Cum sa impingi in timpul nasterii

Modul in care impingi in cursul travaliului constituie adevarata piatra de incercare a procesului nasterii. Din fericire insa, exista multi factori care pot influenta in mod pozitiv evolutia fazei de impingere, precum si sfaturi pe care le puteti descoperi in continuare.

Ce trebuie sa stii ca sa impingi

Aceasta etapa activa este caracterizata de contractii care apar in general mai putin frecvent decat la finalul primei faze, conferind gravidei o perioada mai mare de respiro. Desi pana la acest moment ati incercat sa preintampinati cat mai mult aparitia contractiilor, acum trebuie sa colaborati in mod activ cu ele pentru a naste.
Unele femei simt ceea ce se denumeste nevoie de a impinge, aceasta senzatie fiind in general cauzata de bebelusul care apasa pe plexul de nervi Ferguson, creand asa-numitul reflex al lui Ferguson, respectiv nevoia de a impinge. Insa senzatia nu apare in mod egal la toate gravidele: unele o resimt puternic, unele moderat si unele deloc, fiind influentata de anestezia locala (epidurala etc.); corpul este partial amortit si nu raspunde corespunzator.
Dupa instalarea dilatatiei complete apare un repaus de pana la o ora lipsit de contractii, menit sa permita o oarecare odihna pentru mama sau rotirea copilului in pozitie favorabila; in unele stabilimente/spitale gravidelor li se sugereaza sa impinga in timpul acestei faze chiar daca nu resimt nevoia (nu este intotdeauna benefic pentru mama/copil). Trebuie subliniat faptul ca fiecare femeie raspunde diferit la faza de impingere, insa folosind informatiile urmatoare puteti beneficia de o experienta confortabila.

Tipuri de pozitii ca sa impingi

Pozitia verticala este de obicei favorabila pentru etapa a doua, permitand gravitatiei sa ajute mama, insa exista multe alte pozitii inclusiv cea in afara patului (pentru cele care nu pot impinge bine culcat), ghemuita (pelvisul de deschide in plus cu 10%), pe scaun/taburet de nastere, pe minge speciala pentru nastere, in bazin de nastere, prin clatinare sau pe toaleta. Pozitiile sezand lateral sunt utilizate in special pentru a incetini un travaliu prea rapid si sunt utile pentru protejarea perineului in timpul unei nasteri de scurta durata. Pozitia semi-inclinata sau stand pe spate pe bride este frecventa in multe spitale, mai ales daca a fost utilizata anestezia locala sau nasterea este asistata (impune forceps sau pompa vacuum); aceasta nu se foloseste de gravitatie si creste durata fazei de impingere, dar si sansele de utilizare a epiziotomiei, a extractiei cu vacuum/forceps. Puteti solicita o anumite pozitie, daca este posibil si daca va este mai confortabila.

Cum sa impingi si tipuri de impingere

Desi nu multe persoane cunosc acest lucru, exista doua abordari diferite (conform unor specialisti e vorba despre trei tipuri) constand in aplecare, actiune pe care gravidele o realizeaza pentru a ajuta progresul copilului prin canalul vaginal in aceasta a doua etapa a nasterii.
Primul tip este denumit impingere directionata sau “impingere Valsalva” si este utilizat cu preponderenta in spitale (a fost introdusa deoarece se considera ca o prelungire a acestei etape expune copilul la riscuri) in care gravidele sunt instruite sa inceapa sa impinge imediat ce sunt complet dilatate, chiar daca nu simt nevoia sa se aplece. De asemenea, primesc si instructiuni cu privire la modul in care sa impinga, de obicei din partea unei asistente. Se incepe imediat cum cervixul este dilatat complet (pana la 10 cm), semn care marcheaza inceperea celei de-a doua etape a travaliului, care poate dura de la cateva minute la mai multe ore. In general, femeilor li se spune sa inspire adanc la inceputul fiecarei contractii, sa mentina aerul in piept si sa impinga-prin incordarea muschilor abdominali si incercarea de a exercita cat de multa presiune posibil-cat timp asistenta numara pana la 10 (unele gravide descriu experiente ca si cum s-ar screme la toaleta). Apoi trebuie sa inspire putin si sa impinga din nou cat se numara pana la zece, urmarindu-se obtinerea a inca trei impingeri pentru fiecare contractie. Pentru a evita ruperea perineului, gravidele pot fi instruite sa se abtina de la impingere cand capul bebelusului iese (fiind cea mai mare parte a corpului). Multi experti considera ca acest tip de impingere nu prezinta avantaje pentru nimeni, dimpotriva putand chiar dauna, insa a devenit frecvent din cauza folosirii epiduralei.

Al doilea tip, adesea sustinut de moase, este cunoscut drept impingere spontana si presupune ca gravidele sa-si urmeze necesitatile corporale naturale, impingand cand se simt pregatite si in orice mod pare potrivit la acel moment pentru ele. In cazul impingerii spontane (desemnata si impingere fiziologica sau condusa de mama) gravidelor li se recomanda sa-si asculte instinctele si primesc sprijin, incurajari si feedback dupa nevoie. In general, femeile care nu sunt directionate lasa o contractie sa ajunga la un anumit prag si tind sa nu inspire adanc inainte si expira in timpul impingerii; daca isi tin respiratia, este vorba doar de perioade foarte mici de timp. Impingerile tind sa fie mai scurte dar mai frecvente in timpul unei contractii (de 3-5 ori de obicei) si pot fi insotite de icnete sau gemete; in plus, deoarece femeile nu isi tin respiratia mai mult de 6 secunde, ofera mai mult oxigen copilului. Multe moase considera ca primul tip de nastere anuleaza cunoasterea instinctuala a femeii cu privire la cand si cum sa impinga si ii diminueaza abilitatea de a naste intr-o maniera blanda. De altfel, Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda impingerea spontana si avertizeaza asupra tinerii respiratiei si ghemuirii pentru o perioada lunga (pot aparea probleme la nivelul vezicii sau al planseului pelvian; de asemenea, o impingere mai lunga de 5-6 secunde predispune la flux sanguin redus in placenta si in consecinta detresa respiratorie).

