Analgezia la nastere: care sunt recomandarile de practica ale Societatii Romane de anestezie pentru medici

Recent a fost publicat ghidul care cuprinde recomandarile de practica ale Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva si a Societatii Romane de Obstetrica si Ginecologie cu privire la analgezia si anestezia la nastere. Iata care sunt variantele pe care le au medicii pentru fiecare tip de nastere in parte si informatii detaliate despre fiecare.

Recomandarile de practica pentru medici cu privire la analgezia la nastere

Ghidul cuprinde instructiuni organizate sistematic menite sa fie utile medicului anestezist in diverse situatii medicale, pentru a imbunatati calitatea si siguranta anesteziei si analgeziei la gravide, reducerea frecventei si a gravitatii complicatiilor si cresterea nivelului de satisfactie a pacientelor. Autorii sai subliniaza ca nu se constituie intr-un standard de practica, ci in recomandari aplicabile in functie de aparatura si medicatia disponibila. Acesta cuprinde atat managementul pentru analgezia in nasterea naturala, cat si anestezia in operatia cezariana si a fost conceput pe baza datelor din literatura, a rezultatelor studiilor si a analizei opiniilor specialistilor. Ghidul este supus adaptarilor si completarilor periodice pe masura acumularii de noi cunostinte, a progresului tehnic si a competentelor. Nu se aplica pentru alte interventii chirurgicale si nici pentru boli cronice.

Analgezia in travaliu si nastere vaginala

Deoarece durerea pe care femeile o resimt in timpul nasterii vaginale este considerata cea mai intensa experienta din viata, gestionarea sa ocupa un rol principal. Se recomanda informarea gravidei inainte de nastere cu privire la metodele analgezice, riscurile, limitele si beneficiile fiecareia. Iata si metodele farmacologice prevazute de ghid:
– analgezia inhalatorie. Cu denumirea de protoxid de azot, se prezinta sub forma unui amestec gazos si este inhalat printr-o piesa bucala de unica folosinta. Necesita instruirea prealabila a pacientei despre modul de utilizare si informarea ca durerea nu va disparea complet, dar se asigura un grad de analgezie si relaxare. Inhalarea se incepe la debutul contractiei, iar respiratia trebuie sa fie profunda si rara. Personalul medical are obligatia de a controla eficienta analgeziei, iar medicul obstetrician sa ia in considerare metode suplimentare de analgeziei in etapa de expulzie. Analgezia inhalatorie se efectueaza doar la recomandarea medicului si sub supravegherea personalului medical calificat
– analgezia sistemica cu opioide. Factorii care ii limiteaza utilizarea vizeaza efectele secundare asupra mamei si copilului, fiind administrata intermitent.
– tehnicile de analgezie neuraxiala (regionala) sunt populare si folosite extrem de des, avand drept scop asigurarea unui nivel acceptabil de analgezie pritnr-un anestezic local in concentratie scazuta pentru a produce un bloc senzitiv cu pastrarea functiei motorii. Tehnicile cele mai folosite sunt epidurala lombara si combinata subarahnoidiana-peridurala. Momentul de incepere al analgeziei nu influenteaza procentul de nasteri instrumentale. Nu se poate stabili un moment clar pentru initierea analgeziei peridurale, fiecare pacienta necesitand analiza individuala; atunci cand pacienta solicita cateterul epidural trebuie plasat indiferent de nivelul de dilatatie. Se subliniaza ca pacienta cu analgezie peridurala trebuie sa isi pastreze capacitatea de mobilizare si aceasta analgezie trebuie mentinuta si in etapa de expulzie chiar daca scade capacitatea de a impinge. Sunt specificate si conditiile pentru administrarea sa, respectiv supraveghere permanenta din partea unui medic obstetrician/asistenta medicala de obstetrica care va examina inainte de analgezie pacienta si faptul ca medicul anestezist trebuie sa fie disponibil pe intregul proces al nasterii. Contraindicatiile absolute pentru acest tip de analgezie sunt: refuzul pacientei, tulburari de coagulare, infectie la locul de punctie, sepsis, hipertensiune intracraniana acuta, hipovolemie, sangerare, alergie la anestezice locale, o pacienta necooperanta. Contraindicatiile relative sunt: suferinta fetala acuta, bolile neurologice preexistente, defectele coloanei vertebrale, hipertensiune intracraniana cronica, leziunile valvulare stenotice, hipertensiune pulmonara. Iata si complicatiile care pot surveni in acest tip de analgezie: hipotensiunea, punctia accidentala a durei, sange pe cateter, durere.

