Ce simte bebelușul în burtica ta în fiecare zi până la naștere

2 Octombrie 2023

de Mihaela Dobre

Ce simte bebelușul în burtică? Fiecare viitoare mamă are o mulțime de întrebări legate de sarcină, de schimbările prin care trece copilul de la zi la zi, de la o lună la alta, de schimbările prin care ea va trece pe parcursul lunilor în care bebelușul crește în pântecul ei. Este normal să existe întrebări și curiozități referitoare la această experiență a ta, ca viitoare mamă, dar și a copilului care stă în burtica ta, dar nu stă deloc degeaba, ba chiar are o mulțime de lucruri de făcut.

Poate ți-ai imaginat ce simte bebelușul în burtica ta, ai văzut deja o mică parte din activitățile lui zilnice în timpul ecografiilor, dar cum nu poți sta cu ochii pe el în fiecare secundă a fiecărei zile, nu ai cum să nu te întrebi, măcar din când în când, ce face el acolo. Se joacă? Ce descoperă? Sunete? Poate lumina? Simte mângâierile tale? Îți simte iubirea? Îi place ceea ce tocmai ai mâncat la cină? Este nerăbdător să te cunoască? Îi este dor de tine, de îmbrățișarea ta, așa cum îți este și ție de astfel de experiențe pe care abia aștepți să le trăiți? Poate pentru unele întrebări nu vei găsi un răspuns, cel puțin nu unul oferit de studii, de știință, dar în imaginația ta poate prinde totuși contur.

Să aflăm acum ce simte bebelușul în burtica ta și cu ce se ocupă el acolo, în uterul care îl găzduiește, îl crește și îl ocrotește, îi este casă până la naștere.

Ce simte bebelușul în burtică

Iată ce simte bebelușul în burtica ta și ce face el acolo timp de nouă luni:

Doarme. Destul de mult, chiar. Iar atunci când se trezește procesează ceea ce se întâmplă, se întinde și el, mai dă din piciorușe, apoi obosește după atâta mișcare și adoarme din nou.

În medie, un bebeluș cu vârsta gestațională de 32 de săptămâni doarme în 90-95% din timp. Iar când simți că se mișcă, când simți că dă din piciorușe, sunt șanse mai mari ca micuțul să facă lucrul acesta în timp ce doarme, nu fiind treaz. Poate după naștere te vei întreba cum poate bebelușul să doarmă atât de mult. Ei bine, acum știi că s-a antrenat destul înainte de a veni pe lume, deci știe ce are de făcut și cum.

Ascultă. Da, da, ascultă lumea din exteriorul uterului. Bebelușii din burtică încep să perceapă sunetele destul de devreme. Când ajung pe la 27 de săptămâni în burtică, cei mici pot simți din interiorul uterului vibrațiile sunetelor și încep cumva să răspundă la acești stimuli. Câteva săptămâni mai târziu, bebelușul poate auzi sunetele din lumea exterioară.

Bebelușul începe să se familiarizeze cu bătăile inimii tale și să recunoască vocile părinților. Între timp, cel mic va începe să recunoască și muzica, dar și alte sunete care vin din exteriorul uterului.

Având în vedere aceste lucruri, este recomandat ca părinții să pună muzică pentru bebeluși încă de când sunt în burtică, să le citească povești pentru copii și să îi familiarizeze cu vocile lor, astfel încât după naștere să le fie mai ușor micuților când ajung în lumea aceasta nouă și necunoscută.

Admiră priveliștea. Da, este întuneric în burtică și nu oferă vreo priveliște asemănătoare celor care te-au făcut să te minunezi de-a lungul timpului, dar asta nu îl împiedică pe bebeluș să deschidă ochii și să privească în jur. Desigur, va face acest lucru mai târziu, după ce descoperă sunetele, nu în prima parte a sarcinii.

Când ajunge la vârsta gestațională de aproximativ patru luni, ochii bebelușului se dezvoltă complet, dar abia în cea de-a șaptea lună de sarcină va putea să îi deschidă. Desigur, nu beneficiază de o rezoluție HD și totul va fi pentru el foarte nou și foarte ciudat, dar cum altfel poate fi? Astfel, cei mici își pot vedea membrele, cordonul ombilical și interiorul uterului. Nu sunt imagini clare, însă lumina pătrunde în uter și bebelușii pot vedea prin lichidul amniotic.

