Confesiuni de mamă: Soțul meu crede că mă prefac și că inventez eu semne de depresie postnatală

Unele femei pot prezenta semne de depresie postnatală după ce aduc pe lume un copil, iar aceste semne nu trebuie ignorate de cei din jur sau de mamă.

Din fericire, în ultima vreme s-a vorbit și se vorbește din ce în ce mai mult despre depresie. Dar chiar și așa, sunt persoane care nu cred în existența acestei tulburări sau nu o iau în serios și nu cred că cei din jur se confruntă cu această problemă.

Este foarte important să știm ce semne de depresie postnatală există și prin ce trec femeile în depresie. De asemenea, depresia poate să apară în orice moment al vieții, nu numai după naștere. Conform estimărilor, 264 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, iar numărul femeilor diagnosticate cu această tulburare mintală este mai mare decât cel al bărbaților.

Acum vom vorbi despre depresia postnatală, despre semnele care indică existența acestei probleme, despre ceea ce se întâmplă dacă tulburarea în discuție nu este tratată, dar și despre confesiunea unei mame în depresie, al cărei soț crede că se preface și inventează totul.

Ce este depresia

Depresia este o problemă medicală comună și serioasă, care afectează în mod negativ cum te simți, cum gândești și cum reacționezi. Poate duce la o varietate de probleme fizice și emoționale, care ar putea scădea abilitatea de a funcționa la serviciu sau acasă. Din fericire, se poate trata.

Ce este depresia postnatală

Depresia postnatală este un tip de depresie care apare după naștere. Aproximativ 15% din mame se confruntă cu această problemă. Se poate trata prin terapie, dar și prin medicație, atunci când este necesar. Depresia postnatală poate afecta chiar și părinții adoptivi.

Oamenii care au depresie trebuie să știe că nu este vina lor pentru apariția acestei probleme, că este important să vorbească despre ceea ce simt, că se pot găsi soluții, că nu este un motiv de rușine.

Semne depresie postnatală

Odată cu venirea pe lume a copilului, unele mame observă că trec prin diverse emoții, chiar opuse, cum ar fi, de exemplu, bucurie, dar și tristețe. În primele zile, chiar primele două săptămâni de la naștere, multe femei simt tristețe, denumită și „baby blues”, au momente în care plâng fără vreun motiv, iar dispoziția lor se schimbă destul de brusc. Totuși, „baby blues” ar trebui să dispară după maximum trei săptămâni. Dacă aceste simptome nu dispar, ba chiar se înrăutățesc, atunci putem vorbi despre semne de depresie postnatală.

Depresia postnatală nu trebuie confundată cu „baby blues”, deci este bine să identificăm acele semne de depresie postnatală. Iată care sunt ele:

• Ai „baby blues” mai mult de 2 sau 3 săptămâni. Nu este un lucru ieșit din comun ca proaspetele mame să treacă prin „baby blues”. Dar dacă după câteva săptămâni simptomele nu dispar, dacă tristețea persistă, dacă este însoțită de lipsa de speranță, iar aceste sentimente sunt intense, nu mai vorbim despre „baby blues”.
• Îți pierzi interesul pentru lucrurile care îți plăceau înainte, nu te mai bucură lucrurile care cândva te făceau să râzi, să te simți bine.
• Te simți tristă sau vinovată în cea mai mare parte din timp.
• Nu poți lua decizii. De vină poate fi și oboseala, dar dacă simți că nu îți pasă de nimic, dacă îți este greu să te ridici din pat, să faci un duș, să schimbi scutecul bebelușului, să ieși la o plimbare, este cazul să ceri ajutorul unui specialist.
• Îți faci griji, poate te gândești că nu ești o mamă bună. Desigur, este firesc ca din când în când să te întrebi dacă faci ce trebuie pentru copilul tău. Se spune că mamele bune sunt cele care se tem că nu sunt mame bune. Dacă ai născut înainte de termen sau copilul tău are probleme de sănătate, grijile pot să apară, având în vedere situația. Dar dacă bebelușul tău este perfect sănătos, iar tu te gândești constant la faptul că nu ești o mamă bună pentru copilul tău sau îți faci griji care nu au o justificare, atunci putem vorbi despre depresie postpartum.
• Ai probleme legate de somn. Desigur, odată cu nașterea copilului, somnul nu mai este ce a fost cândva. Este normal. Dar dacă nu poți dormi atunci când bebelușul doarme sau, din contră, simți nevoia să dormi mereu, acesta poate fi unul dintre acele semne de depresie postnatală.
• Ai trecut prin schimbări majore și stresante. Poate au apărut probleme în cuplu sau ai pierdut pe cineva drag. Întâmplările de acest gen pot să ducă la apariția depresiei.
• Te gândești să îți faci rău. Sau poate bebelușului. Dacă ai gânduri de suicid, dacă vrei să îți faci rău ție sau bebelușului, deja vorbim despre semne avansate de despresie postpartum sau chiar despre psihoză postpartum. Dacă te afli în această situație, vorbește cu cineva și ia legătura imediat cu un specialist care te va ajuta să treci peste această problemă.