Anestezia pentru operatia cezariana

Procentul in continua crestere de operatii cezariene se datoreaza factorilor materni, obstetricali, fetali, medicolegiali. Tehnica anestezica folosita se stabileste in functie de indicatia operatiei, gradul de urgenta, dorinta pacientei si hotararea anestezistului. Medicul anestezist trebuie sa aleaga tehnica ce confera siguranta si confort mamei, afecteaza cel mai putin nou-nascutul si asigura conditii optime pentru echipa operatorie. Anestezia neuraxiala este in acest context tehnica cea mai sigura si preferata.
Sunt specificate de catre ghid consideratiile preoperatorii, respectiv faptul ca pacienta trebuie vazuta si evaluata cu o zi inainte de medicul anestezist, mai ales pentru cele cu sarcina cu risc crescut. Chiar si in urgenta evaluarea preoperatorie trebuie realizata concomitent cu pregatirile pentru interventia care va avea loc in sala de operatii. Astfel, trebuie sa se obtina consimtamantul informat al pacientei, sa se realizeze anamneza (care cuprinde antecedente medicale, chirurgicale si obstetricale), sa fie evaluata medicatia curenta si alergiile, sa fie examinate caile aeriene, sa se realizeze o hemograma cu numar de trombocite, un examen fizic general (inclusiv examinarea coloanei vertebrale si masurarea parametrilor vitali).

Tehnicile de anestezie pentru operatia cezariana sunt:

– anestezia spinala (radihiana, rahianestezie, subarahnoidiana) – cea mai des folosita, produce un bloc dens instalat rapid
– anestezia peridurala – descrisa antrerior. Nu este folosita in general pentru operatiile cezariene planificate, ci atunci cand analgezia peridurala pentru travaliu este transformata in anestezie pentru cezariana
– tehnica combinata spinala peridurala. Cateterul este folosit in principal pentru analgezie postoperatorie sau in cazul in care durata operatiei este prelungita
– anestezia generala. Deoarece operatia cezariana reprezinta o interventie chirurgicala majora, gravida trebuie sa beneficieze de o examinare medicala completa in timpul consultatiei preoperatorii si sa fie informata cu privire la complicatiile potentiale si desfasurarea lucrurilor din sala de operatie si va trebui sa semneze un consimtamant informat. Sunt necesare pentru acest tip de anestezie rezultatele analizelor de sange (hemograma cu numarul de trombocite), coagularea, grupa de sange si Rh-ul. In perioada perioperatorie trebuie sa existe monitorizare EKG; TA, Av, SpO2, indiferent de tipul de anestezie. Anestezia generala este indicata cand exista contraindicatii pentru anestezia generala, cand se anticipeaza pierderi mari de sange, cand exista anomalii de coagulare sau injectarea de coagulant cu mai putin de 12 ore inainte, suferinta fetala este severa, cand nu s-a realizat anestezie adecvata regionala, cand pacienta refuza anestezia regionala.

Anestezia pentru extractia placentei

Nu se poate desemna o tehnica preferata de anestezie in acest sesn. Daca pacienta este stabila hemodinamic si are cateterul peridural, anestezia peridurala este de preferat. Trebuie evaluat profilul hemodinamic inainte de anestezia neuraxiala si luata in considerare prevenirea aspiratiei pulmonare in perioada imediata post-partum. Daca exista hemoragie materna masiva, se prefera anestezie generala cu intubatie traheala in detrimentul anesteziei neuraxiale.

Ghidul specifica fiecare pas din protocolul de administrare cu substantele medicale specifice, precum si instructiuni necesare gestionarii complicatiilor operatorii sau postoperatorii aparute pentru fiecare tip de analgezie, respectiv anestezie folosit.