Cum simte nasterea bebelusul tau

Multe femei simt ca au avut parte de o nastere dezamagitoare, iar cele care au trecut prin diverse interventii chirurgicale regreta faptul ca au fost private de experienta pe care si-ar fi dorit-o cand si-au cunoscut pentru prima data bebelusul. Dar putine isi pun problema cum simte nasterea copilul. Iata aici o perspectiva inedita asupra modului in care cel mic intelege venirea sa pe lume.

Desi este destul de evident ca nu participa o singura persoana in procesul nasterii, vocea unei mame este cea care rasuna cu privire la dorintele si asteptarile pe care le are asupra travaliului si a nasterii, insa cea a bebelusului ramane muta si cel mai adesea uitata. Iata cum s-ar putea simti cei mici in momentul in care vin pe lume.

Cum se simte bebelusul inainte de a se naste

Niciunul dintre noi nu-si poate aminti momentul nasterii. Desi era la un moment dat promovata o miscare a renasterii, principiul de la care porneste nu a avut sens pentru persoanele cu o imaginatie mai putin vie. Insa ne putem imagina cum a fost nasterea pentru propriul copil si sa empatizam punandu-ne in locul sau.
Este posibil ca bebelusul sa simta ca trece printr-un tunel lung si intunecat. Momentul in care am luat prima gura de aer si in care am simtit pentru prima data aerul pe piele este unic. Putem doar sa ghicim ce ar simti un bebelus din perspectiva unui adult. Sunt persoane care isi pot aminti cum sugeau la sanul mamei, precum si persoane care nu au niciun fel de amintire anterioara varstei de 12 ani; capacitatea de memorare difera de la o persoana la alta.

Intrebari pe care bebelusul si le-ar pune daca ar putea: ma va durea sa ma nasc? Este un proces istovitor? Voi scapa cu bine? Cum va fi afara? Cine ma va tine prima oara in brate? Cand imi voi cunoaste parintii? Unde ma voi naste? Care este numele meu? Cine va mai fi prezent la nasterea mea?
Cu siguranta sentimentul cel mai coplesitor pentru o fiinta atat de mica care vine pe lume este acela de libertate. Are mai putina relevanta modul in care se intampla acest lucru si conteaza mai degraba sa se intample cat mai curand posibil. Senzatia de usurare resimtita trebuie sa fie enorma.

In ceea priveste durerea, medicii considera ca sunt sanse mari ca nou-nascutii sa o simta, insa nu se cunoaste gradul exact pe care il atinge. Medicul Cristopher Colby, director al programului de neonatologie din Clinica Mayo considera ca daca este efectuata o procedura medicala asupra unui copil la scurt timp dupa nastere, acesta resimte cu siguranta durerea. Gandind logic, sunt sanse mari sa o simta si in perioada in care trece prin cervix. Unii experti considera ca poate fi asemanata cu o senzatie de constrictie. Durerea mamei si cea a copilului sunt lucruri complet diferite, conform medicului Richard Auerbach, neonatolog din Florida. Se poate ca bebelusul sa simta ceva similar unei compresii pe care un adult o simte cand incearca sa se tarasca pe sub un gard.

Medicii nu sunt siguri nici cu privire la ce vede sau ce aude un bebelus in timpul travaliului, insa este cert faptul ca dispune de abilitati auditive chiar de dinainte de a veni pe lume. Astfel, in cele noua luni petrecute intrauterin se pare ca bebelusul auzind vocea mamei devine capabil sa o recunoasca si dupa ce se naste. In ceea ce priveste vederea, nu se cunoaste cat de dezvoltata este inainte de nastere, stiindu-se doar faptul ca este incetosata in perioada imediat urmatoare nasterii si nu poate distinge pe distante prea lungi. Are abilitatea de a diferentia insa trasaturile faciale ale mamei.

Ce se intreaba mama

Nu trebuie sa omitem si intrebarile pe care si le poate adresa o mama in momentul nasterii: controlez pe deplin modul in care se naste bebelusul? Sunt deschisa in fata lucrurilor pe care nu le pot controla? Accept faptul ca travaliul si nasterea se pot desfasura intr-un mod in care nu-mi doresc?
Intrebari care pot persista in sufletul unei mame dupa nastere: a fost nasterea cum trebuie pentru bebelusul meu? S-a nascut bebelusul meu in cel mai sigur mod cu putinta? A fost experienta sa una pozitiva? Care este cel mai important lucru legat de nasterea bebelusului meu? Chiar este atat de important modul in care se naste bebelusul meu? Este bebelusul meu sanatos ca urmare a modului in care s-a nascut? Va mai conta peste un an modul in care s-a nascut bebelusul meu? A simtit bebelusul meu o senzatie de usurare cand s-a nascut? Ma zbucium emotional ca urmare a modului in care bebelusul meu s-a nascut? Am nevoie de sprijin pentru a accepta modul in care au decurs travaliul si nasterea?

Regrete si dezamagiri ale mamei cu privire la modul in care bebelusul a venit pe lume

Se intampla nu de putine ori ca mamicile sa fie dezamagite cu privire la modul in care a decurs nasterea. Din diverse motive travaliul si nasterea nu au evoluat cum si-ar fi dorit si unele tipuri de interventii au devenit necesare. Interventia in procesul nasterii este aproape intotdeauna realizata pentru a reduce riscul de complicatii fata de mama si de bebelusul sau, iar operatiile cezariene sunt realizate, din pacate, deseori din motive sociale si programate pentru a se adapta programului parintilor sau al medicului. Cunoasterea faptului ca interventia a fost necesara si acceptarea sa pot reprezenta doua lucruri complet diferite. Extrem de multe mame raman prinse intr-un cerc vicios in care se gandesc constant la ce nu a mers bine cu privire la nastere si la faptul ca planul de nastere a fost complet dat uitarii. Ajung sa isi compare experienta cu cea a altor mame si experimenteaza chiar invidia pentru ca in cazul lor nu s-a putut la fel. Sunt extrem de bucuroase si mandre ca au un bebelus sanatos, desigur, iar fara inducerea travaliului, interventia cezariana sau utilizarea forcepsului poate lucrurile ar fi fost diferite. O mica senzatie de dezamagire va persista, aproape intotdeauna.

Daca aceste mame s-ar pune cateva clipe in locul bebelusului lor, cu siguranta ar gandi altfel. Ar putea, de exemplu, sa se intrebe cum se simte pentru el stresul fetal sau o scadere in nivelul de oxigen care cauzeaza adesea scaderea ritmului cardiac. Sau cum este sa vina pe lume printr-un pelvis extrem de ingust si sa ramana blocat, fara a se putea misca inainte sau inapoi. Sau cum se simt cand nu primesc suficiente nutrimente pentru a creste deoarece placenta nu functioneaza corespunzator. Sau chiar cum se simt cand cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului atat de strans incat reduce fluxul sanguin catre creier. Toate aceste scenarii se intampla din pacate zilnic si nu toate mamele isi permit accesul la servicii medicale de calitate.

Surse:
www.kidspot.com.au; www.parents.com; www.thenational.ae