Râde și plânge. Deși pare un lucru neașteptat, aceasta este realitatea. Chiar dacă nu se cunoaște încă motivul pentru care bebelușii din burtică sunt fericiți sau triști, oamenii de știință au descoperit că aceștia simt emoții înainte de naștere. Medicii au putut vedea pe chipul bebelușilor nenăscuți zâmbete sau tristețe. Cum nu se știe momentan cu exactitate de ce se întâmplă aceste lucruri, o explicație ar fi faptul că bebelușii încep să exerseze încă din uter emoțiile ca parte a instinctului de supraviețuire, acestea fiind foarte importante după ce vin pe lume.

Sughiță. Este posibil ca uneori să simți cum bebelușul sughiță. Poți simți mici sărituri, dar senzația este diferită de cea pe care o ai atunci când bebelușul lovește cu picioarele. Deși poate fi ciudată senzația, nu ai de ce să îți faci griji, ceea ce se întâmplă acolo este normal. Chiar și când sunt în burtică, cei mici pot să sughițe din când în când.

Simte gustul mâncării. Lichidul amniotic are mai multe roluri, printre care și acela de a-i oferi bebelușului nutrienții de care are nevoie pentru a crește. În timp ce se află în pântecul mamei se dezvoltă simțul gustului bebelușului și se pare că lichidul amniotic are o aromă puternică sau, cel puțin, așa susțin studiile. În jurul celui de-al treilea trimestru de sarcină începe să se dezvolte simțul gustului la bebeluși, deci micuții vor putea să simtă dacă gustă ceva dulce, acru, amar etc.

Conform studiilor, preferințele culinare ale bebelușilor se formează încă din uter. Limbajul lor corporal și expresiile lor faciale din momentele în care simt anumite gusturi arată dacă le place sau nu le place un anumit lucru. Și, desigur, asta va influența preferințele culinare de mai târziu ale micuțului.

Face ceea ce fac bebelușii după naștere. Mii de ani de memorie genetică vin în ajutorul nostru prin diverse abilități care ne vor pregăti pentru lumea din exteriorul uterului încă dinainte de naștere. Și este suficient să vedem/aflăm ce fac bebelușii în pântecul mamei pentru a înțelege acest lucru. Tot ceea ce fac ei vine din instinct, având în vedere că nimeni nu le spune ce sau cum să facă și în niciun caz nu au vreun manual de instrucțiuni pe undeva prin burtică, pe care îl parcurg din când în când după un somn bun, o mică joacă sau altă activitate care îl atrage pe cel mic cât timp se află în uterul mamei. Astfel, instinctul îl ajută pe bebeluș să se pregătească pentru ceea ce urmează când ajunge în lumea din afara uterului.

În pântec, bebelușii pot fi văzuți cum își țin degetul mare de la mânuță în gură. Chiar dacă încă nu are reflexul de a suge, bebelușul tot face un lucru cât se poate de natural, fără vreun motiv real. De asemenea, în pântec ei încep să își folosească mânuțele pentru a prinde lucruri. Și, pe măsură ce cresc și nu prea mai încap în burtică, încep să găsească noi poziții confortabile.

Respiră. Da, da, ați citit bine. Respiră. Sau ceva de genul ăsta. Dar nu așa cum ne-am imagina. Plămânii sunt printre ultimii care se dezvoltă, deoarece în timp ce bebelușul stă în uter nu are nevoie de ei. Simplu și logic, așa-i? Oxigenul care îi este necesat este primit prin intermediul cordonului ombilical, deci nu are nevoie să respire. Cu toate acestea, respirația este esențială după naștere, deci micuții, când se află în burtică, încă din a noua săptămână de sarcină deschid gura și înghit lichid amniotic în încercarea de a respira.

