpului, despre care aflasem ca joaca un rol important. Eram constienta ca exista o sansa sa nu pot naste pe cale vaginala dupa cezariana, dar am vrut sa ma asigur ca am facut tot ce pot pentru a beneficia de o reusita.

Nasterea naturala dupa cezariana
Intr-o zi de miercuri, 11 iulie, m-am trezit cu contractii la interval de 5 minute dar nu erau foarte puternice. Radu era la serviciu si planuisem sa ne petrecem timpul in familie, tinand cont de faptul ca se apropia sorocul. Nu i-am spus lui Radu despre contractii decat la pranz pentru ca nu erau mai puternice si nu imi doream sa il ingrijoreze. Am dat un telefon doulei dupa-amiaza si mi-a promis ca va trece pe la mine daca incepe travaliul. Contractiile nu au devenit mai puternice. M-am culcat si pana a doua zi dimineata disparusera complet.
Vineri, data probabila a nasterii mele, Maria, care nu este doar doula, ci si moasa, a venit pe la mine pe acasa pentru a vedea care era situatia. Mi-a verificat membranele si a incercat stimularea mameloanelor. Am inceput sa merg mult si m-am gandit in acel moment ca ar fi amuzant sa nasc vineri, 13. Dar nu s-a intamplat nimic.
Am inceput sa am din nou contractii sambata dimineata. Erau la distanta de 5 minute una de alta, dar tot nu erau puternice. Nu am vrut sa imi fac sperante ca nasc pentru ca imi ramasese in minte ce sa intamplase cu 2 zile inainte. Ne-am dus la culcare, iar la ora 2 noaptea m-a trezit o contractie. Stiam ca sunt in travaliu.
Nu am vrut sa il trezesc pe Radu imediat, gandindu-ma la experienta anterioara, mi-am inchipuit ca va mai dura ceva. La ora 2:45 s-a trezit si am sunat-o pe Maria care mi-a sugerat sa fac un dus. Contractiile au inceput sa se inteteasca. Erau dureoase, dar respiram printre ele, iar apa calda imi facea bine la spate. Am sunat apoi la parintii mei sa vina sa aiba grija de Mara, dar le-am zis sa nu se grabeasca pentru ca aveam de gand sa raman acasa cat de mult puteeam. Dupa 5 minute i-am sunat din nou si le-am zis ca totusi ar fi bine sa se grabeasca. Contractiile ajunsesera la doar 2 minute distanta si erau lungi. Nu mai puteam vorbi printre ele. Parintii mei au ajuns la ora 4 si am avut 3 contractii pana am intrat in masina. Drumul cu masina a fost ingrozitor. Desi suntem la doar 5 minute distanta de spital, contractiile veneau una dupa alta si simteam nevoia sa imping. Ne-am intalnit cu Maria in parcarea spitalului si a fost minunat sa ii aud vocea. Era extrem de calma si a vorbit cu mine intre contractii.

dupa cezariana

Cand mi-au verificat colul, eram complet dilatata. Maria mi-a spus sa imi ascult corpul, care imi transmitea sa imping, dar asistentele medicale imi spuneau sa astept. Am impins si au reusit sa gaseasca un medic care sa stea cu mine pana ajunge medicul meu. Am impins in timp ce Maria ma sustinea de spate, iar Radu ma tinea de mana. M-am simtit minunat. In acele momente, extrem de dureroase, m-am simtit vie si foarte puternica. Nu m-am gandit nici macar o data la cicatricea uterului sau la posibilitatea unei rupturi de perineu, care sperie multe mamici. La doar 45 minute dupa ce am intrat in spital, Ana a venit pe lume. A fost travaliul perfect si nasterea pe care mi-am imaginat-o, dar pe care nu am crezut ca o voi trai.

Dupa minunata nastere
Cand au asezat-o pe pieptul meu pe Ana, plina de tot felul de substante si urland, a disparut orice urma de durere. Am simtit ca pot sari din pat si pot merge acasa. Eram atat de mandra de mine ca am reusit sa nasc natural dupa o cezariana si fara medicatie si atat de indragostita de fetita mea, atat de fericita sa imi am alaturi sotul si atat de recunoscatoare pentru o doula minunata care mi-a dat increderea necesara. Nu exista niciun termen de comparatie intre aceasta nastere si prima mea nastere. Nu imi venea sa cred cat de rapid si usor am nascut si cat de bine ma simteam dupa. Am ramas doar o noapte internata in spital, apoi am adus fetita acasa. Mara a fost bucuroasa sa isi cunoasca sora, iar familia noastra a devenit una bogata in iubire.

Menu