Influenta epiduralei asupra modului in care impingi

Unele femei simt nevoia irezistibila de a impinge imediat ce sunt dilatate, iar multe nu, mai ales daca folosesc o epidurala. Daca nu resimtiti nevoia de a impinge, puteti profita de situatie pentru a va odihni in timp ce bebelusul continua sa coboare doar prin forta contractiilor uterine; aceasta abordare este uneori denumita drept travaliu jos. In mod normal, dupa aparitia senzatiei, gravidele imping timp de cateva secunde in timpul punctului culminant al contractiilor la inceput si nu in timpul fiecarei contractii; pe masura ce bebelusul coboara si imprima presiune pe planseul pelvian (muschi, tesut), impingerile sunt mai intense si mai frecvente. Insa daca aveti epidurala veti stimti nevoia de a impinge cand bebelusul ajunge foarte joss au chiar deloc (in functie de dozaj), ceea ce poate dura 1-2 ore dupa dilatatia completa; oricum, atata timp cand exista suficient loc pentru bebelus si contractiile sunt destul de puternice, corpul va continua sa impinga copilul pe canal (chiar daca simtiti sau nu; moasa/asistenta in general vor tine evidenta contractiilor). De cele mai multe ori vor fi necesare indicatii precise pentru a impinge eficient.

Colegiul American al Medicilor Obstetricieni si Ginecologi considera ca o etapa secunda este considerata prelungita dupa 3 ore pentru primipare cu epidurala, dupa 2 ore pentru primipare fara epidurala si dupa 1 ora in orice situatie in care femeia a mai nascut. Acest indrumar nu este insa restrictiv atata timp cat se remarca un progres al nasterii/nasterea este monitorizata si se intervine (cezariana, nastere asistata) doar cand apare o prelungire dincolo de limitele impuse de cazul specific.

Diferente intre tipuri de impingere

Conform unui studiu publicat in 2006 asupra a mai mult de 300 femei care au nascut fara epidurala, nu au existat diferente semnificative intre lungimea celei de-a doua etape a nasterii la cele care au impins spontan si la cele care au impins directionat. S-au observat insa post partum (dupa 3 luni de la nastere) aparitia problemelor urinare la cele cu impingere directionata. De asemenea, unele studii considera ca acest tip de impingere se recomanda cand exista un risc crescut de lezare a structurilor urinare si pelviene ale mamei, cand exista risc mai mare de ruptura perinela sau epiziotomie, cand ritmul cardiac fetal nu este normal, cand exista un stres matern crescut si oboseala (apare epuizarea), cand este o sarcina cu risc de asistare sau cezariana.

Cum sa impingi eficient in timpul nasterii

Cercetatorii sugereaza ca trebuie regandita abordarea conventionala de impingere, considerandu-se mai util ca femeile sa isi lase propriile corpuri sa le transmita cum si cand sa impinga. De asemenea, in majoritatea situatiilor este preferabil sa se intarzie impingerea pana cand apare senzatia mentionata (exceptie epidurala). Cheia intr-o impingere eficienta consta in coordonarea respiratiei (trebuie sa va pastrati gura deschisa si gatul/mandibula relaxate deoarece veti conserva o mare parte din energie) si a pozitiei pentru a ajuta uterul sa functioneze cat de bine posibil; de multe ori prelungirea etapei impingerii se datoreaza chiar impingerii cand nu simtiti nevoia. Exista si situatii cand instructiunile sunt de folos, de exemplu, cand gravida este extrem de tematoare incat intampina probleme in interpretarea semnalelor corporale, se abtine de la impingere sau solicita indicatii explicite. In unele cazuri vi se poate solicita expres sa nu impingeti chiar daca simtiti contrariul fie pentru a permite cervixului o dilatatie mai mare, fie pentru preveni aparitia problemelor; puteti sa va schimbati pozitia, eventual stand pe o parte respirand normal. Nu va ingrijorati cu privire la pierderea de diverse lichide corporale (urina, materii fecale), deoarece este o situatie des intalnita. Daca obositi in timpul impingerii poate fi de ajutor sa va odihniti cateva minute. Odata ce capul bebelusului va iesi, specialistul va va ajuta sa expulzati si restul corpului, iar apoi copilul va fi curatat de mucusul din nari si gura. Este interesant de retinut faptul ca in timpul travaliului bebelusul se va rasuci si intoarce pentru a-si gasi cea mai buna pozitie posibila pentru a se naste.

Surse:  www.whattoexpect.com; www.babycentre.co.uk;
http://pregnancy.about.com; http://thebirthteacher.blogspot.ro;
www.ncbi.nlm.nih.gov; www.babycenter.com; www.givingbirthnaturally.com