De ce apare depresia postnatală?

Se pare că există o legătură între depresia postnatală și schimbările hormonale după naștere, dar sunt necesare mai multe studii pentru a fi determinată această legătură. Nivelul de estrogen și progesteron crește de zece ori în timpul sarcinii și scade foarte mult după naștere. La doar trei zile după naștere, nivelul acestor hormoni este la fel ca înainte de sarcină.

Pe lângă aceste schimbări hormonale, mai sunt și cele sociale și psihologice, care apar odată cu venirea pe lume a bebelușului. Și acestea pot fi legate de apariția depresiei postpartum.

• 

Depresia postnatală netratată

Dacă nu este tratată, depresia postnatală poate dura luni sau chiar ani. Dar, având în vedere că există tratament pentru acest tip de problemă, este bine ca mamele care prezintă semne de depresie postnatală să ajungă la un specialist care să le îndrume spre calea potrivită pentru ele pentru a se vindeca și pentru a se bucura din nou de viață, de bebeluș, de rolul de mamă.

Depresia postnatală netratată te afectează și pe tine, dar și pe cei din jurul tău. Dacă nu primești ajutorul de care ai nevoie, poți simți că nu ai energie, treci prin schimbări de dispoziție, ai senzația că nu poți avea grijă de bebelușul tău, nu te poți concentra și nu poți lua decizii, te poți gândi să îți faci rău.

Poate fi prevenită depresia postnatală?

Depresia postnatală nu poate fi prevenită în totalitate. Cu toate acestea, sunt câteva lucruri care pot fi făcute și care ar putea preveni depresia sau poate fac această problemă mai puțin severă, cu simptome mai ușoare:

• Să fii realistă în ceea ce te privește și în ceea ce privește bebelușul.
• Numărul vizitatorilor care vin la tine după naștere ar trebui limitat.
• Este bine să ceri ajutorul atunci când este necesar. Toate mamele au nevoie de ajutor.
• Dormi și tu când doarme bebelușul.
• Fă mișcare (atât cât se poate după naștere, evident). O plimbare poate ajuta.
• Păstrează legătura cu prietenii și familia, nu te izola.
• Nu uita că și relația de cuplu este importantă și este important să vă faceți timp și pentru voi doi.
• Așteaptă-te să nu fie totul perfect, să ai zile bune, dar și zile mai puțin bune.