Simte atingerea mamei. Dacă viitoarele mame obișnuiesc să își mângâie burtica, bebelușii vor simți acest lucru. Ba chiar vor răspunde acestor mângâieri. În urma unui studiu s-a descoperit că bebelușii din uter erau cel mai mult stimulați atunci când mamele lor își mângâiau burțile, mai mult decât atunci când li se citea sau când mamele nu făceau nimic. Și, bineînțeles, cu cât era bebelușul mai mare, cu atât răspunsurile lui erau mai puternice.

Tremură dacă bei apă rece. Dacă vreodată nu ai simțit bebelușul mișcându-se, poate ți s-a recomandat să bei un pahar cu apă rece. Este un truc recomandat și când se fac ecografiile, iar bebelușul ar trebui să se miște, dar pare că nu prea vrea să facă asta. Temperatura mai rece a apei îi trezește puțin pe bebelușii din pântecul mamelor lor.

Ce simte bebelușul în burtică când plângi

Este firesc să plângem. Ne naștem plângând, plângem de tristețe, de furie, chiar și de bucurie. Plângem la orice vârstă, în multe și diferite situații, iar sarcina nu face vreo excepție. Nu este un lucru neobișnuit ca femeile însărcinate să plângă mai mult. Asta se întâmplă și din cauza schimbărilor hormonale. Dar, desigur, mai sunt și cazurile în care plânsul anunță probleme mai serioase, cum ar fi depresia, iar în astfel de cazuri viitoarea mamă ar trebui să meargă fără rețineri la un specialist care o va putea ajuta. Și mai sunt și situațiile în care vreun eveniment mai puțin fericit poate justifica plânsul viitoarei mame.

În timpul sarcinii, femeile trec prin multe schimbări, iar schimbările hormonale sunt chiar acolo, pe listă. Fluctuațiile acestea pot modifica substanțele chimice din creier, care reglează starea de spirit.

Unele femei însărcinate trec printr-o gamă variată de emoții, de la fericire la tristețe și oricare altă emoție aflată între cele două extreme. Se poate întâmpla ca un lucru cât se poate de insignifiant să o facă pe viitoarea mamă să plângă. Spre exemplu, laptele din cană, vărsat din greșeală. O reclamă emoționantă. Un gest frumos al unei persoane. Cam orice poate declanșa lacrimile viitoarei mame. E normal? Da, este.

Dacă ești o persoană care în general plânge cu ușurință, atunci, în sarcină, lucrurile se pot schimba și este posibil să plângi mai mult decât de obicei. Dacă, pe de altă parte, rareori se întâmplă să verși o lacrimă, când ești însărcinată poți observa că plângi mai mult decât înainte.

Deci, să plângi în timpul sarcinii din varii motive, mai mult sau mai puțin grave, este firesc. Treci prin multe schimbări, chiar și hormonale, așa că nu este nefiresc să verși mai multe lacrimi în cele nouă luni de sarcină decât de obicei.

Când devine plânsul în sarcină o problemă mai serioasă

Deși emoțiile intense, în număr mare și variate sunt firești în sarcină, uneori, plânsul poate semnala o problemă mai gravă, cum ar fi depresia. Dacă vorbim despre depresie, este bine să știm care sunt celelalte semne care o anunță, pe lângă plânsul ce este firesc în sarcină:

Dificultatea de a te concentra
Lipsa apetitului
Pierderea interesului pentru activitățile care înainte îți plăceau
Simți că ești lipsită de valoare
Te simți vinovată
Dormi prea mult
Dormi prea puțin
Te gândești la faptul că vrei să își faci rău ție sau celorlalți

Dacă observi că ai aceste simptome (sau o parte dintre ele, pe lângă plânsul excesiv) timp de 2 săptămâni și nu pare că vor trece prea curând, o consultație la un medic specialist îți poate fi de ajutor.

Poate plânsul mamei să afecteze bebelușul nenăscut?

Să plângi din când în când nu este o tragedie. Cu toții plângem. Și, așa cum am aflat deja, schimbările hormonale din perioada sarcinii pot face ca viitoarea mamă să treacă printr-o varietate de stări de spirit și chiar să plângă mai mult decât de obicei. Bebelușul va fi bine în aceste situații. Depresia, pe de altă parte, face parte din alt scenariu. Are și alte simptome care nu trebuie să fie neglijate și ar putea să îl afecteze pe bebelușul nenăscut.

