Rahitismul carențial: ghid despre simptome și tratament

Ai auzit de rahitismul carențial poate, dar nu știi ce înseamnă. Ori poate copilul tău a primit acest diagnostic și te întrebi ce să faci mai departe. În primul rând, trebuie să înțelegi că este o afecțiune metabolică generală, care are ,,în spate” carența de vitamina D; corelată cu niveluri scăzute de calciu și fosfor. Această problemă de sănătate apare în perioada de creștere rapidă și se poate trata, însă vindecarea, în general, nu este rapidă.

Cauzele rahitismului carențial

Rahitismul carențial înseamnă, practic, că oasele nu cresc și nu se dezvoltă așa cum este firesc; prin urmare ajung moi, fragile. În plus, pot avea curburi care nu sunt normale. Boala este întâlnită, în general, la copii cu vârste între 3 luni și 2 ani.

Rahitismul carențial este provocat de carența, deficiența de vitamina D; potrivit specialiștilor. Acest deficit este corelat, în general, cu valori insuficiente de fosfor și calciu (care au un rol în absorbția vitaminei D). Când există carență de vitamina D, poate să apară hipocalcemia (un nivel scăzut de calciu în sânge) deoarece la nivelul intestinului subțire scade absorbția de calciu.

Alți factori incluși în patogeneza acestei boli:

Elemente care țin de mediu (condițiile sociale și economice), hrana insuficientă, înfometarea (în țările sărace, în special).

Factori genetici: există cazuri în care boala s-a transmis ereditar, însă apare pe fondul unor patologii care vizează rinichii; dar rahitismul carențial poate fi întâlnit uneori și la copii care suferă de boli hepatice.

În ceea ce privește vitamina D, aportul exogen și endogen este insuficient. Cu alte cuvinte, nu este asimilată nici prin alimentație, nici prin expunerea la razele soarelui.

Câteva cauze ale deficitului de vitamina D:

• Alimentație deficitară, dietă vegetariană sau vegană
• Statul în casă prea mult (expunere puțină la soare)
• Intoleranța la lactoză
• Dietă cu aport insuficient de calciu

Consumul unor preparate farmaceutice care nu au vitamina D în cantitate optimă, deși sunt naturale. Medicii spun că, printre cauze, se iau în calcul și disfuncția renală sau hepatică. De asemenea, tulburările de absorbție intestinală pot fi o cauză.

Totodată, cei care locuiesc în zone cu puțin soare, sunt predispuși. Și bebelușii care sunt hrăniți doar la sân, dacă nu primesc calciu și vitamina D preventiv, (încă din primele zile după naștere). În plus, cei care au pielea mai închisă, (mai ales în perioada iernii), pot avea o problemă de asimilare a vitaminei D.

Factori de risc pentru rahitismul carențial sunt, de asemenea: prematuritatea și deficitul de vitamina D la mamă, în timpul sarcinii. Ai grijă să nu întârzii diversificarea! Unii specialiști susțin că cea mai întâlnită cauză a rahitismului este acest fapt, dar și hrana neadecvată, artificială care nu conține preparate potrivite cu necesitățile.

Simptomele rahitismului carențial

Rahitismul carențial se manifestă pe mai multe planuri. Există manifestări, simptome la nivel osos, extraosoase, și psiho-comportamentale. În cazul sugarilor, pot fi întâlnite simptome precum:

• aplatizarea osului occipital,
• transpiră abundent în timpul somnului și când este alăptat,
• are tegumentele palide, prezintă excitabilitate musculară excesivă;
• nu poate să își țină capul sau să stea în șezut,
• fontanela are margini moi, slăbiciune musculară.

Când este vorba despre copii mai mari, iată câteva exemple de simptome.

Semne, manifestări extraosoase:

• Stridorul laringian
• Hipotonia musculară (slăbiciune musculară)
• Reflexul Moro apare în mod spontan; pot persista și alte reflexe
• Copilul tresare des (în mod spontan) sau la zgomote slabe
• Infecții respiratorii repetate (plămânul rahitic)
• Tremurături (la nivelul extremităților)

Semne, manifestări osoase:

Modificări la nivelul cutiei craniene: de pildă, craniotabesul (osul occipital și parietal au o rezistență slabă la apăsare, presiune, întocmai ca o minge de ping-pong, această zona se ,,înfundă”) și plagiocefalia. În plus, fontanela anterioară se închide târziu, este deschisă larg până în jurul vârstei de 8 luni; ori și după 18 luni este persistentă.

• Erupția dentară este întârziată
• Fruntea este lată

Manifestări psiho-comportamentale:

• În timpul somnului, copilul este agitat
• Labilitatea emoțională
• Dezvoltare neuropsihomotorie, cu întârziere
• Retard la nivel psihosomatic
• Convulsiile hipocalcemice

Alte simptome comune ale rahitismului carențial pot fi: dureri la nivelul bazinului, picioarelor și coloanei; cel mic obosește ușor când merge sau ezită să umble (pentru că are dureri); poate avea un mers greoi; gleznele și încheieturile sunt îngroșate, cutia toracică este în formă de clopot.