Confesiunea unei mame: „Soțul meu crede că mă prefac și că inventez eu semne de depresie postnatală”

„Am născut al doilea copil cu șase luni în urmă. De când mi-a revenit menstruația șase săptămâni mai târziu, am avut schimbări puternice de dispoziție și emoții incontrolabile cam jumătate din timp. Mă joc cu copiii, fericită, și încep să plâng dintr-odată, fără a putea controla acest lucru. Nu mă mai enervez ușor când lucrurile obișnuite o iau razna – am cea mai intensă versiune a emoției pe care în mod normal o simt. Dar nu sunt așa tot timpul. Zile la rând sunt eu în mod «normal» , apoi am o zi sau două în care nu mai sunt bine. Sunt sigură că este vorba despre dezechilibre hormonale. Am așteptat șase luni pentru ca al meu corp să se refacă singur. Cum nu există semne că se îmbunătățesc lucrurile, am sunat medicul, dar următorul loc disponibil este abia peste două luni. Cât aștept, mă întreb ce pot face ca să mă simt mai mult în control și mai mult eu însămi. Acum mă bazez pe faptul că ies din anumite situații, astfel încât cei din jurul meu să nu fie nevoiți să «aibă de-a face» cu dispoziția mea proastă. (Încă alăptez și plănuiesc să fac acest lucru până la un an, atât cât este posibil. Îmi dau seama că poate nu mă ajută, dar este ceva important pentru mine, pur și simplu.)

De asemenea, am nevoie de un sfat legat de cum să vorbesc cu soțul meu despre lucrurile prin care trec. Am fost deschisă și i-am spus tot ce mi se întâmplă și cum mă simt, dar sunt momente în care nu înțelege deloc și pare să creadă că eu aleg să fiu așa. Weekendul trecut, familia lui a venit în vizită și a rămas la noi. (Recunosc, rudele lui mi se par autoritare.) Când erau la noi, am început să simt din nou schimbări de dispoziție, ceea ce are sens, având în vedere perioada în care eram cu ciclul. Am plecat pentru o vreme, ca să mă ocup singură de niște lucruri și să am puțin spațiu, dar mai târziu în acea zi a avut loc o reuniune de familie și am fost obligată să particip, iar în timpul acesteia am interacționat cât mai puțin cu oamenii, scuzându-mă frecvent ca să verific copiii care dormeau, să hrănesc copilul etc. Din conversațiile purtate mai târziu, știu că multe din rudele soțului l-au întrebat dacă sunt bine, s-au întrebat cu voce tare ce nu era în regulă, pentru că nu eram sociabilă, și au menționat că părea că găsesc scuze ca să nu stau de vorbă cu ei.

I-am spus soțului meu că trec prin schimbări de dispoziție și m-am gândit că ar fi mai bine să mă limitez la discuții scurte și politicoase decât să mă enervez când primesc sfaturile lor nesolicitate legate de viața noastră, care ar fi urmat dacă aș fi vorbit mai mult cu ei. Mi-a spus că pare foarte convenabil că am aceste schimbări de dispoziție de fiecare dată când trebuie să facem ceva ce vrea el să facem, subliniind că același lucru s-a întâmplat și luna trecută (în aceeași perioadă a ciclului!), când am rămas acasă în timpul unui eveniment social pentru serviciul lui, la care voia să particip alături de el. M-am supărat foarte tare și am plâns, alternând între încercarea de a explica ce simt și fiind furioasă pentru că eram nevoită să mă justific așa. Este vreo modalitate prin care să îi pot vorbi despre ce mi se întâmplă, astfel încât să îl fac să înțeleagă? Deja simt că ceva este «defect» la mine, iar să simt că trebuie să mă ascund și să mă scuz face ca lucrurile să fie și mai dificile. Vreau să fiu din nou «normală» , la fel de mult cum vrea și el. Ajută-mă, te rog! Am nevoie de o strategie temporară, care să mă ajute să merg mai departe până ajung la doctor, unde voi putea să abordez problema”, a scris o mamă pentru slate.com, cerând ajutorul.

• 

Răspunsul pe care l-a primit a fost acesta: „În primul rând, permite-mi să te îndemn să nu mai aștepți câteva luni pentru a merge la un doctor care nu te poate primi mai devreme. Sună din nou și spune că este vorba despre ceva urgent, iar dacă nu te poate primi, cere să îți recomande pe cineva care te poate programa mai devreme. Simptomele pe care le descrii sunt suficient de serioase ca să primească atenție medicală cât mai repede posibil. Nu am aceeași certitudine ca tine că «problema reală» este atât de simplă pe cât sugerezi tu (fluctuațiile hormonale nu sunt singura cauza a apariției depresiei postnatale), iar tratamentul variază. În orice caz, nu există o pastilă magică ce poate să echilibreze hormonii. Medicul îți poate prescrie un antidepresiv și te poate trimite la un specialist în sănătate mintală. Nu există o «strategie» pe termen scurt care să rezolve problemele pe care le ai.

Dar îți spun ce înrăutățește lucrurile: comportamentul soțului față de tine. Nu ai menționat nimic despre cum erau lucrurile între voi înainte ca al doilea vostru copil să se nască și nu vreau să fac vreo presupunere legată de căsnicia voastră. Dar faptul că el crede că te prefaci – că treci prin schimbări de dispoziție «atunci când este convenabil» – și lipsa lui de înțelegere mă alarmează. Mă îngrijorează că familia lui a venit să stea cu voi în perioada în care tu suferi – și când el știe că tu suferi. Acest lucru arată o lipsă totală de sprijin din partea soțului. Nu știu ce i-ai mai putea spune. Poți să îi spui ce ai aflat de la mine, ca să vadă că e real ceea ce ți se întâmplă, dar dacă este înclinat să creadă că tu alegi când să apară simptomele, nu știu cum s-ar putea convinge că nu e așa. Știu că dacă nu crede ce îi spui, nu te poți baza pe el. Și că se poate dovedi a fi o problemă mai complicată decât cea pentru care aștepți să mergi la medic.”

Așadar, depresia postnatală poate afecta pe oricine. Poate fi recunoscută după anumite simptome și se poate vindeca atunci când persoana afectată primește ajutorul de care are nevoie. Psihoterapia ajută, iar la nevoie sunt prescrise și antidepresive.

Sprijinul familiei este foarte important în toată această perioadă când apar semne de depresie postnatală. Cei din jur pot observa semnele depresiei și pot trage un semnal de alarmă chiar și atunci când persoana în depresie nu știe că este afectată și poate da vina pe oboseală, pe lipsa somnului, pe schimbările hormonale sau pe alte lucruri.

Depresia este cât se poate de reală. Nu este o invenție a oamenilor, nu apare atunci când pare mai convenabil și nu este un motiv de rușine. Este o problemă de sănătate, care are nevoie de atenție medicală și de tratament.

Semne de depresie postnatală pot să apară după naștere și nu este același lucru cu „baby blues”. Așa cum am văzut din povestea de mai sus, nu întotdeauna femeile își dau seama că suferă de depresie și pot pune simptomele pe seama schimbărilor hormonale, de exemplu. Este o perioadă dificilă și pentru cei care suferă, dar și pentru cei care sunt în preajma unei persoane cu depresie. Totuși, comunicarea și înțelegerea ajută mult, iar când ele nu există, suferința se accentuează. Femeile care au depresie postnatală și, în general oamenii care suferă de depresie trebuie să ajungă la un medic specialist, care după ce află toate detaliile și toate simptomele poate recomanda psihoterapie sau chiar și medicație. Deși nu poate fi prevenită, sunt câteva lucruri care te pot ajuta, deci le poți încerca și este posibil ca depresia, chiar dacă apare, să fie una mai ușoară.

Traducere și adaptare după „My Husband Thinks I’m “Making Up” My Post-Pregnancy Symptoms”

Surse:

• https://www.webmd.com/depression/postpartum-depression/early-warning-signs-postpartum-depression
• https://www.medicalnewstoday.com/articles/271217#how-long-does-it-last
• https://www.dspmh.ro/compartimente/data_files/content/compartimente-promovarea-sanatatii/files/analiza-05-01-2023.pdf
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9312-postpartum-depression