Potrivit unui studiu realizat în 2016, depresia sau anxietatea din timpul sarcinii pot crește șansele ca bebelușul să se nască înainte de termen sau să aibă o greutate mai mică la naștere. Un alt studiu derulat în anul 2015 a găsit aceeași legătură între afecțiunile mentale ale mamei și nașterea prematură. Acest lucru se întâmplă deoarece mama care suferă de depresie nu poate avea grijă de ea așa cum are nevoie, nu se hrănește bine, nu se hrănește suficient, nu se odihnește, poate nu ajunge la medic de fiecare dată când este necesar.

Când vine vorba despre depresie, viitoarele mame care trec prin această experiență (și oricine altcineva) ar trebui să știe că nu este vina lor, dar și că au nevoie de ajutor din partea cuiva.

Bebelușul nenăscut simte emoțiile mamei

În timpul sarcinii, bebelușul trăiește ceea ce trăiește și mama lui. Aude ce aude mama, simte gusturile pe care le simte mama, simte emoțiile pe care le simte și mama. Așadar, când mama este liniștită și fericită, bebelușul simte, și același lucru se întâmplă și cu alte emoții, oricare ar fi ele.

Bebelușii sunt fascinanți încă din momentul în care încep să se dezvolte în pântecul mamei. Modul în care se dezvoltă, toate lucrurile pe care le fac atunci când se află în uter sunt sursa numeroaselor întrebări și curiozități ale viitoarelor mame, ale viitorilor tați, dar și ale oamenilor de știință care, în urma unor studii au aflat noi și noi informații despre viața intrauterină a bebelușilor. Desigur, mai sunt multe lucruri de aflat și poate nu toate întrebările noastre își vor găsi vreodată răspunsurile. Dar în prezent avem acces la informații, la multă cunoaștere, deci sunt șanse mari ca încetul cu încetul să apară alte informații referitoare la ceea ce face și la ceea ce simte bebelușul când se află în pântecul mamei.

Dacă te-ai întrebat vreodată ce simte bebelușul în burtica ta, acum știi cât de multe lucruri se întâmplă acolo, în abdomenul care crește văzând cu ochii și care găzduiește o nouă viață, un suflețel pe care îl vei iubi cum nu credeai vreodată că poți iubi. În uter, copilul începe să audă lucruri, povești, muzică. De acolo poate simți gusturi. Poate vedea lumina. Simte atingerea mamei, ba chiar îi și răspunde. Simte când bei un pahar cu apă rece și astfel îl poți convinge să se miște puțin, mai ales în timpul unei ecografii. Sughiță, că la urma urmei este și el om, deci face lucruri pe care oamenii le fac în mod obișnuit. Doarme mult, adică se antrenează pentru și mai mult somn de care va avea nevoie după naștere, pentru a crește. Începe să facă lucruri din instinct, pregătindu-se astfel pentru viața din afara pântecului mamei. Se pare că poate să plângă și să râdă. În pântec încep să i se formeze preferințele culinare. Din pântec se obișnuiește cu vocea părinților lui. Și tot de acolo poate simți emoțiile pe care le simte și mama lui, oricare ar fi ele.

Știi deja o parte din ce simte bebelușul în burtica ta. Dar cu plânsul cum rămâne? Ce se întâmplă când mama plânge în timpul sarcinii? Plânsul este firesc, iar în sarcină, din cauza hormonilor, poate apărea mai des decât de obicei. Nu este o tragedie nici pentru mamă, nici pentru copil. Dar asociat cu simptomele (sau doar o parte din ele) enumerate mai sus, poate anunța o problemă mai gravă, precum depresia, caz în care mama trebuie să ceară ajutorul unui medic specialist, fără nicio reținere, deoarece depresia nu este vina ei și nici nu este un lucru rușinos să suferi de depresie. Se poate trata, dar pentru asta trebuie să fie luate măsuri.

Acum, că știi ce simte bebelușul în burtica ta, poate simți că îl cunoști un pic mai bine.

Surse: