Pierderea sarcinii în trimestrul 2: cauze, simptome şi tratamente fizice

Pierderea unei sarcini reprezintă un subiect sensibil pentru viitoarele mămici, dar şi pentru medicii care monitorizează sarcina. Nimic nu poate fi mai dureros din punct de vedere emoțional decât pierderea unei sarcini, mai ales când este vorba de un copil mult dorit, aşteptat sau obținut cu dificultate (uneori chiar prin tehnici de reproducere asistată). Din păcate, 15% din sarcini se pierd, unele mai devreme, altele chiar în trimestrul 2. Cel mai frecvent, sarcinile de prim trimestru se opresc la 4 săptămâni (avort menstrual), la 8 săptămâni, şi mai rar la 12 săptămâni. Ulterior se elimină prin avort spontan. Pierderea sarcinii în trimestrul 2 este mai rară, de obicei prin incompetenţă cervico-istmică, oprire în evoluție a sarcinii din cauza unor malformații severe (asociate sau nu unui sindrom genetic), ruptura prematură a membranelor (infecție, traumatism, etc). Astfel, există mai multe cauze care pot duce la o astfel de întâmplare, dar şi metode prin care poţi reduce riscurile.

Simptome pierdere sarcină trimestrul 2

A discuta despre pierderea unei sarcini, mai ales despre pierderea sarcinii în trimestrul 2, este dureros, însă, din păcate, în orice sarcină există şi acest risc. Trecând peste greutatea subiectului, este important ca orice femeie gravidă să cunoască aceste simptome.

• Crampele

În timpul sarcinii, femeile experimentează multe senzaţii în abdomen, inclusiv crampe. Cele mai multe dintre acestea sunt normale şi inofensive. Totuşi, crampele foarte puternice pot reprezenta un simptom de pierdere a sarcinii. Dacă ai crampe puternice, aşează-te pe un pat, bea un pahar mare cu apă şi sună medicul.

• Sângerările

Sângerările uşoare nu reprezintă neapărat un semn îngrijorător în timpul sarcinii, putând fi cauzate de procese absolut normale din organism. Însă, în cazul în care te confrunţi cu o sângerare abundentă cu sânge de culoare roşu deschis, sună de urgenţă medicul.

• Dispariţia simptomelor de sarcină

Dispariţia bruscă a simptomelor de sarcină poate fi o uşurare pentru unele gravide, însă poate fi şi un semn al scăderii nivelurilor hormonale. Simptomele de sarcină se modifică odată cu înaintarea în sarcină, dar nu este normal ca ele să dispară total.

• Inima fătului încetează să mai bată

În jurul săptămânii 10 de sarcină, se poate detecta şi asculta inima fătului, în timpul vizitelor la medic. Dacă medicul nu mai poate auzi bătăile inimii fătului, este un semn al unei posibile pierderi de sarcină.

• Brusc, nu mai simţi mişcările bebeluşului

Sarcina oprită din evoluție poate avea loc fără simptome, dar principalul semnal de alarmă este când nu simți că bebelușul se mișcă în burtă (lipsa mișcării fetale). Medicii informează, adesea, femeile care au trecut de 28 de săptămâni de sarcină să urmărească numărul de lovituri fetale cel puțin o dată pe zi. Un număr scăzut sau absent de lovituri poate fi un motiv de îngrijorare.

• Durere ascuţită de spate

Uneori, femeile însărcinate simt o contracţie care seamănă mai degrabă cu o durere ascuţită de spate. Dacă aceste dureri ascuţite devin frecvente, ele pot anunţa pierderea sarcinii. În cazul acestui tip de contracţii, eşti sfătuită să stai în poziţie verticală, să bei lichide şi să alertezi medicul.

• Scurgeri vaginale ciudate

Deşi anumite tipuri de scurgeri vaginale sunt normale în sarcină, altele pot reprezenta un semnal de alarmă. Scurgerile vaginale gelatinoase, gri sau urât mirositoare pot fi fie semnul unei infecţii, fie chiar al pierderii sarcinii.

