Nasterea in sac amniotic si nasterea cu caita

Nasterea in sacul amniotic, respectiv cea cu caita sunt mai rar intalnite si privite drept evenimente deosebite, aducatoare de noroc. Ce spun miturile din popor despre acest tip de nasteri, de cate feluri este nasterea in sacul amniotic, dar si cum poate fi gestionata din punct de vedere medical veti afla in cadrul articolului urmator.

Despre notiunea de caita

Asa-zisa caita, cu denumirea in limba latina Caput galeatum (tradus ad literam cap cu casca/coif) reprezinta o bucata de membrana ramasa din sacul amniotic care acopera capul si fata unui nou-nascut si nu prezinta niciun fel de pericol pentru copil, fiind imediat dupa nastere indepartata de medic/moasa. Incidenta de aparitie este mai mica de 1 la 80 000 nasteri, statisticile incluzand atat nasterile cu caita cat si cele in sacul amniotic plin cu lichid care se poate mentine intact sau sparge (acestea din urma sunt si mai rare, fiind identificate in special la prematuri; de obicei nu apar in cazul interventiilor cezariene unde bisturiul tinde sa ciupeasca sacul amniotic). Copiii nascuti in acest mod pot fi de sex masculin sau feminin si provin din orice clasa sociala, rasa sau grup religios. Nu exista nici limitari de ordin geografic, observandu-se totusi o componenta ereditara (uneori se intampla ca si parintele si copilul sa se nasca in acest mod).

Medicii au observat ca acest tip de nasteri pot proteja un nou-nascut de presiunea mecanica a contractiilor uterine mult prea puternice, sugerandu-se a constitui chiar un beneficiu in cazul copiilor prematuri, extrem de fragili; un aspect evident consta in faptul ca, cu cat este mai mic copilul, cu atat este mai mare spatiul gol din sacul amniotic. In acest sens, exista posibilitatea nasterii in sac amniotic prin cezariana, insa incizia este efectuata in alt loc decat in mod normal. Studiile au demonstrat faptul ca aceasta metoda, in plus fata de reducerea incidentei leziunilor asociate presiunii intracraniene la prematuri, contribuie si la reducerea incidentei asfixierii pentru aceasta categorie de nou-nascuti.

Motivul pentru care apar nasterile in sac amniotic este destul de simplu. In mod normal, in timpul nasterii, sacul amniotic se rupe si lichidul iese afara, proces desemnat drept ruperea apei sau a membranelor. Uneori sacul amniotic ramane partial atasat de copil in timpul nasterii, aparand asa-zisa caita (sau caul in limba engleza), care inveleste in unele cazuri complet nou-nascutul.

Tipuri de caita

Nu toate caitele sunt formate din acelasi tip de tesut. Cel mai des intalnit tip este caita formata din tesutul care compune sacul amniotic si apare cand o bucata din acesta se desprinde inainte sau in timpul nasterii, ramanand atasata de fata si capul copilului. Acest tip de caita este usor de indepartat de pe pielea nou-nascutului, dezlipindu-se imediat. O varietate mai putin intalnita este compusa din diferite tipuri de tesut care adera la capul si fata copilului, fiind mai dificil de indepartat; acest tip de caita este non-amniotic, fiind insotita de asemenea de bucle in jurul portiunii din spatele urechilor, ingreunand procesul de indepartare. In cazuri extrem de rare, o caita non-amniotica se poate dezvolta cuprinzand intregul corp al copilului si indepartarea sa presupune aplicarea unei incizii in dreptul narilor copilului pentru a-i facilita acestuia respiratia; buclele sunt apoi usor indepartate din jurul urechilor si caita este curatata in continuare. Ceea ce ramane se poate indeparta ulterior cu ajutorul unei bucati de hartie. Trebuie subliniat ca in aceste situatii se impune o atentie deosebita; o desprindere prea brusca poate cauza leziuni ale pielii copilului in locurile unde caita era lipita, conducand eventual la cicatrici.

In functie de uzantele institutiei medicale unde are loc nasterea, se poate ca parintii sa nu afle intotdeauna ca au avut parte de o asemenea nastere.

Semnificatia caitei

Pe parcursul istoriei, acesti copii inveliti de sacul amniotic au fost considerati a avea noroc si li s-a prezis ca le este predestinata maretia. Caitele au fost la randul lor considerate  talismane (de bun augur; in unele comunitati rurale inca persista aceasta superstitie medievala), mai ales pentru marinari si in unele vremuri chiar au fost vandute de femei pentru sume mari barbatilor care urmau sa se imbarce pe un drum lung pe mare (deoarece o legenda populara sustine ca nasterea cu caita protejeaza de moartea prin inecare). Exista chiar o traditie in acest sens: invelirea caitei in hartie; moasa freca o bucata de hartie de capul si de fata copilului presand caita pe hartie, iar apoi suvenirul ii era inmanat mamei ca amintire de familie. Femeile care s-au nascut cu caita se considera a fi inzestrate cu abilitati psihice. Unele traditii europene asociaza nasterea cu caita cu abilitatea de a apara fertilitatea si a combate fortele raului, in special vrajitoarele si magicienii. Chiar si in limbile poloneza sau rusa cuvantul “nascut cu caita” semnifica o persoana inzestrata cu foarte mult noroc, care scapa de orice primejdie. Sunt intalnite, de asemenea, si credinte nu chiar pozitive, chiar in folclorul romanesc bebelusii veniti pe lume in acest mod considerandu-se a deveni vampiri dupa moarte. Exista multe persoane renumite in istorie care au fost nascute in acest mod, Alexandru cel Mare fiind una dintre ele, precum si Diadumenian, un imparat denumit astfel dupa diadema formata de caita pe capul sau.

Surse:

http://caulbearer.org; www.crystalinks.com; http://boingboing.net; https://en.wikipedia.org; www.medicaldaily.com; www.pregnancycorner.com