În plus, membrele superioare pot suferi fracturi în mod spontan, fără să doară.

Dacă nu este tratat, rahitismul carențial poate duce la complicații precum:

• Scolioză (Curbarea coloanei vertebrale)
• Convulsii
• Probleme respiratorii
• Pneumonie
• Probleme (tulburări) cardiace
• Deformări osoase (oasele nu au o creștere normală)
• Probleme dentare (multe carii, smalțul dinților este slab)

În situațiile foarte grave, rahitismul carențial poate duce la deces.

Tratamentul rahitismului carențial

Diagnosticul acestei afecțiuni se pune pe baza unui examen fizic, analizelor de sânge, radiografiilor. Rahitismul, în funcție de nivelul de calciu și fosfor din organism, este calcipenic sau fosfopenic.

Este important ca boala să fie depistată din timp! Tratamentul poate fi curativ și/sau profilactic.

Tratament curativ:

Implică, în principal, administrarea vitaminei D, sub formă de preparate, suplimente (atât cât este necesar, durata depinde de gravitatea cazului). De asemenea, este necesară o dietă adecvată și expunere la soare (în intervalul orar 9-11, perioada optimă pentru a obține cele mai bune efecte).

Tratament profilactic:

Înseamnă că în ultimul trimestru de sarcină, mama ia suplimente cu vitamina D și calciu, la recomandarea medicului. De asemenea, ea trebuie să se expună la soare în mod echilibrat, sa facă mișcare și să se ferească de factori, situații care pot declanșa nașterea prematură.

După naștere, bebelușului i se administrează vitamina D3 sau două picături de Vigantol, zilnic. Tratamentul trebuie să înceapă din a șaptea zi. Durata? Până la 18 luni.

În general, tratamentul rahitismului trebuie să corecteze carența de calciu, fosfor și D, dar și dereglări metabolice. Totodată, este important să fie prevenite sau reduse deformările osoase (scheletale), cu ajutorul masajului, tratamentelor ortopedice și a kinetoterapiei.

Dacă până la 4-5 ani nu s-au corectat deficiențele (nici cu tratament ortopedic), specialiștii recomandă intervenția chirurgicală.

Alimente recomandate în rahitismul carențial

Regimul alimentar este parte din tratamentul pentru rahitismul carențial. Specialiștii recomandă o dietă bogată și variată. Scopul este de a obține săruri minerale și proteine. Copilul trebuie să consume alimente care au fosfor, calciu și D în doze mari. Iată câteva exemple de alimente recomandate:

• Rădăcinoase (morcovi, pătrunjel etc.)
• Suc de portocale
• Carne de vită
• Ouă
• Dovleac
• Pui
• Pește, mai ales gras (ton, somon)
• Spanac

Totodată, este benefic (și recomandat) uleiul din ficat de cod.

Exerciții pentru rahitism

Mișcarea fizică este parte din tratamentul rahitismului, dar și o măsură de prevenție. Sunt indicate, de exemplu, plimbările, tenisul și joggingul (alergarea în ritm lent, relaxat).

Există și anumite exerciții care fac parte din tratamentul kinetoterapeutic,  recomandate de specialiști. De exemplu, fără susținere sau ajutor, copilul trebuie să se aplece după obiecte și să se ridice.

Un alt exercițiu presupune să fie ridicat cel mic din poziția întins pe spate (decubit dorsal) și să se sprijine numai pe călcâie sau pe cap, să aibă trupul drept în extensie.

În cazul bebelușilor, ce se poate face între 0 și 7 luni? Toate segmentele corpului bebelușului trebuie să fie mișcate, de mai multe ori, apoi sunt indicate sesiuni de masaj. În perioada 7-10 luni, trebuie stimulat mersul în patru labe și sunt indicate exerciții care provoacă reflexele bebelușului.

În concluzie, rahitismul carențial este o boală care, depistată din timp și tratată, în majoritatea cazurilor, se vindecă.

Însă prevenția este foarte importantă! Copilul trebuie să se expună la soare zilnic, măcar 10-15 minute și să consume alimente care conțin D.

Recomandarea ghidurilor în general, pentru sugari: 400 de unități de vitamina D/zilnic. Este necesar ca un bebeluș alăptat să consume în fiecare zi suplimente cu această vitamină.

Pentru cei hrăniți cu biberonul sunt indicate formule de lapte îmbogățite cu această vitamină. Uneori, este necesar să primească și suplimente cu D dacă nu este asigurat aportul prin formulă.

Cere sfaturi și recomandări de la medic dacă ai nelămuriri și întrebări cu privire la rahitismul carențial.

Surse: medlife.ro, mayoclinic.org, synevo.ro, armoniahospital.ro, kinetoiasi.ro, qbebe.ro, medicover.ro, 4fstore.ro, secom.ro, paginadenursing.ro