• Cervixul dilatat

În mod normal, cervixul rămâne închis pe parcursul sarcinii, urmând ca în ultimele săptămâni de sarcină să înceapă să se dilate. Dacă cervixul nu este închis în primele săptămâni de sarcină, poate fi un semn că sarcina prezintă probleme, aşa că trebuie contactat medicul.

• Nivele hCG în scădere

Corpul femeii însărcinate trebuie să menţină anumite nivele ale hormonilor aflaţi în strânsă legătură cu sarcina. Când nivelul hormonilor hCG începe să scadă, este un semn aproape sigur că este vorba despre pierderea sarcinii.

De asemenea, intuiția unei mame nu poate fi subestimată când vine vorba de starea de bine a bebelușului ei, însă reține că majoritatea schimbărilor în activitatea unui bebelușului sunt complet normale, iar dacă devii prea concentrată pe posibilitatea că ceva nu este în regulă în privința sarcinii, acest lucru poate fi foarte stresant și nesănătos pentru tine și bebelușul tău.

Fii, însă, întotdeauna precaută și contactează-ți medicul, dacă există simptome care te îngrijorează. Doctorul tău îți poate sugera efectuarea unui test non-stres (NST) care verifică dacă bebelușul este în siguranță și care presupune monitorizarea mișcărilor fetale, frecvenței cardiace fetale și modificarea ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale.

Sarcina oprită din evoluţie: cauze

Printre cauzele sarcinii oprite in evolutie se numara complicațiile intrapartum, hipertensiunea arterială, diabetul gestational,  infecțiile, anomaliile congenitale și genetice, disfuncția placentară și sarcina care continuă peste patruzeci de săptămâni.

Sarcina oprită din evoluție, numită și deces intrauterin fetal, este definită ca pierderea sarcinii care are loc după a 20-a săptămână de sarcină.

O sarcină oprită din evoluție înainte de 20 de săptămâni este, de obicei, considerată un avort spontan.

Sarcina oprită din evoluție poate fi clasificată ca:

•    timpurie, care are loc în perioada de timp cuprinsă între 20 și 27 de săptămâni de sarcină finalizate;

•    tardivă (de la 28 până la 36 de săptămâni de sarcină finalizate);

•    la termen (de la 37 de săptămâni de sarcină sau mai mult).

Anual există aproximativ 3,2 milioane de nou-născuți morți, în întreaga lume, și aproximativ 80% dintre aceștia sunt născuți înainte de 37 de săptămâni de sarcină și jumătate dintre toate aceste cazuri de sarcină oprită din evoluție au loc înainte de 28 de săptămâni de gestație.

În timp ce 25% până la 60% dintre cazurile de bebeluși născuți morți sunt inexplicabile, o serie de factori pot determina o sarcină oprită din evoluție, inclusiv:

•    defectele congenitale (din naștere) – anomaliile cromozomiale la copil sau defectele de naștere, cum ar fi anencefalia, cauzează 14% din cazurile de sarcină oprită din evoluție;

•    infecțiile – În țările dezvoltate, până la 24% dintre sarcinile oprite din evoluție (și/sau avorturile spontane) sunt legate de infecții, cum ar fi vaginoza bacteriană, streptococul de grup B, parvovirusul B19/ eritem infecțios/ boala a cincea, toxiinfecția alimentară cu Listeria, citomegalovirusul (CMV), herpesul genital și sifilisul. Totuși, este mai probabil ca infecțiile să provoace sarcina prematură oprită din evoluție în săptămâna 20-28 de sarcină decât după 28 de săptămâni.

•    abrupția placentară (placenta se separă prematur de peretele uterin) –riscul de sarcină oprită din evoluție depinde de gradul de separare;

•    accidentele de cordon ombilical, cum ar fi un nod în cordon, un cordon prolapsat (când cordonul iese din vagin înaintea copilului și este comprimat) sau un cordon strâns, încolăcit în jurul gâtului copilului, reprezintă aproximativ 10 % din cazuri de sarcină oprită din evoluție.

În cât timp elimini o sarcină oprită din evoluţie

În cazul în care sarcina oprită din evoluţie capătă forma unui avort incomplet (unde doar o parte, dar nu toate ţesuturile sarcinii au fost expulzate), eliminarea sarcinii se va întâmpla adesea în câteva zile, dar pentru un avort unde fătul sau embrionul a încetat să crească, dar nu a fost expulzat nimic, poate dura chiar şi 3-4 săptămâni.

În timp ce aştepţi, este posibil să ai scurgeri sau sângerări asemănătoare menstruaţiei. Atunci când ţesutul de sarcină va fi expulzat, este posibil să ai sângerări mai puternice cu dureri tip crampe.

Dacă ţesutul nu se elimină natural sau prezinţi semne de infecţie, medicul va recomanda un chiuretaj.

Pierderea sarcinii în trimestrul 2: factori de risc

Precum în majoritatea cazurilor de pierderi de sarcină, factorii care duc la pierderea sarcinii în trimestrul 2 sunt greu de identificat.

Cu toate acestea, unii factori de risc asociați cu un risc crescut de sarcină oprită din evoluție, includ:

•    traumele abdominale legate de accidente rutiere, căderi sau violență domestică;

•    consumulul de alcool sau de medicamente în timpul sarcinii (atât cu, cât și fără prescripție medicală);

•    antecedentele de naștere prematură, toxemia (intoxicație generală cauzată de acumularea în sânge a unei cantități excesive de toxine) sau întârzierea creșterii intrauterine într-o sarcină anterioară;

•    istoricul medical de sarcină oprită din evoluție, avort spontan sau deces neonatal (deces în primele 28 de zile de viață ale nou-născutului);

•    întârzierea creșterii intrauterine (fătul este semnificativ mai mic decât se aștepta pentru numărul de săptămâni de sarcină);

•    lipsa îngrijirii prenatale;

•    vârsta mamei mai mare de 35 de ani sau mai mică de 20 de ani;

•    condițiile de sănătate ale gravidei, în special hipertensiune arterială și diabet, împreună cu lupus, boli de rinichi și unele tulburări de coagulare a sângelui sau obezitatea;

•    preeclampsia (hipertensiunea arterială indusă de sarcină);

•    rasa – sarcina oprită din evoluție este mai des întâlnită la femeile de culoare decât la femeile albe, indiferent de statutul socio-economic;

•    dormitul pe spate;

•    fumatul;

•    lichidul amniotic scăzut;

•    sarcini gemelare (cu gemeni) și alte sarcini multiple;

•    fără sarcini anterioare (prima sarcină);

•    concepția bebelușului folosind tehnologie de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV);

•    sexul fetal masculin (bebelușul este băiețel);

•    sarcină cu mult trecută de termen (prelungită) – sarcinile post-termen care au trecut de 41-42 de săptămâni de gestație.

Citeşte şi: Greseala grava care te poate face sa pierzi sarcina

Pierderea sarcinii din cauza stresului?

Stresul de zi cu zi nu poate provoca avort spontan şi nici pierderea sarcinii în trimestrul 2. Studiile nu au găsit nici o legătură între avort și stresul și frustrările unei vieți moderne.

În schimb, stresul extrem, prelungit poate creşte riscul de naştere prematură şi de greutate scăzută la naştere.

Atunci când eşti stresată, corpul tău eliberează hormoni pentru a face faţă stresului, precum aşa-numitul hormon de eliberare a corticotropinei (CRH), care are ca rezultat o creştere a hormonului de stres – cortizol. Acest mecanism persistă şi în timpul sarcinii, iar placenta, care alimentează fătul cu substanţe nutritive, poate, de asemenea, să elibereze hormon de stres CRH. Ca urmare, o cantitate mică din acest hormon intră în lichidul amniotic şi ajunge în metabolismul fetal. În anumite circumstanţe, acest lucru poate avea consecinţe negative şi poate afecta dezvoltarea normală a organelor fătului.

Unele studii sugerează şi că stresul în sarcină poate fi asociat cu o sensibilitate crescută la astm şi alergii în timpul copilăriei, precum şi rate mai mari de spitalizare pentru bolile infecţioase, cum ar fi bolile respiratorii şi gastroenteritele. Copiii ai căror mame au raportat multiple evenimente stresante în timpul sarcinii au mai multe riscuri de a dezvolta probleme de comportament în copilărie.

Conform unui studiu danez din 2008 la care au participat mai mult de 19000 de femei, cele care au trăit un nivel mai ridicat de stres au avut risc cu 80% mai mare de a naște un copil mort decât femeile care au fost supuse unui nivel de stres mediu în timpul sarcinii.

Alți cercetători au aflat că nivelurile ridicate de stres pot conduce la nașteri premature și greutate mică la naștere.

Pierderea sarcinii în trimestrul 2: prevenţie

În unele cazuri, sarcina oprită din evoluție poate fi prevenită, iar alteori, prevenirea nu este posibilă.

Ca parte a îngrijirii prenatale, medicii urmăresc semnele timpurii de probleme la mamă și la făt.  Atunci când există factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, pot fi luate măsuri pentru a reduce riscul de sarcină oprită din evoluție. De aceea, îngrijirea prenatală regulată este atât de importantă!

Iată câteva recomandări pentru a preveni sarcina oprită din evoluție:

•    Încearcă să ajung la o greutate sănătoasă înainte de a rămâne însărcinată.

•    Nu fuma, nu bea alcool și nu folosi droguri în timpul sarcinii.

•    Monitorizează loviturile bebelușului și consultă-ți medicului, dacă observi vreo modificare care te îngrijorează.

•    Dormi pe o parte mai degrabă decât pe spate.

•    Evită alimentele care ar putea provoca toxiinfecții alimentare, cum ar fi brânzeturile moi, produsele lactate nepasteurizate și carnea insuficient gătită.

•    Contactează-ți imediat medicului, dacă ai orice durere abdominală neobișnuită, mâncărime sau sângerare vaginală.

•    Gestionează-ți cu atenție, împreună cu echipa medicală, o sarcină restantă, dacă te confrunți cu această problemă.

Ce spun mamele despre pierderea sarcinii în trimestrul 2

În continuare, îţi prezentăm trei declaraţii ale unor mame care au pierdut sarcina în trimestrul al doilea.

• „Pierderile de sarcină târzii au loc între săptămânile 13 şi 19. Numai 2-3% dintre pierderile de sarcină se întâmplă în cel de-al doilea trimestru, aşa că e lesne de înţeles de ce nu auzim despre ele prea des.

După ce am aflat că bebeluşul nostru a murit, următoarele 20 de ore au fost în ceaţă. L-am sunat pe soţul meu ca să-i dau vestea la telefon. Am stat în camera de spital paralizată. Mă simţeam goală, îmi era rău.

Atunci când am părăsit clădirea, mă simţeam ca un sicriu umblător. În noaptea aceea, m-am tot uitat la burta mea de gravidă în oglindă. Plângând atât de tare încât hiperventilam. Ruşinată că nu mi-am făcut mai multe poze cu burta mea gravidă până în acest moment şi terifiată că poate, cumva, eu am cauzat asta.

[…] Nu aveam puterea să gătesc, şi totuşi, aveam un copil sănătos de 4 ani care trebuia hrănit. Din fericire, o prietenă s-a ocupat de această problemă. Timp de săptămâni de zile, am primit mâncare de la unele femei pe care nici măcar nu le cunoşteam. Mulţumită meselor de la ele, biletelor şi poveştilor lor despre avorturi spontane şi sarcini pierdute, am început să mă simt din nou îndeajuns de iubită încât să mă vindec. Poate că totuşi o să fiu bine.”

• „Ajungi acasă [de la spital] şi trebuie să dai ochii cu realitatea. Cred că a durat 18 luni până când am renunţat la cărucior, pentru că nu reuşeam să mă conving să scap de el. Cred că speram că o să rămân din nou însărcinată.”

După ce a pierdut doi gemeni în trimestrul al doilea, Rachel Corry a avut alte două sarcini pierdute, de aceste dăţi în primul trimestru. “Am reuşit să fiu puternică timp de o săptămână. Apoi, diverşi oameni au început să vină în vizită – fie că voiam sau nu – şi atunci am avut o cădere. Simţeam că vreau să mor. […] Nu cred că m-am gândit vreodată, de ce eu?, pentru că, până la urmă, de ce nu eu? […]

Îmi chinuiam creierul întrebându-mă, ce am făcut greşit de am cauzat asta? Cu o zi înainte, am mers la o plimbare, oare asta a fost cauza? Ce aş fi putut să fac ca să previn?

Cred că pierderea sarcinii târzii nu este susţinută aşa cum ar trebui. Până la 24 de săptămâni, bebeluşul nu este eligibil pentru certificat de naştere, iar asta poate avea un efect puternic asupra părinţilor. Uneori, spitalul va elibera un certificat, dar nu este un document legal. Se poate discuta despre o posibilă înmormântare dar, bineînţeles, este foarte greu.

Recuperarea emoţională şi fizică poate lua timp. Prin asta mă refer la multe săptămâni sau luni, iar în societatea noastră, părinţii care trec prin asta nu au multe locuri unde pot merge pentru a fi susţinuţi. Foarte des, nu există răspunsuri, ceea ce poate amplifica suferinţa.”

• „Mă simţeam amorţită. Era Halloween-ul, aşa că trebuia să merg acasă şi să fac dulciuri pentru băieţii mei, ca să meargă la colindat. Dar n-am mai făcut şi dovleac în anul acela. Voiam doar să stau singură şi să mă uit în gol.

Săptămâna următoare, am ieşit la o plimbare lungă, iar soţul meu m-a lăsat să mă plimb singură o vreme, în timp ce el avea grijă de băieţi. Mă simţeam goală, ca şi cum aş fi pierdut o parte din mine.

Băieţii îmi puneau multe întrebări despre ce se întâmplase cu Poppy. Or să o vadă? Murise? A trebuit să le spun că Poppy era acum în ceruri, dar era tot sora lor. Băiatul meu mijlociu, care avea 5 ani pe atunci, mi-a spus: „E okay, mami. Dacă tu eşti okay, şi noi suntem okay.”

În fiecare an, aprind o lumânare pentru Poppy şi îi sărbătoresc singură ziua pe 18 aprilie. Anul acesta, ar fi împlinit 4 ani. Pierderea unui copil este greu de gestionat, pentru că nu este un eveniment care se termină. Dar noi, părinţii, trebuie să trăim cu el. Aprinderea unei lumânări mă ajută să gestionez durerea faptului că nu pot să îmi ţin fiica în braţe.”

Aşa cum spuneam anterior, pierderea unei sarcini este o traumă pentru orice mamă care îşi doreşte acel copil. Pierderea sarcinii în trimestrul 2 este şi mai greu de acceptat şi gestionat. Dacă ai trecut prin această experienţă, îţi recomandăm consultarea unui psiholog sau a unui terapeut care să te ajute în această perioadă dificilă.

Citeşte şi: Stiinta a confirmat! Pierderea unei sarcini chiar duce la depresie, anxietate si stres post-traumatic

Surse: https://cora.life/blogs/blood-milk/, https://www.doc.ro/, https://www.independent.co.uk/, https://www.emmasdiary.co.uk/, https://www.desprecopii.com/, https://totuldespremame.ro/, https://mamisicopilul.ro/, https://www.medicover.ro/